2,421 matches
-
încheiere Zeul Neantului. În acest timp, Homer, care, la început, de bine de rău, se ținuse de bara din fața altarului, atârna acum moale, ca o marionetă, cu picioarele rășchirate grotesc și cu brațele bălăbănindu-i-se de la subțiorile proptite de sulul metalic. - Nu ești dumneata Barbara Hamilton? - Ba da, răspunse un glas mirat de femeie. Dar de unde știi? Era amplificatorul care reproducea "pista sonoră" a memoriei lui Homer. - L-am auzit odată pe Adrian Gord vorbind despre dumneata. Și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
de drum. 7. Cincizeci de inși dintre fiii proorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor și ei amîndoi s-au oprit pe malul Iordanului. 8. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amîndoi pe uscat. 9. După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: "Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Saf, care era unul din copiii lui Rafa. 19. A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorît pe Goliat din Gat, care avea o suliță, al cărei mîner era ca sulul de țesut. 20. A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă care avea șase degete la fiecare mînă și la fiecare picior, în totul douăzeci și patru, și care se trăgea tot din Rafa. 21. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
milogeli, ba chiar mici furtișaguri. Tai cu toporul și cu un ferăstrău coadă-de-vulpe mobila veche aruncată-n subsol și lăzile goale din pod; strâng de la redacție maldăre de manuscrise vechi, ziare și reviste; adun zeci de cepuri de lemn din sulurile uriașe de hârtie pe care le vânez în tipografie noaptea, o dată pe săptămână, când scoatem Orizontul. Nu pot să uit cum Păsăroiu, pe care-l strig Păsă, paginatorul de la Drapelul roșu, mi le înșiră pe-o sfoară groasă cât degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
săculeți cu pământ pentru flori, un calculator, faianță, butelii de aragaz, găleți cu nisip, butoiașe cu murături, baxuri de apă, lădițe cu fructe, o imprimantă, cărămizi, lampadare, un gard de papură, tablouri, ficuși și leandri, colaci de sârmă, covoare făcute sul, Oana în cârcă, din joacă, până pleacă studentă-n America, mama în brațe când nu se poate mișca. Cum lesne se vede, revoluția română a dezlănțuit în mine energii de nebănuit, iar cărăușitul n-a mai cunoscut, în ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
redeveni o "persoană civilizată". Acum, însă, mă uit cu o strângere de inimă că marea începe să piardă din lumina pe care o avea înainte. Am și aici un somn agitat, dovadă că dimineața găsesc, cu regularitate, cearceaful mototolit, strâns sul, dar, de când am venit la mare, doar într-o noapte a trebuit să înghit un somnifer. Încolo, am căzut buștean. Probabil, contează și oboseala fizică. În București, nu am ocazia "să fac mișcare". Lacurile din jurul Bu-cureștiului sunt prea murdare, ca să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trei servitoare grăbite să-i satisfacă și cea mai mică dorință, și care păreau stingherite de politețea lui. Gosseyn nu avea timp să le învețe respectul față de ele însele. Își termină masa și se puse pe treabă. Mai întâi făcu sul covorul din studio. Apoi începu să decupeze plăcile de metal ale pardoselii cât mai aproape de locul în care își amintea că se materializase Discipolul. Descoperi distorsorul la câțiva centimetri de locul în care se aștepta să-l găsească. Părea destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
am trezit și m-am interesat de el, am descoperit că plecase deja. S-a sculat și a ieșit împreună cu soldații, înainte să răsară soarele. „Are o viață de invidiat,“ cugetă Mitsuhide, în timp ce privea cerul dimineții. Saito Toshimitsu desfășură un sul. — A lăsat asta. M-am gândit că poate o uitase dar, când m-am uitat mai atent, am văzut că cerneala încă nu se uscase și apoi mi-am amintit că îi ceruserăți să vă facă un caiet ilustrat. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
văzut că cerneala încă nu se uscase și apoi mi-am amintit că îi ceruserăți să vă facă un caiet ilustrat. Cred că a stat treaz până-n zori, lucrând la el. — Cum? N-a dormit? Mitsuhide aruncă o privire peste sul. Hârtia strălucea cu atât mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, în tăcere, Mitsuhide, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, în tăcere, Mitsuhide, în timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând, acum, la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator ține de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina unei singure frunze și părea să plesnească de viață. Natura ei sălbatică dădea senzația că și-ar fi râs de raționalitatea lui Mitsuhide, cu o miraculoasă nepăsare și lipsă de preocupare. Continuă să deruleze sulul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta numai din hârtie albă. — Se pare că i-a luat toată noaptea ca să deseneze aceste două ilustrații. Toshimitsu era impresionat și el de sul, și se aplecă, admirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
preocupare. Continuă să deruleze sulul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta numai din hârtie albă. — Se pare că i-a luat toată noaptea ca să deseneze aceste două ilustrații. Toshimitsu era impresionat și el de sul, și se aplecă, admirativ, asupra lui, împreună cu Mitsuhide. Seniorul ezită să-l mai privească și îi ceru lui Toshimitsu să-l strângă. În acel moment, din depărtare se auzi, prin văzduh, sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămâne să strâng în ceainărie. — Înțeleg. Nu de dragul meu rămâi. Ai instrumentele acelea scumpe de ceai și trebuie să stai la noapte aici, ca să le păzești. — N-am să vă contrazic, stăpâne. — Vorbești sincer, râse Nobunaga. Întorcând, deodată, capul, privi sulul agățat pe perete. — Mu Ch’i e foarte valoros, nu-i așa? În zilele noastre, rareori mai vezi un asemenea talent. Am auzit că Sotan are o pictură de Mu Ch’i, intitulată Corăbii revenind din porturi depărtate. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă merită cineva să aibă un tablou atât de vestit. Dintr-o dată, Sotan râse zgomotos, ca și cum Nobunaga n-ar fi fost de față. — De ce râzi, Sotan? Tânărul îi privi pe cei din jur. — Seniorul Nobunaga ar dori să-mi ia sulul de Mu Ch’i, cu una din stratagemele lui abile: „Merită cineva să aibă un asemenea tablou?“ E ca și cum ar trimite agenți instigatori într-o provincie inamică. N-ar strica să-ți păzești prețioasa cutie de ceai din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
veche, cu brațul ei de tinichea, pentru un drum la fel de lung și de istovitor. STOFE Pe masa lungă din capul mai întunecat al sălii de festivități stăteau înșirate pachetele care urmau să fie dăruite copiilor salariaților. Toate semănau între ele: suluri de pânză, suluri de stofă, la vedere. Dacă n-ar fi fost banderolele roșii cu care erau legate, ar fi fost ca pe tejgheaua din magazin. Cineva din apropiere a pronunțat cu o șoaptă conspirativă cuvântul cupoane, și Puiu a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei de tinichea, pentru un drum la fel de lung și de istovitor. STOFE Pe masa lungă din capul mai întunecat al sălii de festivități stăteau înșirate pachetele care urmau să fie dăruite copiilor salariaților. Toate semănau între ele: suluri de pânză, suluri de stofă, la vedere. Dacă n-ar fi fost banderolele roșii cu care erau legate, ar fi fost ca pe tejgheaua din magazin. Cineva din apropiere a pronunțat cu o șoaptă conspirativă cuvântul cupoane, și Puiu a înțeles că era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-mi spui mai mult. A întins mâna către întrerupătorul de lângă tocul ușii și s-a aprins o lumină slabă. Întunericul s-a retras din mijlocul încăperii. De-a lungul pereților se înălțau etajere de lemn, pe care zăceau în umbră suluri de stofă de culori diferite, dar toate închise. Ia spune, ce vrei să vezi aici? a continuat doamna cea prietenoasă. Stofele? Ai mai văzut vreodată atât de multe la un loc? Am văzut la tata în magazin. Dar... Nu erau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu trebuie să ai prea mulți bani ca să te îmbraci cu gust. Doamna a așteptat de la el o părere preț de vreo două secunde, privindu-l întrebător. Și, cum el nu și-a spus părerea, a continuat arătând către un sul: sau asta. Ia uite. Ce zici? O stofă maro cu dungulițe, pentru un costum bărbătesc la două rânduri. Știi ce-i aia un costum la două rânduri? Nu știi? Nu contează. E un costum elegant, pentru ocazii. Trecură împreună pe sub
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a schimbat complet tonul și a spus: Te rog să mă ierți. Tatăl tău nu vorbește niciodată acasă despre ce vinde la magazin? Nici despre ce-i rămâne? Cuponul este o bucată de material dintr-un val... adică dintr-un sul i-a explicat ea cu răbdare care rămâne după ce îl vinzi aproape pe tot, iar din bucata aia rămasă nu prea mai poți să vinzi o altă parte din ea, fiindcă și-așa e prea mică. Adică dacă ai vinde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întrebat: Mai vrei să vezi materiale? Puiu a negat, ușor neliniștit și ușor iritat. Când ai să fii mare ai să dorești să-ți faci și tu un costum, sunt sigură, a spus doamna. Puiu a ieșit din încăperea cu suluri de stofă și s-a trezit din nou în sala de festivități. Numai că sala era acum goală, cu șirurile de bănci și de scaune desperecheate, în neorânduială. Adică ridicându-se în picioare le lăsaseră deplasate de la locurile lor. Iar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
corpolentă decât o știa, c-o fustă albă înflorată, cu pliseuri. Stătea o jumătate de pas în urma domnului Mocanu, cu mâinile una într-alta, peste pliseuri. În fața lor, pe un scăunel, chiar lângă microfon, așteptau să fie înmânate diplomele făcute sul și legate cu panglică roșie. Rareș! se auzi un strigăt firav din mulțime, și el recunoscu numaidecât glasul Feliciei. Dar discursul directorului începuse deja și mulțimea făcu iritată Șșt! întorcându-și capetele spre locul de unde venise strigătul... Rareș nu pricepea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ivea strălucitor din mulțime și urca într-un elan scărița de scândură. Apostol Constantin de la Liceul Enăchiță Văcărescu primește premiul pentru câștigarea probei de o sută de metri plat! Sus pe estradă directorul se apleca și lua de pe scăunel primul sul de hârtie legat cu panglică roșie. În chiotele câtorva din mulțime, sulul trecea din mâna directorului în mâna elevului campion. Veneau și alte nume, de care Rareș nu mai auzise până atunci... Enache... Sava... Deleanu... În vânt, uscat acum și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Apostol Constantin de la Liceul Enăchiță Văcărescu primește premiul pentru câștigarea probei de o sută de metri plat! Sus pe estradă directorul se apleca și lua de pe scăunel primul sul de hârtie legat cu panglică roșie. În chiotele câtorva din mulțime, sulul trecea din mâna directorului în mâna elevului campion. Veneau și alte nume, de care Rareș nu mai auzise până atunci... Enache... Sava... Deleanu... În vânt, uscat acum și mai ușor ca niciodată, zmeul agățat cu ani în urmă, pe la începutul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și a avut grijă să câștige cel mai bun?... Vorbind, domnul Mocanu o împingea ușurel de spate pe doamna Mușat în timp ce el însuși se dădea un pas înapoi... și doamna Mușat venea la microfon. Pe scăunel mai rămăsese un singur sul de hârtie legat cu panglică roșie. Rareș le vedea din spate pe cele două fete care chicoteau și-acuma una într-alta, în surdină. Dincolo de teren, în tribună, cei doi băiețandri priveau indiferenți. Rareș o vedea pe doamna Mușat vorbind
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tocmai până la estradă, unde abia se vedea un băiat slăbuț, blond-roșcovan, cu ochelari, urcând scărița treaptă cu treaptă. Departe, peste zeci și zeci de capete, băiatul acela străin, înclinându-se din mijloc, întindea mâna și primea din mâna doamnei Mușat sulul de hârtie legat cu panglică roșie. Ultimul. Mulțimea deja se foia, într-un nor de rumoare, strivind gazonul de jur împrejurul estradei și pe toată întinderea terenului, îndreptându-se spre ieșire. Rareș! Rareș! striga de undeva Felicia, cu lacrimi în glas. Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]