3,177 matches
-
fără a arunca vreo uitătură în dreapta sau în stânga. Ioanide avu impresia că ipochimenii filau pe cineva între două puncte apropiate ale străzii, centrul fiind casa lui. Ideea îi apărea absurdă, probabil că pândeau o servitoare, dar doi? Arhitectul trecu în sufragerie, unde, contrar obiceiului, găsi pe Tudorel punctual la masă. Pica însă lipsea, telefonase că nu vine, fiind reținută de o prietenă. Lipsise și noaptea antecedentă, dar acest lucru nu i se spusese lui Ioanide. - Cum persistă unele nume aristocratice, vorba
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiind măgulită a obliga), iar seara avea loc o adevărată ședință (în vremile de putere), în care mai ales doamna făcea intervenții imperioase. Într-o astfel de zi de anticameră, Pomponescu lua la orele zece dimineața cafeaua cu lapte în sufragerie împreună cu doamna Pomponescu-mamă și doamna Pomponescu-consoartă. Acest moment reprezenta pentru el o adevărată solemnitate domestică. Gătite foarte atent, nepermițîndu-și nici un fel de neglijeu, cele două femei luau loc în jurul mesei vaste și rotunde, ce evita dificultățile alegerii locului preeminent. Doamna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
argint și cu un vârf de cauciuc, soacra călca liber, își aranja părul foarte abundent într-un fel de toupet și purta ochelari pince-nez legați cu un lănțișor, pe care îi scotea și repunea după trebuință. Când Pomponescu intra în sufragerie săruta mâna doamnei Pomponescu-mamă, aplecîndu-se ceremonios, în vreme ce aceasta ridica brațul spre a-i ușura gestul, apoi depunea un mic sărut, aproape numai în efigie și raccourci, ca genuflexiile prelaților catolici, pe un obraz al doamni Pomponescu, însă spre tâmplă, în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
specifice, fixate în pereți. Cu bastonul în mână, Suflețel băga capul pe uși, intra în odăi, ieșea, luîndu-și, cum îi era firea, aere misterioase, de aceea pășind fără zgomot. Când ajunse la ușa celei din urmă odăi, foarte largă, o sufragerie probabil, cu boaserie pe toată suprafața pereților, Hagienuș și Suflețel rămaseră pironiți locului. În fața unui geam deschis, Ioanide și Ioana ședeau strâns îmbrățișați, Ioanide ținând pe Ioana cu mâna stângă de mijloc și cu cea dreaptă vârâtă ca o rîșchitoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căsnicii renovate în plină tensiune pasională. Arhitectul ieșea dintr-o îmbrățișare încleștată și viguroasă, era servit apoi cu cafea cu lapte încropită pe réchaud, trecea la lucrările lui, în care se absorbea, venea înapoi la masa imensă de stejar din sufragerie, pe marginea căreia la început așteptau două tacâmuri, și se așeza la masă după ceremonia îmbrățișării, se despărțea de Ioana spre a-și relua lucrul sau peregrinațiile, se întîlneau seara la masă și apoi intrau în alcovul improvizat. Însăși regularitatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
moi, uneori (observase arhitectul) teribil de placide. Indolenta nu era o femeie fără inteligență, dar era femeie și manifesta adesea în ochi o incomprehensiune mirată pentru ciudățeniile lui Ioanide. - Poftim la masă! zise Ioana și porni, legănîndu-și șoldurile statuare, spre sufrageria învecinată, unde servitoarea adusese mâncarea, așezată acum pe réchaud. Arhitectul făcu un gest evaziv cu mâna, care însă în limbajul lui însemna: Sunt în delirul facerii, mă absentez!" În astfel de împrejurări, madam Ioanide nu insista. Pe o masă alăturată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa rămânea neatinsă, era înlocuită cu alimente mai ușoare. Arhitectul ridica automat mâna în timpul lucrului și mânca fără a privi ce mănâncă, laconic și chiar ursuz și mut, până ce ieșea din extazul lui și redevenea sociabil. Indolenta așteptă puțin în sufragerie, mai strigă o dată: "Nu vii la masă?", apoi începu să mănânce singură. Arhitectul, cu totul preocupat, nu dădu nici o atenție faptului și nu remarcă deocamdată schimbările de mecanism din existența sa casnică. Dar pe la orele cinci, ridicând instinctiv mâna spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vedea în liniile umbrite de noapte ale cântăreței de operă o brutalitate inedită. Surpriza dădu gestului său de preocupare o traiectorie mai iritată și gurii o bolboroseală ininteligibilă. Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să vadă catastrofe. Indolenta trecu în sufragerie, de unde îi mai strigă un ultimatum: - Se răcește mâncarea, ce faci?Arhitectul se aștepta să i se spună: "Văd că ești ocupat, să-ți aduc acolo masa?" Indolenta nu intuia situația, lucru de altfel și greu fără o lungă experiență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tacâmurile și Ioanide auzi, atins până în adâncul sufletului, sonoritatea cuțitului și furculiței. Indolenta, plictisită și renunțând a analiza cazul, mânca. Arhitectul, om inteligent, nu putu să nu observe comicul împrejurării. Ar fi putut curma scena intrând pur și simplu în sufragerie. Însă amorul propriu, curiozitatea psihologică de a vedea până unde merge insensibilitatea Indolentei îl opri. Speră într-un minim de gingășie. De altfel, acum Ioanide trecea printr-o criză de entuziasm pentru madam Ioanide, după obiceiul care-l făcea ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu prevențiune. Aceasta, spera el, după ce ar fi terminat masa, i-ar fi adus și lui ceva de mâncare, sau cel puțin s-ar fi apropiat gentilă de el și, luîndu-l de braț, l-ar fi îmbiat să meargă în sufragerie, sau, în fine, cu o sărutare, i-ar fi spus: "Azi ai fost indispus sau ocupat. N-ai mâncat. Dă-mi voie să-ți aduc ceva!" Dar, vai, Indolenta nu făcu nici un astfel de gest. Ieșind din sala de mâncare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu i se datora nici o deferență, n-avea dreptul de a fi un obiect de atenție din partea unei femei care pretindea a-l iubi? Îi veni un moment ideea, spre a lichida odată incidentul, să cheme servitoarea, care umbla prin sufragerie, strângând, să-i aducă ceva în odaia de lucru. Avu impresia că servitoarea interpreta incidentul ca o ceartă. Nu voi să suporte privirile ei stupide de înțelegere. Gustul de lucru îi pierise cu desăvârșire. Iritat, merse și se plimbă prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe divan. Asta-l făcu să-și aducă aminte de întîmplare. Cum, Indolenta nu vine măcar dimineața să-i spună un cuvânt bun? De obicei cafeaua cu lapte i se aducea la pat. De astă dată ea îl aștepta în sufragerie, rece. Indolenta, fără intenții rele, din obtuzitate psihologică, nu voia să exacerbeze un om "supărat". Arhitectul deveni brusc misogin, făcu asupra Indolentei un examen moral amar, exagerând din exces de fineță insensibilitatea femeii. Nu se atinse de cafeaua cu lapte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Îndrăzni a riposta Tudorel cu oarecare accent de demnitate jignită. . - Nimic nu mai e al tău aici, domnule ministru de externe!strigă Ioanide exasperat, pălmuind pe Tudorel. Acesta, palid, se retrase înapoi fără nici un cuvânt și dispăru umil pe ușa sufrageriei, iar Ioanide zvârli caietul în soba plină de jăratic. Pentru cele trei zile dramatice în care Pica fugise cu Gavrilcea și fusese împușcată în ușa cavoului, jurnalul lui Hergot avea numai această notație: "Plesnit toate coardele de la violoncel". XXI La
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doi artiști care voiau să pătrundă în societatea înaltă. Pomponescu nu era modest din fire, de data aceasta simți un soi de jenă de a popula casa cu simulacrele sale. În fine, madam Pomponescu renovă somptuos, cu mobile de la Lengyel, sufrageria și salonul destinat reuniunilor feminine și care între altele era frapant printr-un mare lustru venețian cu cristale. Era pornită pe manifestări mondene mari și ceru, peste capul soțului ei, o a doua mașină de la minister, pentru uz personal. Satisfacțiile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
orientală, să nu le dai pe nimic, mai bine cadou! Pe încetul, odăile lui Saferian se goliră de covoare, icoane, șaluri, mobile încrustate cu sidef, dușumelele rămaseră nude, pereții aproape goi, ca la o casă în curs de evacuare. Numai sufrageria era încă intactă. Denudarea era încă iluzorie, și numai pentru ochiul lui Saferian. Sultana, în complicitate cu Demirgian, profitând de faptul că Saferian nu mai călca pe la parter, transportă lucrurile propuse pentru vânzare jos, ba chiar le dispuse în două
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alesese teracota cea mai bună, adusă din Saxonia, și le făcuse mari, pline de ornamente și în culori stridente. Cu atât mai mizerabilă apărea această sforțare cu cât pe peretele salonului atârnau fotografii mărite ale familiei, iar la geamurile din sufragerie, în cadru fioros de fortăreață medievală, tronau două borcane cu murături. Nefericitul Botticelli era gospodar. Prin urmare, Ioanide nu avea încredere în aprobarea lui Butoiescu, fiind numai încredințat că acesta va executa cu multă îndemînare proiectul, făcîndu-și, îndată ce și-ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se soldă cu un eșec, și arhitectul, care pierduse comanda, aruncă toate schițele într-un sertar și reveni iarăși la lectura lui Maupassant. Își împărțise ziua după un program foarte rigid. Dimineața, după ce își făcea cu atenție toaleta, intra în sufragerie, îmbrăcat cu îngrijire, bărbierit și pieptănat, făcea ritualele civilități, lua cafeaua cu lapte și schimba câteva cuvinte fără importanță cu cele două femei. Apoi cerea jurnalele și le răsfoia în fața lor. După această operație săruta mâna lui maman și tâmpla
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i cumpere un anume tuș, ce i se sfârșise și care devenise rar. Madam Ioanide se întoarse acasă la vremea mesei. Arhitectul o văzu intrând pe poartă, o auzi urcând scara la etaj să-și lase mantoul, apoi recoborînd în sufragerie. Peste puțin, madam Ioanide chemă pe arhitect la masă. Ioanide era un om care, când încredința cuiva o misiune oricât de neînsemnată, aștepta cu nerăbdare îndeplinirea ei și pretindea ca mandatarul să dea un raport imediat. Este tocmai ceea ce nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din dormitor cu o haină de casă de molton, pe care n-o folosea decât spre a trece la camera de baie. Cum era neras, produse puțină spaimă subretei, care nu-l recunoscu. Normal, Pomponescu examina dimineața și seara în sufragerie un termometru așezat afară, în dreptul geamului, și un barometru aneroid de perete, nu departe de fereastră. În modul acesta, când părăsea sufrageria, seara, aproape fără excepție făcea observațiile sale meteorologice: - Mamy, temperatura e scăzută și barometrul la uscat, să știi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cum era neras, produse puțină spaimă subretei, care nu-l recunoscu. Normal, Pomponescu examina dimineața și seara în sufragerie un termometru așezat afară, în dreptul geamului, și un barometru aneroid de perete, nu departe de fereastră. În modul acesta, când părăsea sufrageria, seara, aproape fără excepție făcea observațiile sale meteorologice: - Mamy, temperatura e scăzută și barometrul la uscat, să știi că peste noapte vom avea ger. Să spui servantei să pună lemne în sobele de teracotă. Acum, când nu se mai rădea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îi sărută mâna, apoi sărută pe tâmplă pe madam Pomponescu. De acolo trecu la geam, unde examină termometrul, și alături de perete - barometrul. - Timpul e umed, Mamy. Să știi că are să ningă abundent. Cu aceste cuvinte, Pomponescu, pășind impunător, deschise ușa sufrageriei, încovoindu-se foarte puțin. A doua zi fu găsit pe pat mort, nedezbrăcat. Pe noptieră se afla un pahar cu apă în parte golit și un mic flacon cu un fel de sare pe fund. Probabil imediat ce intrase în dormitor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clandestin cu crep. Unul dintre nepoți, publicist, redactă în linii sumare necrologul lui Conțescu, urmat de o bibliografie minimă a lucrărilor. Vizitatorii nu mai intrau în dormitorul bolnavului, care zăcea inconștient, vegheat de către o singură persoană, ci se adunau în sufrageria de alături. Acolo, după ce se informau pe scurt asupra stării muribundului, ședeau de vorbă despre cele mai variate subiecte, chiar și despre război. Unii vedeau lucrurile foarte optimist și pretindeau că la noi tout finit par des chansons 1. Alții
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pasă de modificarea legii? Îi spuse cineva chiardin familia Conțescu. Ermil, săracul, nu mai are mult, dumneata vii la catedră neapărat, ne-a și spus el singur. Totul se aranjează până la urmă (fr.). G. Călinescu În timp ce bolnavul dormita și în sufragerie se luau în examinare toate problemele la ordinea zilei, afară pica o zăpadă de primăvară cu vânt, abundentă, pufoasă, adevărată furtună de fulgi albi. Cei care intrau în casă picau parcă de la altă latitudine. - Dacă, Doamne ferește, zise unul, moare pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă uitam benevol pe fotoliul cu pata cafea pe spătar, ore întregi, doar contemplănd-o. Mă fascina prin simpla prezență, prin modul în care își dădea șuvițele de păr după ureche sau cum se apleca să șteargă praful de pe măsuța din sufragerie. Adoram modul în care își încrețea fruntea ori de căte ori vedea ceva ce îi displăcea profund. Mă făcea să îmi doresc să o apuc de mănă și să ne cuibărim amăndoi în fotoliu. Să o cuprind în brațe și
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
Noua modă cere ca bărbatul și femeia să coabiteze (fiecare, însă, având camera sa; nu există cameră conjugală comună în sensul pe care îl înțelegem noi). De aceea, casa unei familii monogame va fi alcătuită din trei încăperi: un salon (sufrageria în centru) și două camere de o parte și de alta. Rămâne bucătăria; în sistemul trecut, coliba femeii servea în același timp drept cameră de dormit și bucătărie; în cel nou, fie va fi construită o colibă-bucătărie mică în spatele casei
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]