3,148 matches
-
spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu drojdia vinului și cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Du Maurier, conform unui ritual superstițios privat, trebuia să atingă cu bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament Hill, de unde priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New Grove House, la cină, clasica pulpă englezească de vacă sau de oaie, pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu apucau să mai primească vreun nume. Batalioane, companii, toate se dizolvau. Divizia Frundsberg nu mai exista, presupunând că existase vreodată. Trecând peste Oder și Neiße, armatele sovietice reușiseră străpungerea pe un front larg. Călcată ca de un tăvălug și străpunsă peste tot, linia noastră principală de luptă exista oricum pe hârtie. Dar ce știam eu atunci despre vreo linie principală de luptă, despre ce era ea sau ce anume trebuia să fie? În harababura retragerii, am căutat să mă lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Umbria, văzusem în galeria Uffizi, în sfârșit în original, acele opere de artă - Venus din Urbino a lui Tizian și Nașterea lui Venus de Botticelli, mai apoi în Palazzo Pitti Sfântul Sebastian al lui Sodoma, trupul lui de băietan străpuns de săgeți cum se zvârcolește, frumos chinuit de durere, în fața copacului și a peisajului - care încă din copilăria mea, datorită reproducerilor procurate din cutiile de țigări, au declanșat în mine nevoia imperioasă de artă. Ce ușor îmi vine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hanțe. Am dat cu toți cracii și pumnii propii În ușa dă la stradă, Întărindu-mă pentru tot șozu cu d-acu clasicu și violentu hau-hau. A dășchis chiar Cárdenas. — Inima bună ie mereu În perdere, i-am trântit-o, străpungându-l până În osatură c-o singură palmă. Mentoru tău financear, al doilea tată a tău, dă-i și-așteaptă la picioru ploii și tu, inactiv, sub coperiș. Dă-ți sama cât sunt dă scârbit. Te credeam d-acu muribund, indispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se interpune între simțirea ta și suferința logodnei cu marea. Infidelitate peste tandrețea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
viața. Zîmbesc și sînt amabili celui de alături iară prietenul, cîștigînd pariul, la fel de entuziasmat, te poate oricînd înjunghia. O frică teribilă mă cuprinde; și o nestăvilită fericire ca în vecinătatea unui mare adevăr. Ridic ochii spre cerul alb, fierbinte însă, străpungînd lumile, nu văd decît pe Doctorul ce mă privește curios. „-Oh, de-ai putea să le ajungi cu urechea cîntecul și veselia...” -îi spun. „-Știi de ce sînt așa? De ce le e moartea la îndemînă, de se joacă cu ea le
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
așa iubitule, că putem adormi în această fereastră a tinereții de dragoste înfrigurată unde trupurile noastre vor străluci de sensuri noi, rostogolite prin CUVINTE DE ÎNALTĂ TRĂIRE, ce vor ști să facă, înconjurul unei lumi, unde dorul meu va fi străpuns de acei spadasini ai cuvântului, ce-mi vor îngheța pletele de zări, ce vor ști să slăvească chipul meu de zeiță și vor lăsa, ca peste umbra lui, să se facă lumină, așa cum umbra cuvântului este desprinsă din cuvânt și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pereți cu bormașina numai ca să mă scoată din sărite, sfredeleau staccato, de-a lungul apartamentului, speculînd oportunitatea oferită de stilul arhitectonic, vagon Louis XV, al apartamentului meu. CÎțiva, folosind burghie extrem de lungi, au reușit după eforturi uluitor de zgomotoase să străpungă zidurile duble și mi-au suflat prin găuri În casă, cu ajutorul tuburilor sudamericane prin care băștinașii se omorau Între ei cu săgeți Înmuiate-n cucută, bilețele cu siguranță otrăvite, n-am vrut să las pe nimeni să le deschidă, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sarabande de bouri, bizoni, vaci și cai, alături de cinci cerbi gigantici surprinși În timp ce Înoată, ca Într-o priză directă. Trebuie să vă mai spun că există și o scenă dramatică, În locul cel mai adînc al grotei, numit „Puțul”: un bizon străpuns de o lance, cu intestinele afară, lungit lîngă un om mort. Opera a fost săvîrșită la lumina unei lămpi cu grăsime, folosindu-se bureți de blană și două culori, negrul extras din magneziu și roșul din hematit. Li s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de l-a lăsat feștelit pe doctor, că scrie chiar ăsta: „Eu stăteam cu gura căscată și el dicta”. CÎte n-a Îndurat domn’ Adrian de la bestia asta de medic care-i clar că-i angajat de străini să-l străpungă pe poet În urechi, să-l facă stropitoare, na, că n-a reușit, și-n momentul cînd poetul a scris și-a doua poezie de i se mișcau cele alea În toate părțile, ăsta s-a dat bătut și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rimă și lan a existat Întotdeauna o legătură subpămînteană. Ministrul cu colivă Înfierează-n versuri emblematice o comisie venită-n control, mai demult, ce susținea pe nedrept că oamenii nu munceau În postul Paștelui, deși oamenii munceau: „Deodată mîndrul soare străpunge pîcla ceții / Și sfinții constatară atunci că n-ar fi post.../ Și-n grabă-și luară zborul speriați de fapta vieții”. Poezia este, Într-adevăr, zdrobitoare, În ciuda lipsei inexplicabile a fiorului produs de batoză În razele dimineții, Însă atragem atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tîlc ale lui Mandavega cu „Ich bin krank Nach liebe”. Prin această poligloție, că altfel nu pot să-i zic, lingamul zburdă-n voie, yoni cască, somnoroasă, iar Înțelepții se Întrec să ne Învețe neapărat că „femeia vrea să fie străpunsă”, nepricepuților, care habar n-aveți. Și, pentru că de la o vreme revista și-a redus numărul paginilor, calitatea scrisului a crescut În chip izbitor, copiez doar un titlu recent, dădător de speranțe, „Un NU hotărît impotenței”, Încă una dintre surprizele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sîngelui“. Pe pagina 2 ceva senzațional: „alimente nedigerate, spermă, o cantitate de hrană cu concentrație mare de narcotice - opiu dispersat, decelat ulterior și În resturile de gudron de pe dinți“. Bud Își avîntă mîinile În sus, ca și cum ar fi vrut să străpungă tavanul și să prindă În brațe luna. Izbi tavanul și reveni pe pămînt, meditativ. Asta nu era o treabă pe care s-o faci solo, de Exley se ferea, iar lui Dudley i se rupea. Văzu un telefon, lovi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aerul rarefiat, Muntele se ridica asemeni unei primejdii dorite, proteguitor și indiferent și plin de speranțe și veșnic și al lumii întregi. Și în clipa următoare s-a învelit iarăși în cortine de aburi și privirile umezi și îndurerate nu străpungeau decât veșnicia și nimic altceva. Ca o himeră necesară. Au coborât, în timp ce soțul Mioarei schia. S-au așezat la o cafea cum făcuseră cu ani în urmă. Între ei erau amintiri, tăceri și din nou amintiri. „Mama s-ar bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum zumzetul încet al motorului transformându-se într-o tuse șuietoare și văd un perete de nori cenușii denși apărând din senin. Geamul se sparge cu zgomot și într-o clipă se lovesc de mine cioburi de sticlă, care îmi străpung brațele și umerii și înăuntru pătrunde un val puternic de aer, azvârlindu-mă jos cu o viteză inimaginabilă și mă simt gol pe dinăuntru, corpul meu este o carapace goală, gura mea se cască și tot ce era în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am Închipuit‑o pe Lily vârându‑și În gură bomboana de mentă primită de la restaurant, ieșind de acolo după o cină romantică, și asta numai ca să‑și smulgă bluza de pe ea pentru un tip care plătise pe cineva ca să‑i străpungă limba c‑un belciug. Sfinte Sisoe. — O, nu. Doar nu cumva... Alex a dat cu seriozitate din cap și s‑a străduit să‑și reprime râsul. Vrei să spui cumva că prietena mea a fost arestată pentru că și‑a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Se duseră Încă o dată spre micul pod și priviră În jos, la apă, apoi se Întoarseră la moara ruinată; el luă un ciob de sticlă și scrise inițialele În tencuială, la rînd cu inscripțiile obscene. RN, VP și o inimă străpunsă de o săgeată. Dar după ce azvîrli ciobul, se uită la ceas. — Cred c-ar fi bine s-o luăm din loc. Se Întoarseră la mașină. Ea scutură pledul, iar el Îl Împături și-l puse Împreună cu paharele În portbagaj. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
credința să-ți fie adevărată, și spasmele Îți vor dispărea!“ Fraser izbuncni În rîs. — Ce poezie! strigă el. Și ce mod de a liniști un om al cărui picior tocmai a fost smuls de explozie sau al cărui stomac e străpuns de baionetă! Duncan se Încruntă. — SÎnteți la fel de răi ca Hammond. Numai pentru că nu sînteți de acord cu asta. — Și cu ce ar trebui să fim de acord? Întrebă Fraser. Nu poți să fii sau să nu fii de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
taur“ era o armă nouă și terifiantă. Se Întoarse Înspăimîntată, dar În direcția greșită, sau nu așa cum trebuia. „Uite-o“, zise vocea Îngrozită - și Încercă să se Întoarcă iar, dar fu lovită În stomac și Își dădu seama că fusese străpunsă prin Întuneric de cornul terifiantului taur german. Își Întinse mîinile și-l pipăi: era neted, tare și rece; simți chiar locul unde-i intrase În stomac și știu că, dacă și-ar pune mîinile la spate, i-ar putea atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capul i se ținea doar de-un fir. Dar cu cît se deplasa mai mult, durerea din stomac era mai ascuțită, și asta o făcu atentă la ce se Întîmplă cu ea. CÎnd se așeză pe scaunul toaletei, se simți străpunsă de dureri de două ori mai intense. Erau altfel, mai ciudate: pe de o parte semănau cu cele de ciclu, dar pe de altă parte păreau dureri de intestine. Crezu că are diaree. Își apăsă mușchii, de parcă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ieșit din minți, zise ea. — Mi-am ieșit din minți, răspunse Helen, din dragoste. — Sună ca Într-un roman. Unul de Elinor Glyn sau Ethel M. Dell. — Dar tu nu simți o mică nebunie, Julia? Julia se gîndi. — Mă simt străpunsă de o săgeată, zise ea. — Doar de o săgeată? Eu parc-aș fi Împunsă de-un harpon. Sau... Nu, asta-i prea brutal. De parcă un cîrlig, unul mic, mi s-a-nfipt În piept... — Un mic cîrlig? — Unul de crichet sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui și trepidă, probabil din cauza unor bombe care cădeau În vecinătate; dar efectul exploziei era ca și cum locul ar fi fost străpuns de un vătrai uriaș; focul mai lumină vreo cincisprezece minute, apoi Începu să se stingă. Unul dintre motoare fusese oprit și furtunele Înfășurate la loc. Lumina aceea Înspăimîntătoare se topi, și la fel și zgomotul pompelor. Luna apusese sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
îi cade la picioare, Iar ea i se urcă-n cap. G Sfat bărbătesc Soața, dacă o iubești, Iar ea-i plină de amor, Nu-i bine s-o pedepsești, Însă e folositor. Femeia Femeia-i dulce și amar, Fiind străpunsă de amor, Ea-i răul nostru necesar Și binele întâmplător. Soaței I-aș aduce-n dar flori multe Și-aș iubi-o chiar orbește Dacă ar putea s-asculte Nu mai rău decât vorbește. Perfecțiune E bărbat din cei distinși
GRIGORE DR?GAN by GRIGORE DR?GAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83932_a_85257]
-
atât de bine. O femeie Îmbrăcată cu o haină din păr de cămilă se apleacă să pună câteva monede În cutie și tata Își scoate o pălărie invizibilă În fața ei. Aud vocea mamei, sunete ceva mai Înalte și furioase care străpung melodia tristă. —Te poate duce de nas una, două. —Ba nu, nu poate. Ba da, poate. A făcut-o mereu. Dacă taică-tu e așa al dracului de minunat, du-te la el. Hai, du-te la el, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]