2,306 matches
-
tânărul Lannes învață să scrie, să citească și să calculeze. Devenit muncitor vopsitor, Lannes desfășoară această activitate în timpul anilor tulburi ai Revoluției . În 1792, Lannes se angajează ca simplu soldat în batalionul de voluntari de la Gers și este rapid ales sublocotenent, de către camarazii săi. Împreună cu batalionul său, merge la Toulouse, unde primește o pregătire militară de mai multe luni. Aici îl întălnește pe Pierre Augereau care era instructor militar și cei doi viitori Mareșali leagă o prietenie strânsă. Cu pregătirea militară
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
Mihail Voicu (n. 2 februarie 1890, comuna Hângulești, județul Râmnicu-Sărat - d. 17 august 1961, Gherla) a fost un general român, care a luptat în al Doilea Război Mondial. A fost avansat, succesiv, la următoarele grade militare: sublocotenent în 1912, locotenent în 1915, căpitan în 1917, maior în 1920, locotenent-colonel în 1930, colonel în 1936, general de brigadă în 1943, general de divizie în 1946. Și-a început cariera comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2
Mihail Voicu (general) () [Corola-website/Science/311482_a_312811]
-
fost un general de armată român, care a luptat în al Doilea Război Mondial. Atanasiu a intrat în Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu din București în anul 1905, și a absolvit-o în anul 1907, cu gradul de sublocotenent, fiind înaintat apoi la gradul de locotenent în 1910. Din 1909-1911 a frecventat Școala specială de artilerie și geniu (1909-1911) și făcut căpitan în 1915. În timpul [[primul război mondial|Primului Război Mondial] a participat mai întâi cu bateria sa de tunuri 105
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
14 septembrie 1852) a fost un ofițer și om de stat britanic, născut în Irlanda și care astăzi este recunoscut ca fiind una dintre personalitățile de prim rang pe plan militar din epoca modernă. Și-a început cariera militară ca sublocotenent în armata britanică și s-a remarcat îndeosebi în războaiele napoleoniene, avansând până la gradul de general și Feldmareșal. În 1815 a condus o armată britanică care a participat decisiv la înfrângerea finală a lui Napoleon I la Waterloo. A fost
Arthur Wellesley () [Corola-website/Science/312358_a_313687]
-
salvă de la 30 de pași. Careul englez a fost șarjat de către Regimentul 8 Cuirasieri și străpuns. Soldatul Henry, cu ajutorul ofițerului de încartiruire Massiet, a sărit din șa și a ridicat drapelul Batalionului II al Regimentului 69 (South Lincolnshire) din brațele sublocotenentului Clarke, care fusese răpus cu 23 de lovituri de sabie. Pentru această faptă, el a primit Legiunea de onoare. Regimentul 69 a ordonat imediat croitorilor săi să fabrice un nou drapel și a negat orice pierdere. Din păcate, Napoleon anunțase
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
nevoit să presteze diverse munci necalificate. În perioada 1959-1967 a lucrat în cadrul Cooperativei “Munca la domiciliu”, confecționând pungi de plastic la domiciliu. S-a stins din viață la 23 februarie 1969, la București. Fiul generalului Ghineraru Nicolae, Ghineraru N. Florin sublocotenent, Șeful sectorului de jandarmi în județul Balta - Transnistria a fost și el arestat în aprilie 1945 și condamnat la muncă silnică pe viață. Detenția a executat-o la penitenciarele Jilava, Aiud și Baia Sprie (în minele de plumb).
Nicolae Ghineraru () [Corola-website/Science/312890_a_314219]
-
Regimentului I grăniceresc român de la Orlat, după absolvirea căreia, la vârsta de numai 17 ani, a fost încadrat ca soldat în cadrul Companiei a VII-a din Racovița. Folosit apoi ca furier de companie, urcă în grad, în 1838 fiind deja sublocotenent în cadrul Companiei a IX-a de la Lisa. Ulterior va activa în cadrul Companiilor a X-a și a VIII-a și în cadrul batalionului din Vaida-Recea. În ziua de 16 februarie 1849 a fost avansat la gradul de căpitan clasa a II
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
demobilizat în anul 1920 și-a defășurat activitatea profesională ca învățător-director la școala primară din Ucea de Jos de unde se transferă în 1922 în aceeași funcție la Arpașu de Jos. Pentru activitatea sa desfășurată în Corpul voluntarilor ardeleni și bucovineni, sublocotenentul Gheorghe Bobanga a fost decorat în 1932 cu medalia „Ferdinand I, cu spade”. Gheorghe Murărescu (n. 1830 - d. 1892) a fost fiul grănicerului Grigore Murărescu, cel care a stat la originea neamului Grigolașilor racoviceni. Gheorghe Murărescu a fost trimis de
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
participând la campania din 1848-1849 pe care a început-o cu gradul de caporal și pe care a terminat-o cu cea de plutonier. Între anii 1851-1853 a făcut parte din rândurile Regimentului de infanterie nr.46, cu gradul de sublocotenent clasa a II-a. Pensionat în 1854 a fost folosit la comanda Districtului militar din Transilvania și ulterior la Comanda generală din Sibiu. Ioan Maxim a militat activ pentru respectarea drepturilor foștilor grăniceri, pentru progresul școlii și pentru construirea bisericii
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
un general român. s-a născut la data de 7 aprilie 1899 în localitatea Rodna Veche (județul Bistrița Năsăud). A urmat studii militare la Școala de Ofițeri de Infanterie Cașovia (1915-1917). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost încadrat ca sublocotenent în armata austro-ungară, iar după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, devine ofițer în Armata Română (1919). Urcă pe rând treptele ierarhiei militare, fiind comandant de pluton, companie și batalion. A fost înaintat la gradele de locotenent (1923), căpitan (1929) și apoi maior
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
Artilerie și Geniu, din București, între 1886-1888 și ale Școlii Superioare de Război, din București, între 1896-1898. A murit în anul 1970, la vârsta de 103 ani, fiind înmormântat în București. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Iacob Zadik a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 8 Artilerie (1909-1914) sau șef de stat major la Corpurile 3 și 4 Armată (1914-1916
Iacob Zadik () [Corola-website/Science/309021_a_310350]
-
unui tutor Ignat Mihali, o rudă îndepărtată, dar în fapt de ei ocupându-se sora mamei Elena Economu. După terminarea pensionului este admis la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie pe care o absolvă în anul 1873 cu gradul de sublocotenent, în specialitatea geniu, fiind clasificat al patrulea dintr-o promoție de optsprezece absolvenți. Participă la războiul de independență din 1877-1878, fiind rănit încă din primele zile ale războiului și internat în spitalul militar din Craiova. În octombrie 1877 revine pe
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]
-
Ea nu era însă neapărat și una foarte sigură, de-a lungul istoriei mai multe persoane mituind temnicerii pentru a-i ajuta să scape. În 1322 Roger Mortimer, Primul Conte de March, a fost ajutat să evadeze din Turn de sublocotenentul Turnului, care i-a lăsat pe oamenii lui Mortimer să intre. Ei au tăiat o gaură în zidul celulei lui, iar Mortimer a fugit la o barcă ce-l aștepta. A fugit în Franța, unde a dat peste regina Isabela
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
care la acea vreme, avea sediul la Drăguș, situație care a dăinuit până la desființarea regimentelor grănicerești. Infuzia" respectivă a dus la creșterea efectivului companiei la 181 grăniceri înarmați și 20 neînarmați, în fruntea cărora se afla un căpitan și un sublocotenent. O statistică din toamna anului 1766, consemnează în Racovița că la dispoziția celor 171 de grăniceri, care aveau 151 de copii în vârstă de până la 16 ani, stăteau 179 de case locuite și 21 case pustii, ei având în posesie
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
Flèche" și la "Școala Militară de la Paris", fiind decorat cu "ordinul Saint-Lazare" înainte chiar de încheierea școlii de către contele de Provence, viitorul rege Ludovic al XVIII-lea, mare maestru al ordinului. Din 1776 până în 1782, este menționat cu gradul de sublocotenent în regimentul de la Sarre care aparținea ducelui de La Rochefoucauld, împreună cu unchiul său, locotenent-colonelul Charles. În această perioadă își urmează cariera militară, în garnizoanele de la Metz, Rouen și Lille, apoi obține scrisori de serviciu pentru Saint-Domingue, unde îl chemau probleme de
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
treilea). A îndeplinit funcții de comandant de divizie în campaniile anilor 1916, 1917, și 1918. a fost fiul generalului Alexandru Angelescu (1850-1911) și nepotul generalului Gheorghe Angelescu, fost ministru de război. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Paul Angelescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de ofițer de stat major în Marele Stat Major, inspector de studii și profesor la Școala Superioară de Război
Paul Angelescu () [Corola-website/Science/304961_a_306290]
-
inscripția: „"Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se trece»"”. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Eremia Grigorescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie (comandant de subunitate în Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 și 1 Artilerie, Director al Pulberăriei Armatei) sau în eșaloanele superioare ale armatei: director al Artileriei în Ministerul de Război
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
Huși, în 1837, a urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iași. În anul 1858 este trimis în Franța pentru a urma cursurile Școlii Militare din Metz. După absolvire s-a întoars în țară, încadrând-se în armată, inițial cu gradul de sublocotenent de artilerie. A avansat în cariera militară, în 1864 fiind numit subdirector al "Stabilimentului de artilerie". A participat la Războiul de Independență al României (1877-1878), în calitate de comandant al artileriei Diviziei Infanterie, luând parte la bătăliile purtate de armata română la
Nicolae Dabija (general) () [Corola-website/Science/304970_a_306299]
-
unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit nominal (fără a o exercita efectiv) funcția de șef al Marelui Cartier General în prima parte a campaniei anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a participat la Războiul de Independență, comandând un pluton din Compania 3 Geniu. Ulterior a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu, a Serviciului geniului din Corpul 2 Armată sau în Administrația Centrală a Războiului. Între 1901 și 1904 a
Vasile Zottu () [Corola-website/Science/304987_a_306316]
-
Milano unde întâlnește pe Benito Mussolini. Balbo va deveni garda de corp a lui Cesare Battisti în timpul conferințelor ținute de către acesta în favoarea intervenției Italiei în război. În timpul primului război mondial a prestat serviciu militar în cadrul Regimentului 8 al alpinilor. Promovat sublocotenent în 16 octombrie 1917 lasă batalionul deoarece fu destinat, la cererea sa, Depozitului Aeronautic din Torino pentru un curs de pilotaj, adevărata sa mare pasiune. Câteva zile după, datorită ofensivei austro-germane, fu constrâns să se reîntoarcă pe front. În 1918
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
monumente de for public bustul lui Alexandru Ioan Cuza din parcul cu același nume (realizată în 1908) și monumentul eroilor Regimentului 10 Dorobanți (realizat în 1909) din curtea liceului. Alte două monumente sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare bustul sublocotenentului Gabriel Pruncu (1927) din spatele gării și cimitirul ostașilor germani aflat pe drumul spre Panciu, în localitatea Tișița. FOTO Mărășești, orașul erou care se zbate în sărăcie și șomaj, 21 iunie 2013, Borcea Stefan, "Adevărul", accesat la 16 mai 2016</ref
Mărășești () [Corola-website/Science/297046_a_298375]
-
februarie 1982, Sinaia) a fost un general de armată român, numit Șeful Statului Major la 23 August 1944. În 1905 a fost admis la Scoala Militară de Ofițeri de Infaterie și Cavalerie pe care a terminat-o în 1907. Proaspătul sublocotenent a fost repartizat la Batalionul 6 Vânători. Pe 1 iulie 1910 este promovat locotenent și mutat la Regimentul 34 Infaterie, unitate în care a servit un timp îndelungat. Între 1919-1920 absolvă ca șef de promoție Școală Superioară de Război. Între
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
la data de 21 mai 1946, în domiciliul său din București. s-a născut la data de 29 martie 1887, în comuna Săliște (județul Sibiu). A urmat „Școala militară de ofițeri de infanterie” între 1907-1909 (an în care a devenit sublocotenent) și apoi „Școala superioară de război” în perioada 1919-1920, perioadă în care avea gradul militar de maior. A participat la primul război mondial, în campania din anul 1916, în calitate de căpitan, cu Regimentul 34 infanterie, având funcția de comandant al Companiei
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
În timpul războiului, împreună cu Spitalul Militar, la Oravița (Banat). În perioada septembrie 1945 - iunie 1947, a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Artilerie din Pitești, la absolvirea cărora a fost înaintat, prin Decretul regal din 1 iulie 1947, la gradul de sublocotenent de artilerie. A îndeplinit apoi funcția de comandant de pluton și baterie artilerie (1947-1949). Este selectat să urmeze cursurile Academiei Militare de Artilerie și Rachete a URSS-ului de la Moscova (1949-1954), absolvind ca șef de promoție. În anul 1963, această
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
serie nouă) de sub conducerea lui Paul Costin Deleanu. După evenimentele din august 1944 când România este invadată de hoardele bolșevice, Vasile Posteuca se încadrează în Armată Națională constituită de Guvernul Național-Legionar de la Viena la [10 decembrie] 1944, cu gradul de sublocotenent, luând parte activă la luptele de pe Oder împotriva armatelor sovietice. Publică în primul și singurul număr din ediția nouă de la Viena a ziarului "Cuvântul" (serie nouă, organul informativ al Guvernului Național-Legionar). În Franța a studiat la Sorbona (1949). În Canada
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]