5,950 matches
-
-i permiteau să zboare cu viteza unui reactor. Când zbura și șuiera furios, spulbera totul în cale: smulgea acoperișurile, purtându-le prin hăurile văzduhului, azvârlea în ceruri crengile copacilor și casele oamenilor, precum și mașinile de pe șosele.Ușor se mânia și sufla ca turbatul, și multă vreme mai trecea până când se potolea. Acesta era blestematul de VISCORILĂ, comandantul armatelor de FULGOI, ostași cu mantale și glugi albe, care aruncau din fălci cu bulgări de zăpadă, spulberați prin aer în puzderia de fulgi
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
a mai putut produce și asta. Dacă ai ști că tot ce am făcut până acum a fost o imensă minciună (desigur, nu la religie mă refer, ci la viața amoroasă), că totul a fost ca un castel de hârtie suflat din toate părțile de vânt... Toate declarațiile, toate emoticon-urile trimise pe mess, toate florile, toate nopțile fierbinți au fost cea mai mare farsă, inexactitate din câte aș fi putut face. Nu pentru că aș fi mințit cu bună știință, dar fiindcă
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
mă sperie oceanul care ne desparte. Am aflat legenda cu Erik cel Roșu, Dar a trimis solii însuși Păroși-ul: Trimit „peste gard” armonii de viori, Visătoare seara, vesele în zori - De-aici, de pe la noi, că pe-acolo nu cântă, Suflă numai vântul rece de zvântă. Dar iată că se termină dimineața - Soare-portocală cum topește gheața. Vine prânzul:te mulțumești în farfurie Numai cu o famelică poezie? Măsurăm timpul în ore și zile? Clipele sunt mult prea fragile! Anii trec, anii
PREUMBLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361811_a_363140]
-
băut lumina, glasul sângelui ne chema într-acolo unde nimeni nu poate să dezlege taina de nemărginire și vise halucinante în care fierul deznădejdii sapă fântâni. Steaua mea cade și se ridică din cenușa păsării în care se iscă focul, suflă prin simțuri și alungă despletit amurgul. Curând vor ajunge la izvorul căutat stafii prin întuneric. Referință Bibliografică: Izvorul căutat / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu
IZVORUL CĂUTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361874_a_363203]
-
tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci, atât bunicul vărului
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
în sfântul altar, face trei metanii la intrare, trei metanii la proscomidie și cu frică de Dumnezeu începe să aprindă lumânările, cele două lumânări de pe sfânta masă, candelele. Era o scară cu trei trepte. Se urca părintele de canon săracul, sufla din greu, dar el voia să aprindă candelele în fiecare miez de noapte, să fie primul acolo când venea preotul slujitor. După aceea venea la stareț, lua blagoslovenie de toacă și de clopot și Părintele stareț de atunci nu dormea
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361997_a_363326]
-
să cauți tu cu mine la școală? Vrei să mă faci de râs în fața colegilor? - Eu să te fac de râs sau tu, de felul cum ai ajuns să fii desconsiderat de toți. O pleavă pe care colegii tăi o suflă la gunoi. Tu nu mai ai în momentul acesta colegi, ești un intrus pe care ei îl vor alungat din mijlocul lor. - Îmi bag p ... în toți, și m-am întors să mă duc la baie să mă spăl. În
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
periculos îndrumându-și haita pe alt colnic. A doua zi, cei doi vânători, au pus la cale altă strategie, folosind o metodă veche în ademenire a haitei la locul de vânătoare. Au luat câte o oală de lut în care sufla fiecare, imitând chemarea lor. Apoi, s-au urcat într-un tufan bătrân, unde au așteptat să vină lupii. S-au așezat confortabil pe o creangă solidă, unde amenajaseră de cu ziuă, un mic adăpost. La miezul nopții, lupul bătrân se
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
Exista credința, că în noaptea de Crăciun, dobitoacele vorbesc. Bunicul Marin ne povestea o întâmplare din bătrâni, când, un „solomonar” care înțelegea limba dobitoacelor, a auzit boii vorbind despre Iisus, cel născut de Maica Domnului într-o iesle, unde vitele suflau asupra lui, pentru a-l încălzi. Este prezentă, în colinde, Natura care se bucură deopotrivă, alături de oameni și animale, la aflarea veștii Nașterii Domnului: “ „Florile dalbe“, „Flori de măr „florile între flori“ se reînnoiesc în fiecare an în mersul colindelor
CRĂCIUNUL LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365776_a_367105]
-
primordial, al poeziei, ci al poeziei așa cum se naște ea, nenoțional și cu direcție precisă:” Ce poet să fiu?.../ acolo, un om oarecare/ cu sentimente neclare/ și încă viu ... ”( Nedefinit). Poezia lui Teodor Barbu are ca sursă de energie inspirația, suflată la ureche poetului, rând pe rând, de către muzele ce se așează tiptil în rondelurile poetului. Pornind de la teoria heideggeriană a Nimicului aceste “muze “ întruchipează în real idealitatea absolută ce, practic, caracterizează cunoașterea originară: “Șterg fața visului cu mâna,/ Și-acuz
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
și de la Nadejda, și porni grăbit la drum, căci se cam lăsa înserarea, iar el avea mult de mers. Plecă deci, la drum. Dar nici nu merse o jumătate de ceas, când văzu cerul întunecându-se și vântul începu să sufle puternic și rece. Era vreme schimbătoare primăvara, când iarna nu ceda ușor din puterea ei, încercând să se întoarcă. Artemie mai văzuse astfel de zăpezi târzii, așa că-și vedea de drum. Doar că furtuna deveni și mai puternică, iar vântul
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
puternic și rece. Era vreme schimbătoare primăvara, când iarna nu ceda ușor din puterea ei, încercând să se întoarcă. Artemie mai văzuse astfel de zăpezi târzii, așa că-și vedea de drum. Doar că furtuna deveni și mai puternică, iar vântul sufla turbat și rece. Se porni un viscol ca în miez de iarnă. Totul fu năpădit de zăpada albă, multă, viscolită cu putere. Artemie cam suferea de frig, nu se aștepta la viscol puternic în primăvară. Frigul îl încerca și prin
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin și o picătură de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
Cu patima din iubire ce pe Pământ, leac nu are. În lacrimi pun simțăminte care nu pot fi rostite. Iar doru-n loc de cuvinte, spune dorințe doinite. De-ntâlnești în a Ta cale, sufletu-mi prefăcut în scrum, vântul va sufla de jale din dorul ce l-am scris acum! Multe veacuri se vor scurge în ropotul de izvoare, până la Tine ajunge dor din ultima scrisoare! Mă voi întoarce-n țărână, odată cu praf de stele. S-aud izvor cum îngână dor
PE RAZĂ DE LUCEAFĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366031_a_367360]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (27) - O SUTĂ DE DOLARI Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Boris Israelovici Glazpapier își suflă nasul într-o batistă enormă, sovietică, și mi se plânge: - Am o rudă în Canada. Nu mă întreba exact cum mi-e rudă, că nu știu. Un om foarte cumsecade, ceva mai în vârstă, are un restaurant chinezesc la Montreal
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
cașcaval Cucerit de la rival; Dar de-atâta ronțăit, Cercul s-a-njumătățit. L-a aflat mata cea creată Și cu labă mi-l înhață, Miorlăindu-i jucăuș: - Mai mănâncă de acuș! Focul arde fâl, fâl, fâl, Apă curge gal, gal, gal, Vântul suflă vâj, vâj, vâj, Mata vine pas, pas, pas. Dovleac mic și dolofan, Te-a pus bună pe divan, Ți-a făcut ochi, nas și gură Și-mi zâmbești că o făptura. Uite iarnă, vine, vine! Cu steluțe fine, fine, Iar
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
cerc de cașcavalCucerit de la rival;Dar de-atâta ronțăit,Cercul s-a-njumătățit.L-a aflat mata cea creațăși cu labă mi-l înhață,Miorlăindu-i jucăuș:- Mai mănâncă de acuș! Focul arde fâl, fâl, fâl,Apa curge gal, gal, gal,Vântul suflă vâj, vâj, vâj,Mata vine pas, pas, pâș.Dovleac mic și dolofan,Te-a pus bună pe divan,Ți-a făcut ochi, nas și gurăși-mi zâmbești că o făptură.Uite iarnă, vine, vine! Cu steluțe fine, fine,Iar de-o să
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
mai băteam atâta. -Acum mi-a venit ideea. Dar, știi ceva? Ne trebuie probe. -Păi, nu i-am congelat pe toți? -Congelat, necongelat, ne trebuie un prizonier. Viscorilă spulberă zăpada și-l scoase pe Ghiocel, înghețat bocnă, dar viu. -Mai suflă, mă? întreabă Nămețilă. -Mai suflă, răspunse Viscorilă. Tocmai bun de prizonier. Apoi, Viscorilă se dresă Ghețienilor: -Umflați-l! Aceștia îl înșfăcară pe Ghiocel și-l târâră prin zăpadă până la palat. Aici, cioroipanii luară prizonierul pe care-l duseră pe sus pe
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
a venit ideea. Dar, știi ceva? Ne trebuie probe. -Păi, nu i-am congelat pe toți? -Congelat, necongelat, ne trebuie un prizonier. Viscorilă spulberă zăpada și-l scoase pe Ghiocel, înghețat bocnă, dar viu. -Mai suflă, mă? întreabă Nămețilă. -Mai suflă, răspunse Viscorilă. Tocmai bun de prizonier. Apoi, Viscorilă se dresă Ghețienilor: -Umflați-l! Aceștia îl înșfăcară pe Ghiocel și-l târâră prin zăpadă până la palat. Aici, cioroipanii luară prizonierul pe care-l duseră pe sus pe toate coridoarele. În urma alaiului de
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Vai, sunt încântată de faptele tale vitejești, generale! Meriți cea mai înaltă decorație: “Sloiul de gheață cu filigran de aur și colan”. Împărăteasa făcu un semn și slujitorii îi aduseră pe o pernă roșie măreața decorație: un colan de aur suflat în pulbere de diamante, de care atârna un sloi de gheață într-o montură cu filigran de aur. - Apropie-te, eroule! îi zise împărăteasa luând colanul pe care îl agăță de gâtul gros al generalului. Și îi sărută fălcile dolofane
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
iude Fu condamnat la veșnic somn Și crucea să își ude Cu sângele-I din răni adânci Prins de-a durerii gheară Și pe Golgota printre stânci Urcând cu grea povară, Mânat sub izbituri mușcând Din trupu-I carne vie, Abia suflând, abia gemând Spre locul de urgie Unde să fie răstignit Spre--a lumii izbăvire Pentru păcate ce-a greșit Abjecta omenire, Piciorul i s-a-mpiedicat Pe-un dâmb numai cocoașe De-un vrej de plantă ridicat Pe pietrele golașe. Ci semăna cu
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
ciclurile naturii care își rostogolește anotimpurile deodată cu vacanțele copiilor. Toamna, când începe să curgă torentul ruginiu, când e cerul violaceu, tăiat de șirurile escadrilelor de păsări plecând în bejenie spre apus și sud, împinse de boarele ce încep să sufle dinspre miază-zi, copiii, ca și păsările ce-și încep migrația sub impulsul lor ancestral, se revarsă din toate direcțiile, țintind școlile, precum acul busolei spre nord, oricum am răsuci-o, se strâng în buchete, din mers pe drum și, bătându
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
sprijinit în colțul unui perete din casa noastră, tot până când spațiul de locuit al familiei noastre a fost restrâns. Mă uitam uneori la lucrăturile delicate, colorate în culoarea cojii arborilor și mi se părea că seamănă cu o poezie scrisă; suflam uneori în tulnic și mi se părea că sunetul era jalnic, suna a dor, a înstrăinare ... Îmi inspira un sentiment de tristețe, de regret, precum cântul specific poporului român, acea „Doină ce străpunge timp și univers/ doină ce e șoapta
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
în: Ediția nr. 941 din 29 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Cuvintele atrag realitatea Am scris; omul din lut a fost plămădit, Dumnezeu după chipul și asemănarea lui l-a zidit! În primordial, scriam; a suflat viață peste el, Inimă dându-i și suflet bland de miel. Cuvântul a fost la început, lucrurile din zbor Și-au luat înțelesul după utilitatea lor. Am scris să fie”epoca de piatră” Și oamenii din peșteri și-au făcut
CUVINTELE ATRAG REALITATEA, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365136_a_366465]
-
dar cui i se iartă puțin iubește puțin liniștea nu e deloc un lucru simplu minunății ascunse-n poșetă dreptul trupurilor la artificiu și joc desene pe un vas grecesc ca să fie adorabilă îi ajunge să fie ea însăși bărbații suflă și acum în palmele ce le-au stat încleștate pe armele vânătorii chiar și aici pe scaunul frizerului te-ajunge perfecțiunea radarului m-am înfruptat din măreția lumească din semănătura pământească dar mi-a fost mereu foame” Ioan Dragoș Referință
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]