4,043 matches
-
Erau nemți dintr-o suburbie burgheză a Frankfurtului, iar Heinrich vorbea cu ei limba lor maternă. Harry era băut, stătea pe un scaun Înalt la barul sub formă de căsuță tiki din verandă și-i privea fix cu o expresie sumbră. Când Heinrich i-a adus pentru toastul obligatoriu „cu bule“, l-a prezentat pe Harry drept „o vedetă de televiziune din America și acum printre noi“. „Weltberühmt“, concluzionă el - da, așa de cunoscut În toată lumea Încât nemții habar n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
căutările aveau loc doar În zonele turistice pe care junta voia să le expună și de unde Harry Bailley, experimentata vedetă de televiziune cu voce mieroasă și persuasivă, Îi punea la curent pe telespectatori cu ultimele evoluții. Dispoziția generală era mai sumbră ca oricând. Mai devreme În acea seară, Esmé strigase Într-un acces de furie: — O să murim aici sau ce?! Numai un copil putea pune cu voce tare această Întrebare tabu. Marlena o liniștise, dar Întrebarea rămăsese suspendată În aerul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scăunele joase. Azi era probabil vreun soi de sărbătoare, de aici ceremonia cu trecerea vasului, orațiile vociferate și psalmodierea ritualică. Wendy s-a dus să-l Întrebe pe Pată Neagră. —Cu ce ocazie? l-a Întrebat. El avea o Înfățișare sumbră. —Ziua morții noastre, domnișoară. La fel ca „ziua morților“ În Mexic, s-a gândit Wendy. — Toată lumea din Myanmar sărbătorește această zi? —Nu, domnișoară. Nu este sărbător. Pregătim pentru moarte. Mâine, poate ziua de după, murim. Credem că va fi curând. Wendy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Voiam să-i văd cu propriii mei ochi și să-i aud cu propriile mele urechi, pentru a înțelege mai bine ce fel de persoane sunt. Îmi mai doream să știu ce gândesc acum. Am dat acolo peste o scenă sumbră, inadmisibilă. Tribunalul era ca o cameră fără uși. Deși la început exista o cale de acces, acum devenise o sală de coșmar, fără nici o scăpare. Majoritatea celor din boxa acuzaților își pierduseră încrederea în acela care fusese gurul Asahara Shōkō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
propunerea ei. Abia mai târziu, seara și toată noaptea, m-am răsucit în așternut încercând să scap de această idee, care mi se înfipsese în creier ca o căpușă și nu-mi dădea pace. Nu de bătrân cu toanele lui sumbre îmi păsa. Un nefericit mai puțin pe lume. Nici de condițiile avantajoase care îmi fuseseră oferite. Oricum nu prea aveam ce să fac cu banii, mai ales în situația în care ar fi trebuit să-l supraveghez zi și noapte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în holdă, departe de sperietorile ale căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî să se lepede de traista din spate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ieri, parcă înainte de termen, li se pare că statul îmi face mie pomană și un mare hatâr că nu mă trimite la eutanasiere. Acesta se pare că este drumul nostru spre Europa. Un drum din ce în ce mai presărat cu cadavre, un cortegiu sumbru de români cu popa în frunte cântând, Veșnica pomenire. Cine spunea că nu se mi face nimic pentru bunăstarea poporului român? Iată că guvernanții încearcă să ne contrazică și să arate cât de eficienți sunt ei. Ziarele ne-au dat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dar ia să vedem în problema ce mă frământă pe mine și pe alți aproape 22.000.000 de români, cine ne tratează dacă ne îmbolnăvim. Și aici apar cifrele alea care ne fac părul măciucă. Cifrele într-adevăr sunt sumbre. România avea în 2007 un total de 40 000 de medici. Nu era chiar mult pentru o țară, dar cât de cât suficient. Dar de atunci prin grija și osârdia PDL, în favoarea alegătorului român, au plecat în Occident peste 8
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
România există 435 de “unități sanitare cu paturi”, adică mai pe înțeles 435 de locuri unde găsești o targă sau un stetoscop de care să-ți legi cât de cât nădejdile. Clădirile acestea ajunse acum așa de jerpelite, unde atmosfera sumbră și speranța stau cuminți în aceeași sală de așteptare, au fost distribuite în teritoriu după un raționament demografic precis, adică împușcatul Ceaușescu a plantat spitale la îndemâna mulțimilor pe principiul “să ajungă la toată lumea” sau, sau cum ar spune Marean
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lumina lunii, misterios, părea o apariție fantomatică. În clipele acele orice aș fi crezut posibil. Într-o seară am plecat cu barca fără să avem lună. Alte impresii, alte tristeți, întunericul în straturi groase învăluia pământ și apă. Seninul apărea sumbru, presărând frică. Pe țărm toată lumea dormea, numai o luminiță de la restaurantul lui Mihali mărea prin singurătatea ei spaima. Barcagiu important, în afară de Cadîr, mai e și Ali. Ioana îmi vorbise de el cu mult înainte, cu entuziasm. - Este uimitor ce viață
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
multă de la ora șase seara, am băut o cafea la o cafenea pitorească și la urmă, aducîndu-mi aminte de tristețea Ioanei, i-am cumpărat prăjituri și fructe. Când m-am întors în port se făcuse noapte. În întuneric, magaziile apăreau sumbre și tăcerea profundă, aveai impresia că fantome foșnesc pe pietre. Ne grăbeam, căci abia acum ne dădeam seama cât întîrziasem și o lăsasem pe Ioana singură. Dar Ioana nu era acasă. Ne-am repezit pe plajă, pe pontoane să o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întregul miragiu. Și pe cei câțiva oameni de aici. Nimic nu mi se pare de prisos, orice detaliu îmi produce emoții. Cu toată splendoarea soarelui răsfrânt pe mare, pe petricele, pe lut, totuși, aș putea întrebuința cât de mult culorile sumbre. Fiecare tablou va trebui să plângă. La Balcic, grație, capriciu, prea multe podoabe adunate. Aici numai câteva linii dure, ca și cum adevărurile esențiale se exprimă simplu, fără contorsiuni. Dar în timp ce la Balcic sesizezi în scurt timp toate frumusețile, la Cavarna, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
parcă ceva important, și rămânem la urmă epuizați și amărâți pe noi, căci se petrece atâta zbatere inutilă, stupidă, fără să ne intereseze măcar, și nu putem să o înlăturăm. Te jălui: suferința unui an! Dar nu există numai atmosferă sumbră. Câteva iluminări, oricât de scurte îți demonstrează că acest vaiet conține în el și o doză de farsă. Dacă ești surprins de cineva tocmai atunci, acela va păstra din tine o siluetă cu totul opusă celei obișnuite. În timpul despărțirii noastre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
orașul, m-am întors iarăși și am găsit pe Ioana pe o bancă în fața hotelului. Liniștită oarecum, dar străină. - Unde ai fost? - M-am plimbat în pădure. Mi-e somn, mă duc să mă culc. Care e camera mea? Sub sumbre auspicii începuse prima noastră călătorie de dragoste. Mai pe urmă, Ioana mi-a povestit: "Am mers vreo zece kilometri de-a lungul drumului, parcă nebună". Zece kilometri nu se poate să fi fost. Persoanele cele mai serioase, ale căror frământări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să găsești echivalențe pentru mișcarea neîntreruptă, scînteiele fiecărui val, jocul culorilor sau pentru tânguirile misterioase ce vin de la fund. Cu puțină sforțare, izbutești să imaginezi, pe apă, la diferite ore, orice fantezie. Joc de fete vesele, palate strălucitoare sau catedrale sumbre, armate pregătind război sau o înmormîntare făcută cu tot alaiul și cu toate vaietele. Ca să exprimi grandoarea mării, utilizezi bicisnice construcții omenești! Dintr-o scrisoare de a Ioanei: "Îmi spui că mi-ai trimis trei scrisori și n-am primit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încurcat, ca și cum ar fi și el un simplu om, fără cunoștințe medicale. Asta nu-l împiedecă să-și încaseze în fiecare zi taxa. Un tinerel, dar ursuz, încruntat, impresie de prost, cu niște haine cenușii care îl fac și mai sumbru. Am chemat și pe doctorul Abramoff, mai bătrân, gros, volubil, voind să fie spiritual dar de fapt și el tot așa de evaziv. Viky are dureri la pântec și-i trebuie neapărat gheață. Ceea ce este foarte greu de găsit în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
presupuneri, oricât de cumplite, facem despre moartea lui Viky, ele ramîn la suprafață, și nu știm nimic ce o să se întîmple cu noi, cu Ioana mai ales, în cazul unui deznodământ tragic. Ahmed, poate emisar al lui Viky în ținuturile sumbre... Ahmed! Viky! Ce păcat ca n-am introdus religia și printre animale! Nu pentru a asigura un loc în paradis sufletului lui Ahmed, căci sunt sigur că, dacă există vreun aranjament după moarte, pisicile, păsărelele și alte gângănii vor fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
socială. Le poți resimți în chip elementar astfel și te poți îngrozi de puterea lor. Avea dreptate Hegel, dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
seama că, în acest caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim de nonsens, acesta apare ca unul necomun, incomprehensibil ca atare. În definitiv, imaginea labirintului apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, într-un aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea să-și aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nu-l transformă într-un loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens nu e citită negativ, ea poate conduce la cele absurde („numai ceea ce este lipsit de sens poate să fie absurd“). Însă cum ar putea ceva lipsit de sens să devină potrivnic sensului însuși? În ce fel are loc această sumbră metamorfoză? Într-adevăr, unele evenimente naturale pot să irumpă în așa fel încât să distrugă totul în cale. Erupția pe neașteptate a unui vulcan, ce îngroapă în cenușă localități întregi, ne apare absurdă. Revărsarea cumplită a apelor, ce șterge din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
rugă din psaltiri. Tot văzându-l des la treabă, Am dorit să-i fiu aprod Chiar de firea-mi este slabă Și uneltele-s în pod. Pot doar să-l admir din umbră Ispitit de un Cotnar, Deși clipa este sumbră Și e apă în pahar. 14 februarie 2004 REFLECȚII (CL) Mai mult vrând decât nevrând, Gândul se așază-n rând Cu cei ce citesc și scriu, Și spun scurt: „Nimic nu știu!” 20 februarie 2004 CÂT FI-VA-N LUME
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
e-a morții schijă? TEMPLUL MEU CU NOAPTE DENSĂ Timpul în salonul zece Cu fiori prin mine trece, Trece ca un val de tropot Sub un glas dogit de clopot. Hăt în urmă toate-s umbre Cu contururi tot mai sumbre, Iar în față o-ntrebare: Când ajung la capăt, oare? Și la asta se cuvine, Căci așa e foarte bine, Să adaug încă una: Mi-a șters timpul și arvuna? Lațul se tot strânge-n taină Șifonînd a vietii haină
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
socială. Le poți resimți în chip elementar astfel și te poți îngrozi de puterea lor. Avea dreptate Hegel, dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
seama că, în acest caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim de nonsens, acesta apare ca unul necomun, incomprehensibil ca atare. În definitiv, imaginea labirintului apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, întrun aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea săși aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nul transformă întrun loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sens nu e citită negativ, ea poate conduce la cele absurde („numai ceea ce este lipsit de sens poate să fie absurd“). Însă cum ar putea ceva lipsit de sens să devină potrivnic sensului însuși? În ce fel are loc această sumbră metamorfoză? Întradevăr, unele evenimente naturale pot să irumpă în așa fel încât să distrugă totul în cale. Erupția pe neașteptate a unui vulcan, ce îngroapă în cenușă localități întregi, ne apare absurdă. Revărsarea cumplită a apelor, ce șterge din cale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]