KorAP: Find »[drukola/base=suge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...118 >

2,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

departe este Bucureștiul! Așa este În vacanță, Bucureștiul este departe, iar când Începe școala și te Întorci acolo, dincolo de pădurea de oțetari, satul din Ardeal este și mai departe. În timp ce păcurarul mulge oile, moșu’ Niche fumează o Națională, iar tu sugi o bomboană. Câinii păcurarului ți se gudură la picioare și te ling. Noaptea Își face de cap prin regiunea Stalin. Ce-i Patria? A Început școala. De asemenea a Început și contrarevoluția din Ungaria. Tancurile glorioasei armate sovietice eliberează Budapesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
taie lemnele tatăl tău. Tu Îți faci lecțiile la caligrafie și pe urmă la desen. Desenezi o batoză roșie, un țăran care ține de sfoară un bivol roșu și o pădure roșie. N-ai alte culori. Și doar n-o să sugi la creionul chimic ore În șir ca să-ți iasă mov. Și mai desenezi ce-ți aduci aminte din vacanță. O șură pe care scrie: „Remiza de pompieri a comunei Făget”. Și un indicator din capătul satului pe care scrie: Regiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
pe capacul de fontă al canalului privind În jur ca să nu fii observat de nimeni, te tot sumețești pe vârfuri, doar, doar vei zbura. Când vreun trecător apare pe stradă Îți faci de lucru, ba te legi la șireturi, ba sugi un țurțure ca să lași impresia că tu ești ocupat cu alte treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi tu. După ce strada Îl Înghite În pofta ei nesățioasă de oameni, reîncepi „zborul”. Tot salți așa pe vârful picioarelor. Abia acum dacă te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
printre copacii groși. Nu ai cu cine să discuți despre rege. Pionierii nu vorbesc despre rege. Totuși ai vorbit odată cu un țigan de la tine din clasă despre rege și el te-a pârât dirigintei. Diriginta a spus că regele a supt sângele poporului și i-a Împușcat pe țăranii de la Flămânzi. Ei s-au răsculat că erau flămânzi și biciuiți cu biciul. Între timp, clasa muncitoare a abolit monarhia și regele a fugit cu trenul. El era aproape un copil. Palatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
sfâșiat), Vlad Țepeș (a lăsat banii de aur lângă o fântână și nu i-a furat nimeni de frica la țeapă), Alexandru Ioan Cuza, Istoria României În manuale etc. Regele Mihai era tânăr, stătea pe un ban de argint și sugea sângele poporului. Te-au mai vizitat, Zoia și Șura, Emil și detectivii, Vitea Maleev (la școală și acasă) cazacii, neamuri, colegi, negustori, târgoveți, prostimea, poporul (Așa e Măria ta!) etc. La spital nu te-a vizitat nimeni. Aștepți la fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Văcărești, iar casa de nebuni la Spitalul 9. În principiu, se poate ajunge cu tramvaiul 17 și 22. Pompierii sunt la Gara de Est. Pe strada Țepeș Vodă, la numărul zece, pe gard cresc zorele albastre. Îți place să le sugi. Au o zeamă dulce. Sunt la fel de gustoase ca și florile de salcâm. Multă lume face clătite cu flori de salcâm. După ce sugi nectarul zorelelor albastre, intri agale În curte. Nu este câine rău. Aici stă colegul tău Demeșco Liviu. Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
de Est. Pe strada Țepeș Vodă, la numărul zece, pe gard cresc zorele albastre. Îți place să le sugi. Au o zeamă dulce. Sunt la fel de gustoase ca și florile de salcâm. Multă lume face clătite cu flori de salcâm. După ce sugi nectarul zorelelor albastre, intri agale În curte. Nu este câine rău. Aici stă colegul tău Demeșco Liviu. Mama lui lucrează la fabrica de marmeladă și tatăl lui este tătar. Are motocicletă IJ cu ataș. În ataș cară mălai, fasole și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Bozan În Uzina vie. Lângă turnul Bisericii, vizavi de teatru, Între tufele Încă verzi, În iarba prăfuită doarme un bărbat fericit. Care a găsit calea. În jurul lui câteva sticluțe de frecție Diana, goale. Pe un cotor de pară o viespe suge disperată dulceața fructului parfumat. Drumul tău este spre hotel. În hol dai nas În nas cu Cristian Țopescu Îmbrăcat În uniformă militară. Steaua joacă În deplasare. La restaurant se bea puternic. Vermut, Quik și vin la kil. În cameră, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

Purta un trening vechi Juicy Couture și o cârpă cu vomă Închegată atârnând pe umăr. În brațele ei stătea un Connor senin și adormit. Ruby se uită la el și la smocul lui de păr negru - leit Saul - cum Își sugea două degete În somn. Da, da, știu pare numai bun de pupat acum, sări Fi până să apuce Ruby să zică „bună“, dar nu te lăsa păcălită. Micuțul a urlat până n-a mai putut toată noaptea. Ruby o pupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
să râdă isteric. După ce plecă Saul, cele două femei se așezară la cafea. Ben se apucă din nouă să facă ouă verzi și șuncă. Apoi plictisindu-se, se urcă la Fi În brațe, Își luă păturica și Începu să-și sugă degetul. —Și care era cealaltă chestie pe care voiai să mi-o spui la telefon ieri? Întrebă Ruby. —Știi că Connor a avut icter când s-a născut și a trebuit ca doctorii să amâne circumcizia pentru cel puțin o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
să plec acasă ca să mă pregătesc pentru serviciu. El Îi luă farfuria și cana de cafea din mână și le puse pe podea. Apoi o trase peste el. — Hai, mai stai Încă cinci minute. Întârzii, chicoti ea. —Nu Întârzii. Îi sugea sfârcul. Exact atunci telefonul lui Sam sună. —Doamne, ce-o mai fi și acum? Ruby, trebuie să răspund În caz că e spitalul. — Sigur. El se Întinse după telefon. Imediat fața i se Întunecă, exact ca ultima oară când sunase cineva de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

aceea respira greu, poate plângea. Stătea ghemuită pe jos, strângându-și genunchii cu brațele. Eu eram mult dincolo de mine, retras în cealaltă parte a camerei. De sub divan apărea botul câinelui orb, cu urechile pleoștite și ochii albi. Pe perete maimuța sugea nemișcată din biberon. Ochelarii mei se aflau pe jos, lângă ușă, cu o lentilă spartă. Am făcut câțiva pași și m-am aplecat să-i ridic. Am apucat marginea udă a cămășii, am vârât-o în pantaloni și am ieșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Elsa și-a tras îndărăt capul cu o mișcare bruscă. — Ești gol! Râdea în timp ce mergea prin apă privindu-mi șoldurile goale, prea largi pentru un bărbat. Îi mai plăceam oare? Cu siguranță mă prefera îmbrăcat, protejat de cârpe. Nu-mi sugeam burta și nu aveam brațe musculoase. Vroiam să mă privească fără nici o îngăduință, să observe imperfecțiunile bărbatului cu care urma să-și petreacă tot restul vieții. M-am azvârlit în apă și am înotat cu capul dedesubt până mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
La mijlocul coridorului, puțin înainte de Radiologie. Lângă una din uși doi polițiști, brațe gri în uniformă, pistoale în tocuri de piele. Îl ascultă pe un al treilea, în civil, care vorbește în șoaptă, mișcându-și imperceptibil buzele negre ca și cum ar fi supt lemn-dulce. Își întoarce ochii spre mine, aproape ca și cum m-ar țintui, două sfere de materie vitroasă care sar pe mine în pustiul văratic al spitalului. Omul mă privește, iar unul din polițiști se întoarce acum și el spre mine. Liftul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
un profesionist ireproșabil, pe care nu-l mai admir. Mă privesc așa cum un entomolog privește o insectă. Da, acum eu sunt insecta, și nu ea, ea este doar o sărmană femeie târâtă de întâmplare, pe care am violat-o, am supt-o, am tras-o în țeapă. Dedesubt, mâini de gumă, nu ale mele, și totuși atât de ale mele, candide cârlige în lumea în care mă afișez ca un binefăcător. Bisturiul electric. Cauterizarea vaselor. Sunt încă afară, mă așteaptă. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
apropia, luminile tremurând, îmi ieșeau în întâmpinare ca un parc de distracții rămas deschis numai pentru mine. Era prima oară că mă duceam la ea noaptea. Și îmi plăcea să recunosc lucrurile, să le pipăi pe întuneric, ca un hoț. Sugeam din nou aroma nesănătoasă a acelor locuri ca pe un balsam, împreună cu partea aceea din mine de care mă temeam și pe care o chemam în întuneric. Treptele nesigure, murdăria de pe jos, umbrele lungi ale etajelor, totul tăcea, în afara inimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Pare liniștită. S-a așezat lângă mine și nu ne-am sărutat. În centru nu riscăm. E o pasageră prudentă, o ființă în trecere, în afara țarcului ei. În dimineața asta este mai severă, țeapănă ca balonul cu care-i îmbrăcată. Suge crucea de argint și simt că ceva îi lipsește, ceva uitat în micuța ei vizuină. Este rezervată și asta mă face să mă simt puțin singur. Poate ar fi fost mai ușor să stea lângă mine, plângăcioasă și melancolică, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
îngenuncheat, care se desprinde de pământ și se roagă. Și Italia era credincioasă. Ținea în dormitor un crucifix, care atârna pe perete printre boabele unui rozariu mare de lemn, și purta la gât o cruciuliță de argint pe care o sugea când era tristă. Poate acum și ea intra într-o biserică să ceară iertare unei statui. Cine știe cum petrecuse Crăciunul. Am văzut un cozonac tăiat în două, pe mușama printre fărâmituri, mâna ei tăind o bucată și îmbucătura care mergea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
cu tine. Mă privește cu niște ochi pe care apa pare să-i fi ruginit, mâna ei îmi mângâie buzele, îmi strecoară un deget între dinți. — Mă mai iubești? spune. — Mai mult, Buruiană, mult mai mult. Îi ling degetul. Îl sug ca un nou-născut. Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt. Suntem iarăși noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
cu niște ochi pe care apa pare să-i fi ruginit, mâna ei îmi mângâie buzele, îmi strecoară un deget între dinți. — Mă mai iubești? spune. — Mai mult, Buruiană, mult mai mult. Îi ling degetul. Îl sug ca un nou-născut. Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt. Suntem iarăși noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru, noi cu trupurile călduțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
ei. O luam pe Nora de braț și o duceam la barul clinicii. Tu fuseși pusă la sân. Mă aplecam asupra Elsei și o ajutam să te așeze corect. Păreai mult mai expertă decât noi, știai deja totul. Prindeai sfârcul, sugeai, apoi adormeai. Rămâneam să te privesc așezat pe scaunul de lângă pat. Chiar din primele ore am simțit că adevărata legătura era între voi două. Seara mă găsește buimăcit, obosit. Am mutat scaunul lângă fereastră. Bruma nu a dispărut cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
imobilă pe fundul de sticlă verde. Am vărsat puțină apă pe batistă și i-am șters buzele crăpate de uscăciune. Deschise gura ca un pui însetat. — Mai... Am udat din nou batista, i-am așezat-o între buze și a supt. Totul s-a întâmplat în câteva minute, brusc a ridicat capul și l-a lăsat pe spate. Am auzit o voce care nu părea a ei. — Cum să fac? Și părea că-i vorbește neantului sau poate unei ei înseși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
spun ce înseamnă miros de nou-născut într-o casă, e ceva bun care se lipește de pereți, care se lipește înăuntru. Mă apropiam de leagănul ei și rămâneam acolo, lângă căpșorul acela transpirat. Se trezea și râdea imediat și își sugea un picioruș. Mă privea fix cu privirea adâncă a nou-născuților. Mă privea ca tine. Era ca o sobă, era o binefacere. Era nouă și flecară, era un dar. Era viața. Iar eu nu aveam curajul s-o strâng în brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

afle dacă nu aici. Dar nu găsea niciodată răspunsul la Întrebarea asta. Deși simțea acut, dureros, că undeva cineva Îl aștepta, mirându-se că Întârzia atât. Apoi cotrobăia Îndelung prin buzunare, găsea o pastilă contra arsurilor gastrice, pe care o sugea, și continua să cerceteze ziarele, de teamă să nu-i fi scăpat esențialul. Gad Eitan era fostul ginere al lui Alfred Wahrhaftig: fusese căsătorit cu singura fiică a lui Wahrhaftig, care fugise În Mexic, În urmă cu zece ani, Împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

De ce nu mergeți să vă așezați la masă, mătușă Lynn. O să aducem noi totul. A trebuit să-mi folosesc forța fizică pentru a o mișca pe Lisa din bucătărie. Mark se căznea să treacă de mine cu aperitivele. Am inspirat, sugându-mi burta până mi-a atins practic coloana. Mark și-a tras pelvisul înapoi ca Mick Jagger ca să evite contactul. Deveniserăm atât de buni la manevrele astea în ultimele săptămâni că ne puteam contorsiona corpurile cu la fel de multă agilitate ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]