76,894 matches
-
mama ei care era croitoreasa, abia a reușit s-o țină în școală, iar când a venit din Italia de la studii, soțul a părăsit-o, securitatea a luat-o în primire..., iar cei de la sfatul popular au dat-o-n stradă, i-au luat apartamentul. Ea nu mai posedă aproape nimic. Cutremurul le-a distrus toată agoniseală.. „Acum nu mai am nimic”, spunea doamna Tânta. E posibil ca fiica marelui artist Zavaidoc, și ea o artistă celebra, să trăiască în astfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
atât de mult, încât nu mai au timp să-și facă curățenie și să mai și muncească, deoarece trebuie să realizeze decorații și aranjamente, ceea ce mă face să-i caracterizez prin două cuvinte: “gunoaie și decorațiuni”. Pe o parte a străzii vezi mlaștină, mormane de gunoaie și mizerie, iar pe cealaltă parte vezi ronduri de flori, curățenie și palate, deși unele seamănă cu cele din comuna Buzescu Teleorman. Acum m-am convins și eu ca acolo unde sunt gunoaie și mizerie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
tarziu, la Sibiu fiind, nu am fost prea liniștiți. Autoritățile române făceau hatârul rușilor și ne chemau mereu să ne amenințe pentru că nu mai plecăm odată înapoi în Basarabia. Îmi amintesc că eram atentă la fiecare mașină care trecea pe stradă. Dacă se va opri în fața porții noastre? Cât de greu și cât de mult ne-a trebuit ca să reușim că în fine să scăpăm de acel coșmar! Deși recăsătorindu-ne fiecare a trebuit să păstrăm ”distanță legală”, am rămas buni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou Aș fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Așteaptă-n genunchi La poarta mirării... Cine-mi aude Tăcerea albastră... Lentoare Nu știu Dacă am murit de tot, Dar sigur știu Că mor în fiecare noapte Strivita De sângele zorilor... Dimineață Conduc cortegiul la gară... Și nu observ că Stradă și-a fisurat Gleznă dreapta strigând: Ava, Unde e sufletul nopții... Adevărat este ca ,,aflăm despre cineva ceva pentru prima dată și atât. De cunoscut, însă, avem prilejul să-l cunoaștem dacă o situatie identică se repetă a doua oară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
doar patru ore la dispoziția dumneavoastră, vă rugăm să vă luați doar strictul necesar de alimente și de valori personale. Cei care au mijloace auto personale, vor primi benzină necesară din localitățile învecinate. Mașina cu difuzoarele date la maximum străbătea străzile orașului, repetând într-una același anunț. În primul moment, oamenii ascultau cu atenție apoi dispăreau brusc de pe strada sau din cadrul ferestrelor. Odată cu trecerea mașinii locurile se goleau. Câteva clipe, o tăcere de moarte se lasă peste orașul amenințat de cataclism
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
valori personale. Cei care au mijloace auto personale, vor primi benzină necesară din localitățile învecinate. Mașina cu difuzoarele date la maximum străbătea străzile orașului, repetând într-una același anunț. În primul moment, oamenii ascultau cu atenție apoi dispăreau brusc de pe strada sau din cadrul ferestrelor. Odată cu trecerea mașinii locurile se goleau. Câteva clipe, o tăcere de moarte se lasă peste orașul amenințat de cataclism. Apoi reîncepură zgomotele. O mamă chemându-și copilul, un zgomot de ușă trântita, un motor de mașină, apoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
locurile se goleau. Câteva clipe, o tăcere de moarte se lasă peste orașul amenințat de cataclism. Apoi reîncepură zgomotele. O mamă chemându-și copilul, un zgomot de ușă trântita, un motor de mașină, apoi altul și din ce in ce mai multă zarva. Pe străzi începură s-apară cei cu mașini. Zeci, apoi sute de mașini, alergând bezmetice, toate din centru spre barierele orașului. „Dacă au mașini le dă mâna” s-auzeau din ce in ce mai des replici izvorând din rândul pietonilor porniți cu tot felul de geamantane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de orașul impanicat. Mai în toate atelierele, oamenii își părăsiseră locurile de muncă. Zgomotul marilor întreprinderi încetase. La topitoria laminorului, se întrerupsese furnizarea curentului electric și a gazului metan. Fiecare se grăbea s-ajungă la familie și să plece. Pe străzi, busculadele erau mari și din ce in ce mai dese. Mașinile tamponate strangulau mersul celorlalte. Căutau să se strecoare, să scape cât mai repede din orașul în care trăise ani de zile. Dacă la început cunoscuții ce strigau unii pe alții, încercând să se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
revelat fără să știe, cât sunt poet și cât prevestitor... Sau domnișoara Puchiu cu Beba. Deși noi nu am avut-o că profesoară pe Beba, (era la liceul de fete) le priveam plini de admirație când le vedeam împreună pe stradă. Una fină și delicată că un bibelou de Sevre, alta frumoasă că o pictură de Aman, adică Beba și domnișoara Puchiu. Cand le vedeai pe amândouă, vedeai întruchiparea candoarei și a frumuseții sublime. Dacă și astăzi eu că și ceilalți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Predoiu avea cu adevarat talent la desen. Toți credeam că va face carieră în pictură. Din păcate, lipsa posibilităților financiare l-au obligat să intre în armată. Tot în legătură cu desenul, pentru hărți militare. Ultima dată când l-am întâlnit pe stradă, era colonel. Mi-a spus cu un oftat când l-am întrebat cum a putut să nu facă pictură. Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea(continuare din numărul trecut) Nu vremile sunt sub cârma omului, ci bietul om sub vremi Avea talent
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
rapsod organizând prin toate satele din Vâlcea spectacole cu piese de teatru, în special cu Iancu Jianu sau cu Haiduci. Odată a prezentat la mine în comuna și piesă”Zori de Zi”de Zaharia Bârsan. El locuia în Râmnic, pe strada Tăbăcari, dar cum soția lui era din Bistrița Vâlcii, chiar la poarta mănăstirii, cam pe acolo își făcea veacul și de sărbători-în special de Crăciun-organiza cu învățătorii din comune spectacole, fiind singurele mijloace de culturalizare a maselor pentru acele vremi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
că lumea să știe ce pățesc cei care se opun regimului comunist. După îmbrăcăminte, oricine și-ar fi putut da seama că cei împușcați în cap nu erau borfași și oricine făcea legătură cu oamenii care dispăreau zilnic, răpiți de pe străzi, luați cu forța din case și chiar de la locurile de muncă. Aceste familii al căror tata, soț sau frate dispărea fără urmă erau primele la fața locului când aflau că un alt mort a apărut în piață cutare. Se duceau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
vedere tehnologic și științific, a distruge o persoană umană în curs de dezvoltare. participarea, atât a preotului cât și a credincioșilor, la evenimente publice organizate de asociațiile mai sus menționate pentru apărarea vieții, care să culmineze cu o manifestare de stradă. altă soluție ar fi ca toți să iubim copiii și să facem sacrificii pentru ei. să păstrăm castitatea înainte de căsătorie și fidelitatea în căsnicie, să respectăm faptul că sexualitatea umană nu poate fi folosită în afara căsătoriei binecuvântată de Dumnezeu și
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
pace încheiat în condiții neprielnice nouă, iată-l spulberat! De câteva zile se observă o mare fierbere între germanii ocupanți. Plecarea lor e hotărâtă. Și într-o dimineață ne trezim părăsiți de dușmani. Lumea din București umblă toată ziua pe străzi, comentând și bucuroasă în așteptarea evenimentelor ce vor veni. Ziarele românești apărură din nou, aducând de astă dată vești îmbucurătoare de pe frontul moldovenesc. Germanii se retrăgeau pe capete, pierzând ultimele bătălii și după un interval de timp. Bucureștii în sărbătoare
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
mi se pare că această platformă rotundă, suspendată și solid ancorată de cabluri și de ștăngi, acest fragment de lume văzut și în secțiune este o ipostază, concretă, a haosului. Îmi pare că Winnie apare de sub pămînt, din caldarîmul unei străzi vechi cu pietre cubice care desenează un cerc ce se strînge în jurul taliei sale. Acolo, dedesubt, sînt măruntaiele trecutului ființei sale, care se amestecă cu cele ale ființei mele, ale celuilalt, obiecte reziduale, memorie reziduală, straturi care ne alcătuiesc, pe
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
năstrușnică. Este atîta măsura în cuvîntul rostit, în rotirea ochilor, în paradoxuri, în regret și în expansiuni, în tristeți și în bucurii, în ordine și în haos, încît Winnie poate să se intersecteze cu durerea mea, cu uimirea mea, cu strada mea, cu ființa mea și măruntaiele mele. Un emoționant elogiu adus de Beckett memoriei. Individului. Identității. Un exercițiu cu și despre identități, unitar, armonios, din foaier, în sală, în mine, semnat Magda Stief, Sven Grunert, Helmuth Sturmer, Robert Spitz. Măștile
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
Galleron și Cassien Bernard, între 1883 și 1885 îți poți imagina pentru o clipă că exact în acel punct au stat și s-au bucurat de aceeași priveliște Eminescu sau I.L. Caragiale, în drumurile lor spre redacția ziarului ,Timpul" de pe strada Covaci. În amintirile despre Eminescu se vorbește și despre faptul că acesta era un împătimit al concertelor găzduite de Ateneul Român, a cărui construcție a fost terminată în anul 1888. Concepția arhitectonică este rodul colaborării dintre același Albert Galleron cu
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
I . Realizate în stilul celebrelor albume ale Editurii Parigramme, dedicate vechiului Paris, cărțile se constituie într-o istorie ilustrată a modernizării arhitectonice a unui oraș transformat în numai câțiva ani dintr-o localitate cvasi-sălbatică - în care oamenii se ușurau pe străzile mai mult sau mai puțin lăturalnice, caii morți erau abandonați în plină stradă și stăteau acolo cu zilele, iar apa curentă era un lux - într-o capitală europeană în adevăratul înțeles al cuvântului. Contestată de mulți, denumirea ,Micul Paris" avea
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
se constituie într-o istorie ilustrată a modernizării arhitectonice a unui oraș transformat în numai câțiva ani dintr-o localitate cvasi-sălbatică - în care oamenii se ușurau pe străzile mai mult sau mai puțin lăturalnice, caii morți erau abandonați în plină stradă și stăteau acolo cu zilele, iar apa curentă era un lux - într-o capitală europeană în adevăratul înțeles al cuvântului. Contestată de mulți, denumirea ,Micul Paris" avea acoperire în realitate, modelul parizian, redus la scară, fiind evident în trasarea marilor
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
după cinci ani de domnie, Carol I a fost tentat să renunțe și chiar a dorit să abdice. Din fericire, cei din jurul său nu au fost de acord cu această dezertare, iar rezultatele s-au văzut. Fotografii care au imortalizat străzile și clădirile din București între 1881 și 1914 (volumul al II-lea) scot la lumină o cu totul altă realitate. Fața orașului este alta, Dâmbovița este sistematizată, la tot pasul se vorbește franțuzește, doamnele pășesc elegante pe trotuar, cu umbreluțele
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
al II-lea) scot la lumină o cu totul altă realitate. Fața orașului este alta, Dâmbovița este sistematizată, la tot pasul se vorbește franțuzește, doamnele pășesc elegante pe trotuar, cu umbreluțele în mână, domnii se salută ridicându-și jobenul, pe străzi au apărut tramvaiele, se circulă mai mult cu caleașca, dar ici-colo, privit la început cu mare scepticism, ca un moft, își face apariția câte un automobil. Sunt anii în care centrul devine ,Micul Paris", iar abagii, găitănarii, covrigarii, bragagii se
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
un student a hotărât și el să concureze. S-a așezat la masa de scris și a așteptat. Cum era iarna și n-avea lemne de foc, mâinile i-au înghețat, iar ideile nu se arătau. A coborât, dar, în stradă, a cumpărat o sticlă de whisky și s-a pus din nou pe scris. Și, într-adevăr, de la primul pahar a și găsit subiectul. Iar până când a golit sticla a și terminat nuvela. Și astfel, grație sticlei de whisky a
Din Occident Expres by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/10033_a_11358]
-
ar ști: azi- noapte-a fost cam ger. Aș vrea lăuntric sunet și de-afar' să poată urechea mea să prindă în tine și în cer. Se cheamă orologii-atunci când bat și poți vedea al timpului afund deplin. Mai trece-n stradă un străin bărbat și scoală un câine străin. E liniște-apoi. Ochii larg i-am deschis, privirea mea pe tine odihnește; și-n ea te țin gingaș și te scap în vis , când în beznă ceva se clintește. (din Cartea imaginilor
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
mare, fără rost în lumea mare moare: se uită drept la mine. (din Cartea imaginilor - 1902) Copilărie Cum curge vremea școlii cu-n alai de așteptări și spaime fără glas. Singurătăți, e-o veșnicie-un ceas... Liber apoi: hai-hui, pe străzi, la pas, sar ape din fântâni, în piețe, la popas. Și-n parcuri lumea se deschide evantai. Și-n haina-ți mică treci, te simți ca-n rai, pășești ca nimeni altul, seamăn n-ai: O, vreme de mirări, o
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]