11,672 matches
-
repezeală. —Vrea să-și păstreze agerimea minții, a adăugat Victoria. Așa cum este ea. Și-a dat capul pe spate și a izbucnit în râs. Dinții ei arătau luminoși, chiar și în acel semiîntuneric. Nici nu se punea problema cine va supraviețui. Am dus-o pe Susan sus și am împins-o ușor de la spate în direcția unde erau Judith și familia Hammond. Ar fi fugit cu siguranță dacă nu aș fi procedat astfel. Judith a adoptat cea mai dulce voce, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
da. Am sfârșit undeva la marginea străzii, jumătate sub propria dubiță. Uneori îmi aduc aminte cât de aproape a fost bara de protecție a mașinii, cum am fost înghițită de lumina orbitoare a farurilor și nu cred că aș fi supraviețuit pe cont propriu. Nu mă așteptam să fiu lovită atât de curând. Aproape în același timp ceva s-a lovit de mine, pe toată lungimea corpului, și m-a aruncat departe. Am zburat prin aer, mai departe decât m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în realitate fiecare trăiam despărțiți, singuri. Și chiar dacă trăiam împreună, nu era niciodată sigur că vom trăi astfel mult timp. Această veșnică nesiguranță a intensificat romantismul meu când venea vorba despre condiția iubirii. Nu exista nici o garanție că iubirea va supraviețui până mâine. Dacă erai iubit măcar o clipă, asta mi se părea extraordinar. Clipa iubirii echivala cu o veșnicie aparte. Precum algele pe valurile oceanului, ținându-se împreună un timp, așa era și cu oamenii - întâlnindu-se, trăind împreună un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un timp, așa era și cu oamenii - întâlnindu-se, trăind împreună un timp, pentru ca apoi să se despartă, dispărând pentru totdeauna. Dispariția fiind lucrul cel mai sigur în această lume. Imaginea înaripată a vieții mele mă zguduia adânc: îndrăznise să supraviețuiască ca o frunză pe spatele unui înotător, astfel încât eu, cea de azi, puteam s-o țin în mână, s-o contemplu ca pe un rest din contextul pierdut. Mi-am spălat mâinile la baie, ca și cum aș fi vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
depindea decât de mine s-o transform într-un mod de a trăi. Prietenii mă vizitau aproape în fiecare zi - conversațiile noastre se roteau în jurul sexualității, războiului și comunismului. Vorbeam cu ardoare de soarta poporului nostru împins la criminalitate ca să supraviețuiască. Îi așteptam încă pe americani să ne elibereze. Ne era frică de bomba atomică și de un nou război tema noastră preferată. Femeile discutau mai ales despre îngrozitoarea lege a avortului. Președintele ordonase ca fiecare femeie să nască cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un cuvânt, devenise ca prințesa din basme care nu mai putea să surâdă nimănui. Dar ceva mai târziu un hazard îl făcu să descopere că nu avea nevoie de multe pentru a fi fericit. Începu să uite greutățile limbii și supraviețui zile și nopți fără să vorbească cu nimeni. Într-un fel neașteptat, deveni conștient de micile plăceri ale vieții. De exemplu, a se plimba cu bicicleta era nu numai un exercițiu bun pentru sănătatea oaselor, mușchilor și circulației sangvine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Iosif care a interpretat visul Faraonului. Faraonul visase cei șapte ani de foamete care vor năpăstui țara, distrugând-o. Azi trăim și noi în aceeași angoasă, timpul e nesigur și mâncarea și apa se vor sfârși în curând. Trebuie să supraviețuim noi, „Aleșii Domnului“. Într-un cuvânt: să ne aprovizionăm cu toate cele necesare supraviețuirii. Totul își are timpul său: iubirea își are timpul său, ura își are timpul său, risipa își are timpul său, după cum economia își are timpul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să ne aprovizionăm cu toate cele necesare supraviețuirii. Totul își are timpul său: iubirea își are timpul său, ura își are timpul său, risipa își are timpul său, după cum economia își are timpul său. Trebuie să ne unim forțele ca să supraviețuim încercărilor care ne așteaptă. Doamne, fii îngăduitor, după marea Ta bunătate! Și din acea zi de duminică, „a face provizii“ devenise idea fixă a tuturor. Urmând exemplul lui Iosif, toți „Aleșii Domnului“ începură să facă depozite de alimente în modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
treacă de la o îmbuibare spirituală la una lumească. „Noii preoți“ deveniseră peste noapte și mai lacomi și mai avizi la gândul că în curând va da peste ei o foamete mare. Cumpărau și cumpărau, părând să trăiască numai pentru a supraviețui. Adunau tot ce se poate aduna: făină, stafide, praf de lapte, cafea, mere, ciocolată, aspirine, valium, semințe de mac. Și bineînțeles toate cerealele: grâu, porumb, orz, ovăz, orez. Un loc aparte în clădirea numită și „templul“ o aveau sticlele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
aproape toți italieni din cantonul Ticino, se sculaseră dis-de-dimineață pentru a face pârtii de zăpadă. În zadar, pentru că începuse să ningă în alt ritm, fără întrerupere. Cu toate astea personalul era foarte disciplinat. Având senzația că munca îi făcea să supraviețuiască, ținând la distanță frica de a fi îngropați de vii în zăpadă. Cu toate astea, carnavalul trebuia să aibă loc ca în fiecare an - așa gândea fiecare locuitor din Lucerna. Fără carnaval, viața își pierdea ritmul și religia devenea plictisitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ciudate. Păreau cu toții puși pe fugă de frica unui urmăritor nevăzut. În casele care nu fuseseră suficient încălzite zăceau corpuri lipite cu gheață de păturile de lână ale patului. Totul părea supranatural pentru cei - mulți la număr - care reușiseră să supraviețuiască. Cu tot marele îngheț, oamenii nu-și pierduseră voioșia și capacitatea de invenție când era vorba să supraviețuiască, pregătindu-se cu încăpățânare pentru zilele pline de bucurie ale carnavalului, când iarna trebuia să întâlnească primăvara și să fie pusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
zăceau corpuri lipite cu gheață de păturile de lână ale patului. Totul părea supranatural pentru cei - mulți la număr - care reușiseră să supraviețuiască. Cu tot marele îngheț, oamenii nu-și pierduseră voioșia și capacitatea de invenție când era vorba să supraviețuiască, pregătindu-se cu încăpățânare pentru zilele pline de bucurie ale carnavalului, când iarna trebuia să întâlnească primăvara și să fie pusă la punct. Câteva zile după îngheț, când mă obișnuisem cu frigul, bine antrenată în nord, s-au auzit dis-de-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ceea ce auzise la televizor avusese darul să-l tulbure atât de tare, încât se rostogolise pur și simplu pe jos, răcnind cumplit. Kurzweil vorbea însă în continuare, neavând de unde să știe acest lucru. - Practic, în felul acesta ADN-ul va supraviețui cu până la un miliard de ori mai mult, ceea ce înseamnă că vom putea trăi chiar și 9.000 de ani... Bogdan însă nu mai asculta de mult. Acum se gândea la ceea ce auzise. Iar tot gândindu-se, simțea presiunea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
radio? - Așa e. - Păi și dacă vrei asta, vită, nu-i normal să-ți trăiești viața și să mergi mereu și mereu înainte? - Ba da. - Păi și dacă mergi mereu și mereu înainte, nu-i normal să cauți soluții să supraviețuiești, imbecilule? Până la urmă planeta se va termina, dar copiii tăi vor vrea să trăiască și ei cu femeile lor, nu-i așa? - Acum, că pui problema așa, văd și eu că da. Așa e. - Păi nu-i normal să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întorc capul spre ceea ce nimeni nu poate să privească? Îmi amintesc acum, nu știu de ce, deși nu e nici timpul, nici locul, de felul în care au murit toți cei pe care-i știam și de faptul că le-am supraviețuit pentru a ajunge aici. Privindu-le fețele adormite și încremenite precum măștile, îmi dau seama că întotdeauna am vrut să vizitez, viu fiind, locul în care mergeau. Dar ce gând nesăbuit e acesta și cine își poate închipui că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
foarte bine după ce umblă, bestia. Vrea oameni, nu-i așa? Va trebui să punem pe cineva înăuntru. În felul acesta, sigur va intra! Sper că ai luat în calcul faptul că acela pe care îl vom pune înăuntru nu va supraviețui. Pierderi colaterale! rosti Godunov zâmbind cinic. Și, cum îl vei convinge să stea acolo de bună voie? Cine a spus că trebuie să-l convingem? Îl băgăm pur și simplu, legat. Oh, nici nu vreau să aud așa ceva, spuse Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea ieși, la fel nici aerul de afară nu putea pătrunde înăuntru. Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu știa dacă și bestia avea nevoie de aer ca să trăiască dar bănuia că nu, din moment ce supraviețuise atâta timp închisă în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă bestie. Nu-și dădea seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult aer în piept. Se simțea amețit și era tot mai confuz. Podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre Răsărit ori fiecare retragere, toate astea erau transpuse prin prisma lui și În corelație cu viața lui. Undeva este consemnată o casă din strada Palmotičeva, cu tot ce era demn de reținut, cu locatarii care, În subsolul clădirii, vor supraviețui, Împreună cu noi și cu tata, bombardării Belgradului, cum a fost descrisă și casa din strada Stepojevac (numele proprietarului, planul casei), unde tata ne va adăposti În timpul războiului, tot acum sînt date prețul pîinii, cărnii, unturii, al cărnii de pasăre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
final, satul a fost părăsit, locuitorii retrăgându-se în satele de clăcași (le rămăsese numele în Lunca și, în special, în Slobozia). Din toate câte au fost, în gura tiubienei s-a făcut o moară de foc, „moara lui Berbecaru”, supraviețuindu-i doar numele. De ce au ales boierii Rosettești Știubiana ca loc de depozitare a cerealelor? Pentru că era aproape de drumul de pe valea Dunavățului care, după ce se unește cu drumul de pe valea Berheciului, la Lozinca-Bărboasa, merge pe vale la Galați, acolo unde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
până la pensionare în 1972. A avut șansa să trăiască încă 30 de ani după pensionare, să se bucure de familie, de realizările copiilor și nepoților. A citit și a continuat să scrie versuri, așa cum făcea în adolescență și tinerețe. A supraviețuit celor care l-au reprimat, umilit, interogat, torționarilor, bătăușilor, sadicilor, celor care nu urau dușmanul de clasă și al orânduirii, nu, ei urau omul, iar dacă omul se întâmpla să fie intelectual, cu atât mai rău pentru om. Din volumul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care este amplasată locuința. Întoarcerea tinerilor care vor să locuiască în sat în condiții de confort superioare celor de la oraș (liniște, aer curat, verdeață), cu mobil, internet, calculator, este o garanție că cel puțin unele sate se vor menține, vor supraviețui, dar satul tradițional, regretat de unii, cu obiceiuri, cu legăturile de rudenie, cu familia adunată măcar la sărbători, va rămâne o amintire de care se vorbește în cărți. Evident, pentru construirea acestor case noi, este nevoie de meșteri noi, specializați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sunt, în general, decât niște elucubrații asupra prezentului; astfel, încă de pe vremea primelor societăți omenești, discursul asupra vremurilor viitoare se rezuma la prezicerea unei eterne întoarceri a aștrilor și a unor recolte bune. Pentru preoți și prezicători, oamenii nu puteau supraviețui decât prin revenirea ploii și a soarelui; o lume mai bună nu era posibilă decât într-un cosmos dincolo de cel vizibil, spațiu ideal, stabil, dar ciclic și el, și a cărui instaurare ținea mai mult de voința enigmatică a zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mercenarii. Se vor înstăpâni noi diversități: rațiunea principală a spectacolelor și a sporturilor va fi aceea de a-i distra pe sedentari, în vreme ce mase imense de nomazi ai mizeriei, infranomazii, se vor îngrămădi la frontiere în căutarea mijloacelor de a supraviețui. Companiile de asigurări, devenite factori de reflare ai lumii, vor fixa norme în fața cărora statele, întreprinderile și persoanele particulare vor trebui să se încline. Organismele private de control aflate în slujba acestor companii de asigurări vor veghea la respectarea normelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pot purta un creier mai greu. Culegători, hoitari, paraziți, ei învață să cioplească pietre pentru a se servi de ele ca de niște unelte și migrează dintr-o zonă în alta de-a lungul și de-a latul continentului african. Supraviețuiesc doar primatele cel mai bine adaptate peregrinării și evoluează doar tehnicile de vânătoare și de cules compatibile cu deplasările. Acum un milion și jumătate de ani, tot în estul Africii, alături de primatele din acele timpuri apare specia Homo ergaster, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Galie romană) și al unor mănăstiri, puținele spații protejate. în tot acest timp, în Asia, în America și în Africa dispar alte imperii și regate, atunci când suveranii nu reușesc - ca la Palenque, în Mexic - să evite epuizarea resurselor naturale; altele supraviețuiesc, atunci când vreun cap încoronat organizează din vreme mutarea capitalei sale, așa cum s-a întâmplat, mai târziu, cu cetatea Amber din Rajasthan, mutată la Jaipur. în China, dinastiile se succed fără a mai reuși să refacă unitatea teritoriului, ruinată la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]