3,231 matches
-
Oglinzile și ferestrele șiroiau. Prosoapele se umeziseră. Am folosit toate felurile de săpun pe care le aveam la Îndemână: Lifebuoy, Ivory, plus o marcă rustică, locală, care era ca șmirghelul. M-am Îmbrăcat și am coborât scările În liniște. Traversând sufrageria, am observat o pușcă veche de vânătoare deasupra șemineului. Încă o pușcă pe perete. Am trecut tiptil pe lângă ea. În bucătărie, Obiectul mânca fulgi de porumb și citea o revistă. N-a ridicat privirea când am intrat. Mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă lase singură. Jerome era și el plecat cu prietenii. Așa că am luat cina cu părinții Obiectului. În acea seară am fost prea tristă ca să-i farmec pe adulți. Am mâncat În liniște și după aceea m-am așezat În sufragerie și m-am apucat să citesc o carte, chipurile. Ceasul ticăia. Noaptea se urnea cu greu, scârțâind din Încheieturi. Când am simțit că o iau razna, m-am dus la baie și mi-am dat cu apă pe față. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aproape șaptezeci de ani. ― Cred că avem loc pentru tine, spune ea. Cu câteva clipe mai Înainte fusesem pe Autostrada 80, În vestul statului Iowa. Dar acum, cărându-mi gemantanul pe acest vapor al preriei, mă trezesc dintr-o dată În sufrageria familiei Bresnick. Fotografii Înrămate cu copiii lor atârnă pe pereți, alături de reproduceri din Chagall. Istoria lui Winston Churchill, la care lucrează Myron În timpul nopții, când se opresc, stă pe măsuța de cafea. Myron e un vânzător de piese de schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
venit cu mașina din Birmingham ca să ia masa cu Milt și cu Tessie. Jimmy și Phyllis Fioretos aduceau koulouria și Înghețată. Invadarea Ciprului parcă nici nu avusese loc. Femeile se adunau În bucătărie, pregătind de mâncare, iar bărbații stăteau În sufragerie, purtând conversații cu voce scăzută. Milton aduse butelcile prăfuite din bar. Scoase sticla de Crown Royal din sacul ei de catifea purpurie și o oferi musafirilor. Vechiul nostru joc de table a fost scos de sub un teanc de alte jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care Îl condamnase pe părintele Mike la eternul statut de rudă mai săracă, obligat fiind să Îndure lipsa de respect a lui Milton, acceptându-i În același timp ospitalitatea și fiind constrâns să Își ducă un scaun de la masă În sufragerie dacă voia să stea jos. Da, a fost un șoc imens pentru Milton să-l descopere pe cumnatul său pe peronul gării. Dar, În același timp, acum totul se lega. Era clar de ce răpitorul voise să se tocmească la preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așteptat. Apoi, În cele din urmă, a spus: ― Bine. ― Bine? am Întrebat. A dat din cap. ― Bine, am spus. Așa că am plecat de la muzeu și ne-am dus la mine În apartament. Am mai băut ceva. Am dansat Îmbrățișați În sufragerie. Și apoi am condus-o pe Julie În dormitor, unde nu mai condusesem pe nimeni de foarte multă vreme. A stins luminile. ― Stai un pic, am spus. Le stingi din cauza ta sau din cauza mea? ― Din cauza mea. ― De ce? ― Pentru că sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și fărâmițare lentă... O carcasă de automobil american de prin anii '60, fără roți, fără faruri, ocupând toată curtea. O ușă de lemn întredeschisă pe latura stingă, unde, la etaj, locuisem într-o singură cameră cu ciment pe jos, bucătărie, sufragerie și dormitor în același timp. Priveam fără să înțeleg ruina asta din adâncul adâncului minții mele. Dezolat, m-am lăsat pe vine, și atunci, deodată (pentru că o priveam acum de la înălțimea copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
până la atomii indestructibili. Aveam acum în 44 pumn o panglică de oțel cu care nu știam ce să fac, o roată grea cu țumburușuri crestate și câteva titireze zimțate, pe care le și răsuceam între degete pe lacul mesei din sufragerie, privind cum rămân apoi aproape fixe în rotație, baleind imperceptibil în lături, un timp amuzant de lung. Roata cea mare, pe când se rotea măreț ca o galaxie, scotea și un huruit melodios, pe când cele iniei, gravitând în jurul ei, erau tăcute
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prevăzut. Neorealismul italian este un amestec perfect de documentar și ficțiune. Când aveam cincisprezece ani am făcut rost de o copie de 16 mm a filmului Paisà de Rossellini, precum și de un aparat de proiecție sonor. Am proiectat Paisà în sufrageria părinților mei pe un cearceaf nou (asta se-ntâmpla cu mult înaintea magnetoscoapeloră. Vorbesc mult de cinema în Franz și François, cred că acest roman nu este alcătuit numai dintr-o suită de du-te-vino sau de zigzaguri între două generații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de astăzi, umflându-se ca un pântec de femeie, doar că-n loc de buric avea la mijloc claxonul; cunoașteți precis și istoria cu apartamentul acela de la etajul patru, s-a petrecut într-unul din D-uri, în care întreaga sufragerie, pereți, pardoseală și tavan, s-a umplut de ciuperci din cauza caloriferelor reci și a aburilor de la aragaz, până când proprietăreasa, o literată am impresia, culmea!, după ce a tot gătit ciulama, tocăniță, șnițele, drob, plăcinte, doar dulceață de ciuperci n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, o bucată de întuneric mișcătoare, cel mai bine e să-i ardem una peste bot, BauBau tâmpit, marș din scrisoarea asta în care Matei doarme în care cocorii încă mai zboară prin sufragerie în care Oneață Augustin nimerește bara fără să-l observe cineva în care Anglia e atât de departe printre cețuri și lumini de reflectoare, nu se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fost un bebeluș ca toți bebelușii și totuși, oricât m-aș chinui, așa cum îmi apar lucrurile, n-am nici cea mai măruntă dovadă că tot ce mi s-a povestit a fost și adevărat“.] Ping-pong-ul era trăsnet pe masa din sufrageria Cubanezului, mai ales când afară ploua și alegeam cărți din B.P.T. pentru fileu; într-o după-amiază, mi-a pierit cheful după vreo zece seturi (cred că pierdeam) și am vrut să plec acasă, mi-a ascuns ghetele când eram gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea tot felul de stări contradictorii, de la venerația cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru. Acel obiect se numea chipiu. Mai încolo de el, pe undeva prin sufragerie și de multe ori în bucătărie, cu o sticlă de ceva în față, poate vodcă, se afla un nene. Chipiul era al lui. Nenea era militar. Și servea Patria, adică stema aia cu stea, munți și brazi și holde atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
după ce găsește roțile mașinii dezumflate, cu ventilele smulse. Șchiopu Bărbosu trebuie și el să se poarte frumos cu puștii, altminteri suportă consecințe, chiar dacă motocicleta e închisă într-un garaj, departe. Iarna, după tiruri întețite cu bulgări în ferestrele lui de la sufragerie sau de la dormitor, face cunoștință cu asprimea gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
jurat că nu voi mai privi vreodată în oglinda roșiatică a crucii, am gustat, atent și tacticos, din stropii ăia micuți și sărați ai lacrimilor, m-am șters bine de tot cu un prosop, m-am liniștit, am intrat în sufragerie, am deschis televizorul și-am început să mă uit la un meci de pe bulgari. Levski Spartak-Lokomotiv Plovdiv. S-a terminat 2-1. Duminicile erau urâte. Ca meciurile de la bulgari. Evident că am cedat în fața ispitei. La urma urmei, Dinamo nu juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles despre timp, amesteca alandala niște cocori zburători cu o bară a lui Oneață Augustin, sufrageria cu luminile unor reflectoare, îmi vorbea despre tata și despre nu știu ce senvișuri, părea din cale-afară de agitat, o ținea întruna că fără Bau-Bau ne-ar merge mult mai bine, nu încercam să-l contrazic, mai ales că eram de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai respire și, cred eu, plecase la Cruce, pe Caraiman (unde sufletul îi bântuia pe Brâna Portiței, pe Albișoare, pe Colții Picăturii, pe Vâlcelul Spumos și, mai cu seamă, în primul circ glaciar, La Verdeață), bunica noastră Veronica a vândut sufrageria lor florentină, cu banii și-a cumpărat o garsonieră, iar nouă, fiindcă vroia să scape de ele, dar se rușina să le arunce, ne-a adus o grămadă de pachete, pline cu obiecte personale ale vechiului Mircea. Ei bine, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puțin restabilit, ajunse la ușa prietenei sale. Dormitorul fetei se afla În partea laterală a camerei de zi, unde cu siguranță, Carla dormea. Fără a face cel mai mic zgomot, Tony Pavone, pe jumătate dezbrăcat, se prăvăli pe fotoliul din sufragerie, adormind imediat. III PEȘTELE RADIOACTIV...!! Ce-l mai frumos anotimp al anului „Primăvara”, Înflori În toată splendoarea! Activitatea veșnicului tânăr oraș, fu reluată cu noi speranțe, Înmănunchind Într-un tot unitar măestria creației umane! Turiști din toate colțurile lumii, Își
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ea. O refuză categoric. Avea alte obligații...Cu aceeași mașină făcu cale Întoarsă unde șoferul Îl debarcă la locuința Carlei. Intră În casă cu evidentă precauție În așa fel ca fata să nu fie trezită, lungindu-se pe recamierul din sufragerie, unde adormi imediat. X MOARTEA PÂNDEȘTE DIN UMBRĂ Adoua zi, Tony Pavone se sculă cu noaptea Încap; Îi era Încă somn dar, avea atâtea treburi de rezolvat Încât nu-și putea permite să atârne prea mult În așternut. Atunci când se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori fata se ținea de glume. Atena Însă, nu era În casă. “Desigur s’a plictisit... A ieșit afară să se plimbe puțin, numai de nu s’ar rătăci.” Se așeză În fotoliul din sufragerie, deschizând aparatul de radio pe care-l Închise imediat. Era nervos. Conectă televizorul Însă acesta refuză să funcționeze. Uitase... Abea la ora șase după amiaza Își Începea emisia pe cele două canale, timp de trei-patru ore aducând laude borfașului șef
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
limita admisă de lege, precum și armă de foc fără autorizație. Este adevărat...?” „Mă credeți pe cuvânt, dacă pot preciza sincer: aceste informații sunt tendențioase...?” „Te credem Însă, dacă verificăm eliminăm incertitudinile...!” Fără alte comentarii Șeful invadatorilor rândui pe masa din sufragerie unele hârtii care se putea observa de fapt, erau procese verbale de percheziție. Reluă. „Pentru ca,misiunea noastră să fie legală,avem nevoie de doi martori. Îi poți aduce...?” „Doriți să mă jefuiți cu martori...? Nu vă mai osteniți, aveți libertatea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de rechinii din Înalta guvernare și, hotărând să dovedească devotamentul Încrederii acordate având dispoziții În acest sens urmau neapărat să aducă prisosul lor de recunoștiință jefuind apsolut tot ce putea fi jefuit...! Așa dar, nemernicii invadatori, Îngrămădi pe masa din sufragerie unele obiecte de fabricație occidentală. Două mici aparate radio, trei fenuri de uscat părul, câteva minicalculatoare electronice, unele sticluțe cu apă de colonie franțuzească, precum și ceva neânsemnate bijuterii ale Atenei. Șeful invadatorilor sub privirile colegilor Însoțitori, rândui obiectele În ordinea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toată călătoria devenise un fel de irealitate. Ca să mă acomodez cu viața de toate zilele, recâștigând obiceiurile iubite, chiar pentru a deveni umană, am început să mă dedic lucrurilor neînsemnate, practice. Într-o seară, de exemplu, am făcut curat în sufragerie, am pus în ordine un teanc de hârtii. Vroiam să arunc totul la gunoi, când am văzut o fotografie îngălbenită din timpul când trăiam în România. Mă întrebam: oare cum se rătăcise fotografia asta pe masa mea din Stockholm? Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ceva mai târziu ca de obicei, cumpărase bilete la Operă. Era o surpriză pentru Severino, care iubea opera și auzise că Suedia avea cântăreți faimoși. Ușa de la apartament era larg deschisă, în micul vestibul nu mai exista nici un umeraș. În sufragerie, nici o masă, nici un scaun, nici un raft cu cărți. Nimic, chiar și paturile dispăruseră. Casa era goală, ca și cum Feifel se mutase din apartament și fantoma lui revenise acasă. Era exact așa cum Severino însuși îi povestise - cum hoții vin în vizite-fulger, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Dar nu era chiar atât de domesticit cum ne închipuiam noi - uneori semăna cu un cuc, alteori cu o bufniță cu trăsături omenești, al cărei corp era încarnarea întâmplătoare a unei ființe mari și necruțătoare. În fiecare zi lucram în sufragerie la masa mare, privind din când în când către colivia lui Sucki. El părea melancolic și se uita printre zăbrelele subțiri direct prin fereastră unde se vedeau corbi și coțofane zburând amenințător, parcă ar fi fost într-un război continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]