3,826 matches
-
voie să meargă și nici atuncea să nu aibă supărare despre doftorii domniei”. Domnul nu-l uită nici pe spițer, care trebuie să fie ales de epitropi și căruia îi rânduiește 25 de lei pe lună, fără a avea vreo supărare din partea doctorului Curții. Privind doftoriile, acestea „vamă să nu plătească, având epitropii purtare de grijă,... pentru toate câte vor fi de tebuință”. Din acest așezământ am mai aflat că sfinția sa Irinupolios egumenul mănăstirii va trebui „să aibă sfinția sa purtarea de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
adevărații dependenți de droguri, cei slabi, îmbrăcați în hanorace, cei cu părul lins care mănâncă precum copiii de cinci ani. Urma să ies de acolo purificată, împlinită, înnoită, renăscută. Tuturor celor care erau supărați pe mine avea să le treacă supărarea. Rachel cea veche avea să dispară, iar noua Rachel va fi gata să ia totul de la capăt. O să, ăăăă, o să intre, știi tu, în sevraj? a întrebat-o Margaret pe Brigit în timp ce ne pregăteam s-o pornim pe drumul flancat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ani. Amândoi dorindu-ne să ne distrăm. Mă vedeam împreună cu el: un cuplu superb, doi oameni teribil de potriviți. Normal că aveam să mințim în legătură cu locul unde ne cunoscusem. Mi-am mai imaginat și alte lucruri. Pe Luke vomitând de supărare. Luke implorându-mă să-l primesc înapoi. Luke nebun de gelozie și încercând să-l pocnească pe Chris... De cele mai multe ori, fanteziile mele se învârteau în jurul lui Luke încercând să-l pocnească pe Chris. Ăsta era unul din scenariile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui Rachel, a murit. Și ați fost supărată din cauza asta? Mama s-a uitat la Josephine de parcă aceasta ar fi fost nebună. Sigur c-am fost supărată! Propriul meu tată! Sigur c-am fost supărată! —Și ce formă a luat supărarea dumneavoastră? Mama mi-a aruncat o privire scârbită. Presupun c-am plâns foarte mult. Dar îmi murise tatăl. Ce-ar fi trebuit să fac? — Ce vreau eu să știu, a zis Josephine, este dacă ați avut vreo cădere psihică. Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
între Chaquie și Eddie pe tema dropsurilor cu fructe. A celor negre. Eddie a mugit la Chaquie: — Când am zis că poți să iei unul, n-am vrut să spun că poți să iei unul negru. Chaquie era foc de supărare. Păi, acum nu mai am ce să fac. După care a scos limba, arătându-i așchiile subțiri care mai rămăseseră din bomboană. Le vrei? a întrebat ea apropiindu-se de Eddie cu așchiile dropsului pe limbă. Ei? Le vrei? Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nola. —La ce te referi? am întrebat-o la rândul meu. —Arăți puțin, nu știu... supărată. Mai aveam puțin și-mi săreau ochii din cap de furie, dar Nola nu părea în stare să lucreze cu emoții mai grave decât supărarea. — Am avut un iubit, m-am trezit povestindu-i, în timp ce ochii mi se umpleau de lacrimi de care nu mă bucuram câtuși de puțin. Un iubit adevărat, nu un surogat de amant precum Chris. Spumegând de furie, înecându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-o pe Nola. Care a venit și m-a luat la o întâlnire. Unde ea și ceilalți m-au calmat spunându-mi că era normal să fiu necăjită. M-au asigurat că aveam să depășesc și momentul ăsta, că și supărarea asta avea să treacă foarte curând. Firește că nu i-am crezut. Eu nu voiam decât să iau droguri. Normal că vrei, a spus Gobnet tușind în timp ce-și aprindea o țigară. Niciodată n-ai făcut nimic supărător fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putem să ne relaxăm și să ne savurăm week-end-ul. Să lăsăm munca la o parte. — și mai bine. Am zâmbit. Salut, ursulețule, mi-a spus Randall, crăpând ușa de la noul nostru dormitor comun. Ce bine. Cu toate că încă nu-mi trecuse supărarea din cauza faptului că Randall mă lăsase cu ochii în soare pe ultima sută de metri, trebuia să recunosc că iubitul meu arăta, ca de obicei, delicios de frumos în costumul lui ușor mototolit, după o zi lungă la birou. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Așa cum o spui tu, s-ar zice că e un lucru rău, Nathan. Nu e așa. Sunt foarte, foarte fericit. — După ce i-ai făcut, aș fi zis că vrea să te omoare. — Așa am crezut inițial, dar acum a trecut. Supărarea, amărăciunea. Bietul de el mi s-a aruncat în bațe și m-a rugat să-l iert. Îți închipui? A vrut ca eu să-l iert pe el. Dar tu ești cel care l-a trimis pe el la pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
totuși să recunosc, are o voce frumoasă. Ciudat că nu am remarcat până acum. Doamne, s-a întors. Lydia, vreau să spun. A fost rapidă. Ce mai fac băieții? întreb oarecum sarcastic. Mai trăiesc, sper. Fața Lydiei e neagră de supărare. Pare gata să omoare pe cineva. Ochii ei hotărâți, albaștri, scot scântei. Acum ce problemă mai are? Doamne, se spune că cea mai bună parte a zborului este că ai șansa să lucrezi cu atâția oameni diferiți, interesanți. Acum, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fost Pete Laidler... Caută În frigider, scoate o cutie de Panther Cola și o deschide. Connor e probabil cel mai loial angajat din lume. Odată, când eram la picnic, mi-am cumpărat un Pepsi și aproape a făcut hernie de supărare. — Știi ce mi-ar plăcea, mai mult decât orice ? zice, luând o gură de suc. Să mă Întâlnesc cu el Între patru ochi. Mă privește, cu ochi strălucitori. Să stau Între patru ochi cu Jack Harper ! N-ar fi cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
veni să mă ia de la serviciu cu mașina lui absolut superbă sport. Iar eu am să cobor treptele țopăind veselă, dându-mi părul spre spate, fără ca măcar să mă uit la Jack, care va sta În ușa biroul lui, negru de supărare... Nu. Nu. Jack n-o să fie nicăieri. L-am lăsat În urma mea pe Jack. Trebuie neapărat să țin minte asta. Poate c-am să-mi scriu pe mână. DOUĂZECI ȘI PATRU Spectacolul de dans al lui Lissy se ține la un teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spus. — A, zice Suze, șocată. Am înțeles. — Și nu vreau să deschid subiectul, pentru că se pare că nu trebuia să știu, dar, mă gândesc, de ce nu mi‑a spus? Ce‑o să facă? O să... plece pur și simplu? Ridic vocea de supărare. O să primesc o vedere cu Empire State Building pe care o să scrie „Bună, acum locuiesc în New York, cu drag, Luke?“ — Nu! zice Suze imediat. Normal că nu! N‑ar face una ca asta. — Nu? — Nu. Categoric nu. Suze își încrucișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
altă variantă“ sau că „simt că n‑aș fi chiar atât de potrivită pentru piața americană“ și... în fine. Ideea e „du‑te acasă“. Și cât aș fi vrut să‑i spun toate astea lui Luke. Să‑mi vărs toate supărările, iar el să mă îmbrățișeze lung și necritic. Să‑mi spună că pierderea e a lor, nu a mea, cum mi‑ar fi spus ai mei sau Suze. Dar în loc de asta, el m‑a deprimat și mai tare. Are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
astea ai? zice Suze într‑un final, cu glasul aproape strangulat. — Îhm... nu prea multe, zic, simțind cum mi se înfierbântă obrajii. Doar... câteva. — Cred că ai vreo... cincizeci! — Nu! — Ba da! Se uită în jur, cu obrajii purpurii de supărare. Bex, astea sunt foarte scumpe. — Hai, că n‑am cumpărat chiar atâtea! Râd ca să detensionez un pic atmosfera. Și nu le‑am cumpărat pe toate odată. — Nu trebuia să cumperi nici una! Ți‑am zis, dacă vrei, îți fac eu. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
scrisoarea. Îl rog să i-o dea lui Tang Nah când sunt împreună, singuri. Nu că aș avea încredere în Junli sau în soția lui, Cheng. Doar că ei vor fi aceia care-l vor sprijini pe Tang Nah în supărarea lui. Junli va fi cel care-l va opri pe Tang Nah de la a se sinucide pe loc - făcând din mine un criminal adevărat. De data asta, nu mă voi lăsa manipulată. Nu-i voi mai da lui Tang Nah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a stabilit că ea aude/vede/ține minte din ce În ce mai puțin, mai prost, mai nasol. În plus, practica ne-a demonstrat că În cazurile, extrem de rare, când ea are revelația că se află la mijloc, obiect de mișto, de ironii familiale, supărarea ei ține doar un sfert de oră, după care zâmbește cu amabilitatea ei obișnuită. Doar de aceea o și iubim cu toții pe Buni, jucăria noastră ridicolă și desuetă, ultima, singura doamnă a familiei! Bineînțeles că nu nutrim, dragi ascultători, aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
iradierea vibrantă a apusului, ducând cu ele un înțeles care îi rămânea cu totul necunoscut. În dimineața aceea își înfipsese acul de păr între filele unei cărți de ghicit. Nu pusese nici o întrebare anume, pentru că nu avea nici o îndoială, nici o supărare. O făcuse din joacă și chiar izbucnise în râs atunci când citise fraza peste care nimerise: Spre seară vei avea unele surprize și vei simți o împunsătură în inimă. Gelozie? Teamă? Suspiciune? Se obișnuise cu reacțiile femeilor față de soțul său. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dacă el pleacă tot timpul... Prințul simți o mișcare blândă în miezul inimii. O zbatere de aripi moi. Bucuria de a constata că iubita lui cea mică îi semăna perfect. Și ea bătea șaua. Intermezzo informativ: Pentru unele mame, o supărare poate fi un prilej de nobilă mândrie. După liturghia pentru cei patruzeci de martiri creștini de la Sevastia, clucereasa Elenca reveni în casa ei părintească, în casa Dudescului, una dintre cele mai impunătoare case din centrul Bucureștiului, copleșită de sentimentul ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
neplăcuta surpriză de a sta în fața lui cu fruntea sus și zâmbitor. O să închei pacea!” Kutuzov se descărcă izbucnind, dintr-odată, într-un hohot zdravăn de râs și constată, cu ocazia asta, că tusea nu-l mai deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului. Ivan se buluci în sus, pe scară, încheindu-și, din mers, nasturii pantalonilor. Înțepeni dinaintea generalului și-și pocni călcâiele. ― Prezent, să trăiți! ― Lasă asta, ștrengarule! Du-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de mânuri, dacă nu știi să le manipulezi. Și nu numai de mânuri, Doamne-ferește - el, ca premare și ca bărbat are atribuția de a aduna la el În sarai tot ce poate face: bum!, or doamna, nu-i fie cu supărare, n-a făcut armata, ca să știe să manipuleze... Bărbatul de Moș Iacob spune la minciuni cum ar mânca răsărită: fără să clipească: deși când vin oamenii și aduc (la primărie!) - În capătul mâinii Întinse, de parcă ar fi o prăjină, pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mana, nu numai peste Basarabeni - peste toată lumea!, zicea el. Firește, exagera, cum zice mama. Mama continuă să zică: - Așa că ce facem noi? Noi Închidem ochii și dormiiim... Și Încă: - Când dormi, nu mai simți nimic, nici foame, nici durere, nici supărare - numai viață veșnică... Astea le-a spus Încet-Încetișor, de parcă nu mie mi-ar fi vorbit. Iar acum, deși mie-mi vorbește, nu doar mie: - Să dormim, puiul-mamii. Măcar În somn să nu fim refugiați. Paris, 1983 PAGE PAGE 1 FILENAME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pare rău, doamnă Tufnel. Aveți dreptate. Numai că mi-a căzut o sticlă pe picior și m-a durut foarte tare. — Asta se prea poate, draga mea. Dar un „vai, Doamne“ sau „nenorocire“ ar fi la fel de potrivite ca să-ți exprimi supărarea. Din fericire, după asta, bătrâna a luat-o din loc. —O să țin minte. Mulțumesc! a strigat Susan în urma ei. La dracu’, s-a gândit ea, n-am mai auzit pe cineva care să folosească termenul „nenorocire“ de când s-a scufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu-mi vine să cred că m-ai iertat așa de ușor. Fiona s-a așezat la loc pe scaun. —Ei, doar mă cunoști! Odată ce scuzele au fost rostite, nu văd ce sens mai are să stau bosumflată sau să țin supărare. E o pierdere de timp, a spus ea și-a bătut cu palma în scaunul de pe care se ridicase Jake. Vino și stai jos și-ți fac imediat un ceai. David s-a dezbrăcat de haină, pe care a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acolo... Pe de altă parte - făcu o scurtă pauză -, ați menționat familia lui. Ce știm despre ea? Dacă am găsi-o, eventual am putea face un schimb... — Au părăsit zonele lor de pășune - în glasul generalului se ghiceau nemulțumirea și supărarea. Și nu mi se pare demn să implicăm în chestia asta femei și copii. Ce impresie ar face armata dacă ar trebui să recurgă la asemenea metode ca să-și rezolve problemele? Armata poate rămâne deoparte, domnule general. Se vor ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]