3,238 matches
-
Ideea este gândită în dublu sens: vocație pentru literatură și capacitate de a gusta și aprecia literatura. Legat de acest din urmă sens, gustul se confundă cu emoția, satisfacția, plăcerea literaturii. Pentru prima dată literatura este asociată în mod direct subiectivității și sensibilității. Vechea disociere literatură/poezie, bine conturată încă în perioada Renașterii și umanismului, ajunge acum la apogeu. Cei doi termeni sunt ca și până acum alternativi și sinonimi. Poezia însă se desprinde tot mai energic de literatură, adoptă o
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Stendhal vorbește de „ideea mea despre frumosul literar”. Aceeași idee o găsim la Baudelaire într-unul din textele postume Artificii: „Am descoperit definiția Frumosului - a Frumosului meu. Este ceva arzător și trist, ceva oarecum vag, ceva ce lasă loc presupunerilor...” Subiectivitatea frumosului este înțeleasă pe latura percepției ca o reacțiune de „gust”, literatura produce emoția, sentimentul, plăcerea frumosului. Există însă și criterii obiective de definire a literaturii în studiile sistematice de estetică, în special în spațiul german, ce au în vedere
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
1.1. Obiectivitatea În epistemologie, obiectivitatea este o caracteristică a cunoașterii științifice de a fi universal valabilă, bazată pe legi naturale necesare, independente de simțurile și de punctul nostru de vedere particular 53. În acest sens, obiectivității i se opune subiectivitatea. Punctul de vedere specific științelor exacte a primit o primă relativizare odată cu dezvoltarea fizicii cuantice. Dacă în fizica clasică, deterministă, omul nu era decât o verigă în marele lanț al cauzelor și efectelor, o dată cu fizica modernă și cu demonstrarea relațiilor
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
să devină subiect de știre, teoreticienii au stabilit criterii, enumerate și de noi. Reporterul care este pe teren, însă, nu se ghidează după aceste criterii stabilite teoretic. De multe ori, criteriile luate în considerare sunt foarte puțin științifice, marcate de subiectivitate și de contextul specific producerii. IV.1.3. Abandonarea argumentabilității Obiectivitatea discursului jurnalistic este abandonată când, la nivelul conținutului, afirmațiile sunt susținute prin argumente necorespunzătoare sau ilogice. Distorsiuni ale argumentelor se întâlnesc în toate tipurile de discurs, inclusiv în cel
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Pot fi prevenite conflictele? Cum? • Da 62% • Nu 25% • Nu știu 13% • Discuții cu cei implicați 28% • Cunoașterea cauzelor conflictuale 31% • Empatie 14% • Toleranță 27% Concluzii Prin răspunsurile primite, datele prezentate sunt informații care prezintă realitatea privind conflictul. O anumită subiectivitate este inclusă în acestea, de aceea, putem să concluzionăm că întrebările adresate nu au dorit decât să pună în valoare nivelul de cunoaștere și înțelegere a conflictelor, de evitare și prevenire a acestora. 7. Abordarea conflictelor Arta de a face
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
dintre propensiunea subiectivă de a da un sens realității și expresia intersubiectivă a acestei realități, așa cum este aceasta proiectată prin diverse elemente discursiv-simbolice. Pe de o parte, ca subiect cunoscător și participant la procesul de cogniție socială, individul își manifestă subiectivitatea în încercarea de a-și explica realitatea. Aceasta nu înseamnă, desigur, că realitatea, fie aceasta fizică ori socială, este o proiecție a minții individuale, Dacă primul tip de realitate există independent de proiecțiile mentale ale subiectului cunoscător putând deveni, totuși
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
puțin două aspecte: mai întâi, acela că nu poate exista realitate pe care să o denumim drept socială în absența unei percepții colective cu privire la aceasta; în al doilea rând, această realitate este rezultatul întâlnirii dintre intersubiectivitatea proprie relațiilor sociale și subiectivitatea individuală. Realitatea socială este, prin urmare, o construcție ideologică, fundamentele sale fiind credințele care, localizate în imaginar și împărtășite social creează un context epistemic grație căruia membrii societății pot contribui atât la instituirea practicilor necesare organizării cât și la dezvoltarea
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
fiind deopotrivă membri ai societății în ansamblul său, dar și ai unor grupuri diverse și trecând printr-un proces de socializare ce poate implica diferențe de la caz la caz, se află în situația de a-și pune la lucru propria subiectivitate în încercarea de a-și reprezenta înțelesul realității sociale. Nu am în vedere, în acest sens, înțelegerea ideologiei în maniera unei "gândiri totale" care impune indivizilor un unic înțeles al realității sociale chiar și când, precum în cazurile ideologiilor particulare
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
temă. Estetică lui Kant și începuturile esteticii că disciplină modernă, deci nu poartă însă doar pecetea factorilor de schimbare imanenți filosofiei epocii. Afirmarea ideii individualismului și a geniului în perimetrul acesteia din urmă că o consecință a fundamentării psihologiei, recunoașterea subiectivității ca bază a teoriei frumosului este și un reflex al cursului științei timpului, care, în virtutea noilor sale direcții de evoluție, jalonate încă în atmosferă Renașterii (prin cercetători că Toscanelli, Copernic, Galilei), cultiva acum tot mai mult în dezavantajul descrierii și
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
omului de la naștere pentru a-l proteja și a-l călăuzi"102. Termenul spirit apare aici, cum precizează filosoful, "în ästhetischer Bedeutung", ca (în continuitatea gândirii greco-romane) "das belebende Prinzip im Gemüte"103, si nu cu înțelesul mai larg de "subiectivitate", cu care este utilizat în cursul sau de pedagogie, în care se referă de mai multe ori la "cultură facultăților spiritului" sau la "formarea spiritului"104. Că interpretează Kroner "Vermittlung zwischen Natur und Subjekt"105. Plusul de vigoare internă, deschiderea
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
prin concurs a cadrelor didactice are rolul de a distinge Între cei buni și cei slabi, În felul acesta constituindu-se Într-un factor de progres social, iar dacă ierarhizarea este corectă societatea Își apără șansele de progres Împotriva agresiunii subiectivității». Sunt În egală măsură dezavuate promovările gratuite pe criterii subiective ca fiind contraproductive, din păcate situații frecvent Întâlnite În perioada postdecembristă, ceea ce a condus la o pletoră de profesori și instituții de Învățământ superior, mai degrabă orientate spre criterii comerciale
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
este evident, orice istoric contemporan fiind conștient că examinează trecutul dintr-o perspectivă specifică, pe care nu o poate depăși total. Pentru mulți afrocentrici, tendința este inversă, nu numai că nu încearcă, fără succes, ca orice istoric, să își tempereze subiectivitatea, ci militează pentru exacerbarea sa. Dintre problemele importante ridicate de orientări afrocentrice se numără și trasarea originilor culturale europene în Africa (Martin Bernal, Black Athena, 1987), ori revendicarea culturii egiptene antice ca element constitutiv al identității culturale africane. Uneori, prin
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ca butadă: „eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA” Voronca mizează pe imagine (și imaginație) ca factor dinamizator al textului liric. Oricâtă inteligență ordonatoare „constructivistă” ar fi pusă la contribuție în alcătuirea discursului poetic, ceea ce primează e freamătul interior al unei subiectivități agitate și efervescente: “înțelesul” - scrie poetul - „trebuie perceput cu antenele ființei întregi, mai presus de inteligență și logică”, poezia e funciarmente „ritm”, tradus în termenii unui vitalism exacerbat, pe care fluxul imagistic e chemat să-l întrețină: „Poemul țipă, vibrează
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
amară a solitudinii și voința generoasă a afirmării a ceea ce poetul va numi mai târziu „frumusețea acestei lumi”. „În frunte un stigmat, la dreapta echinoxul” - sună, emblematic, primul vers al cărții, numind cele două mari deschideri ale viziunii: spre o subiectivitate puternic marcată de sentimentul vulnerabilității sale, dar, nu mai puțin, către orizontul eliberator al unei lumi promițător înnoitoare, gata să-și dezvăluie „miracolele” prin actul simili-magic al rostirii poetice. Tema profundă - și care unifică subteran fluxul aparent atât de despletit
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în ansamblu, problematicii creației. Altfel spus, programul teoretic (avangardist) trasat în manifestele propriu-zise și în eseurile din A doua lumină - între repere concrete ale ambianței socio-literare - apare aici topit în structurile prozei poetice, în care „eul empiric” cedează locul unei subiectivități emblematice, deci cu o valoare de reprezentare mai generală. Topografia spațiului construit e a unui loc generic, fără coordonate identificabile într-o geografie reală, iar eul care se confesează capătă, la rândul său o valoare simbolică. Ceea ce înfățișează, în fond
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca eternă reîntoarcere, cum își închipuia Nietzsche, și nici pură devenire întru devenire. Ea se desprinde de orice mecanism fizic, matematic sau metafizic. Eternitatea ține de viață, iar nu de o substanță încremenită: "Eternitatea adevărată trebuie să fie calitatea unei subiectivități desăvârșite, căci numai aceasta este total incoruptibilă și posedă dimensiunile esențiale ale caracterului inepuizabil în posibilitățile sale și libere. Dar adevărata viață nu există decât acolo unde este comuniune"38. Adică în Treime. Părintele Stăniloae deosebește, astfel, falsele eternități conceptualizate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sunt, zice Părintele Stăniloae, cele mai frumoase daruri oferite de Dumnezeu creaturii. Ele ne apar, în definitiv, ca forme de existență ale lumii și ale persoanei. Țin, așadar, de Dasein, nu de Sein. Când Kant, Schopenhauer sau Eminescu vorbesc de "subiectivitatea" spațio-timpului, ei se apropie, implicit, de teologia personalistă a Părintelui Stăniloae. Dar acești gânditori riscă să rămână prizonieri ai subiectivității, cum a pățit-o chiar un teolog ca abatele Berkeley. De aceea, Părintele Stăniloae atrage atenția: "Înțelegerea spațiului dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
existență ale lumii și ale persoanei. Țin, așadar, de Dasein, nu de Sein. Când Kant, Schopenhauer sau Eminescu vorbesc de "subiectivitatea" spațio-timpului, ei se apropie, implicit, de teologia personalistă a Părintelui Stăniloae. Dar acești gânditori riscă să rămână prizonieri ai subiectivității, cum a pățit-o chiar un teolog ca abatele Berkeley. De aceea, Părintele Stăniloae atrage atenția: "Înțelegerea spațiului dintr-o perspectivă pur individuală este imposibilă. E drept că fiecare persoană umană se consideră un centru al spațiului, dar pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dasein, în istoricitatea ei, "reducându-l la momentul certitudinii de sine" și suprimând ceea ce Dasein-ul are mai pur în subiectiv: "De aceea umanismul tradiției metafizice are și un caracter represiv și ascetic, care se intensifică în gândirea modernă cu cât subiectivitatea se modelează pe obiectivitatea științifică și devine pură funcțiune a acesteia"92. Frază mustind de echivoc, de îndată ce părăsim sistemul de referință ateist și descoperim, în teologia Părintelui Stăniloae, subiectivitatea personalistă (nerepresivă), izvorând din Dumnezeul personal în Treime, ceea ce nu contrazice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
represiv și ascetic, care se intensifică în gândirea modernă cu cât subiectivitatea se modelează pe obiectivitatea științifică și devine pură funcțiune a acesteia"92. Frază mustind de echivoc, de îndată ce părăsim sistemul de referință ateist și descoperim, în teologia Părintelui Stăniloae, subiectivitatea personalistă (nerepresivă), izvorând din Dumnezeul personal în Treime, ceea ce nu contrazice Dasein-ul heideggerian, ci îi dă suportul ontologic al unității dialogice a lumii ca lumen, sprijin care trimite, în definitiv, la ontologia fundamentală de după Kehre, când Heidegger însuși va sfârși
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se fi simțit un poet pe măsura capodoperelor transpuse în românește, stabilindu-se, în același timp, că poezia originală și traducerea sunt domenii inconfundabile, într-un anumit sens antipozi, fiindcă în ipostaza de traducător poetul trebuie să-și uite propria subiectivitate spre a se transpune în geniul altora, deși repetiția pură este imposibilă. Astfel, ca traducător, C. D. Zeletin a putut evita eroarea transpunerilor în românește a lui Baudelaire comisă de Arghezi, traduceri în care îl citim, în speță, pe Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
monografii (Creația lui V. Teleucă în școală, 1985 și Ecuația poetică a înaltului, 1986). Totuși, Mihai Cimpoi nu-i oferă poetului decât trei sferturi de pagină în O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. Judecata critică e corectă, dincolo de subiectivitatea oricărei istorii literare. Pentru mine, marea revelație a descoperirii poeziei lui Victor Teleucă a constat în apariția bruscă, tocmai acolo unde te aștepți mai puțin, a unui poet transgresând toate paradigmele lirice dominante. Iată de ce, în cartea mea Basarabia sau
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
capitolul 28, „Relațiile personale”) Acest accent pus pe abstractizare nu este unic în teoretiz]rile morale. Și alți filosofi înaintea lui Regan și Singer au suținut c], pentru a fi etic], o decizie trebuie s] dep]șeasc] preferințele proprii și subiectivitatea. S-a spus c] etică trebuie s] fie universal], iar universalitatea poate fi obținut] doar prin raționamente abstracte. (Vezi capitolul 40, „Prescriptivismul universal”) Dac] recunoaștem valoarea unei ființe, atunci trebuie s] recunoaștem valoarea tuturor ființelor. Dup] cum afirm] Regan, „Știm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din izvoarele gândirii psihologice și sociale moderne”, dar și în plan literar, cu consecințe esențiale asupra prozei franceze: „sobrietatea, tendința către generalizare, capacitatea de a găsi o imagine fulgurantă ce învie un gând abstract”. Eseista reliefează, în capitole monografice, profunda subiectivitate a naturii umane în confruntarea cu conceptele de libertate și fericire la René Descartes și la Montesquieu; reia tema discutabilei sincerități a lui Michel de Montaigne; studiază, pe fundalul jansenismului de la Port-Royal, „disoluția eului” la Blaise Pascal, patetismul moral între
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
primul rând, pentru că este singura metodă ce permite contactul direct cu aplicantul, iar, în al doilea rând, oferă posibilitatea interacțiunii sociale, un aspect foarte important în munca cu adulții. Cu toate că unii specialiști în domeniu nu sunt de acord cu importanța subiectivității în raport cu obiectivitatea testelor formale, prima impresie, impregnată de factorul subiectiv, reprezintă o sursă mult mai valoroasă de informații pentru cei implicați în procesul selecției decât scorurile obținute de către candidat la probele standardizate. Pe de altă parte, însă, este adevărat și
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]