2,825 matches
-
ieși de după biroul său și îi întinse mâna. Pavel Pavelovici i-o luă. ă Aceasta este o perioadă grea, spuse Porfiri. Foarte grea. Ai nevoie de tatăl dumitale. Trebuie să îl ierți și să îi permiți să te ierte. Virginski suspină adânc și își întoarse privirea. § Adresa de pe plic era a unei clădiri de pe Strada Sadovaia. Descoperi familia Lebediev la subsol, într-o pivniță înghețată, fără ușă. Lumina se strecura printre jumătăți de ferestre translucente tăiate aproape de tavan. Pe pereți era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Înaltă, masivă, cu o față superbă, ovală, de copil. Cei mai mulți o credeau braziliancă. Se lupta și ea, ca atâția alții, cu multe kilograme În plus. — Trebuie, totuși, să mai slăbesc, spuse ea. — Toți trebuie să slăbim, tot timpul, până murim, suspină Kitty. Sunt permanent la regim, de la paisprezece ani. Am renunțat să mai fac prăjituri la cincisprezece ani. Și beau numai băuturi dietetice și aspartan de la șaisprezece ani. Știi, aspartanul e nociv pentru creier. Eram convinsă că e cancerigen, zise Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Înțeleg de ce. Azi flirtează, mâine dispare pentru cine știe cât timp, fără să mă anunțe, fără să-mi răspundă la telefon. — Poate că nu te dorește, Îndrăzni Kitty. — A, nu, așa se comportă cu toată lumea. Și mereu Întârzie sau schimbă planurile. — Dumnezeule! suspină Kitty. Deja Îi displăcea Charlie. Și tu Îl iubești pe omul ăsta? — La nebunie! — Charlie chiar vrea să producă filmul ăsta Împreună cu tine? Întrebă Kitty. — Da. — Da? — Dar Îi e teamă să renunțe la siguranța pe care i-o oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întâmplat? — Sunt tristă, zise ea printre lacrimi. Asta mi-e clar, dar de ce? Pentru că ești prea bogat, izbucni ea. Îmi placi cu adevărat, dar ai atât de mulți bani, Încât nu există nici o șansă să putem fi Împreună, zise ea suspinând. Ori o să-mi frângi inima, ori o să crezi mereu că stau cu tine pentru banii tăi. Matthew tresări, surprins, și o privi derutat. — Deci casa din Malibu nu avea nici o problemă, zise el ironic, dar asta te sperie. Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
numele tău adevărat? — E cel mai bun nume pe care-l am. Iar ea e Diane, prietena mea. — Bună, Diane. Unde locuiești acum? În America sau În România? — În New York. Ted părea dezamăgit. — Cât stai În L.A.? — Încă două zile, suspină ea. Plec luni seară. — Deci România era de partea naziștilor? Întrebă Diane, care Începuse să se simtă ușor exclusă. — Da, pentru o vreme a fost. — Adică? — În 1940 România era regat și era neutră, dar mai târziu a pierdut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
el, că urăște toate bârfele mele, că nu suportă să comentez că-l cunosc ca-n palmă și așa mai departe. Se pare că urăște orice are legătură cu mine și că s-a chinuit să ascundă asta tot timpul, suspină ea. Kitty Își aminti conversația lor Între patru ochi de la reședința familiei Rothschild și nu fu deloc surprinsă să audă despre explozia lui Charlie. Nimănui nu-i place să se simtă ca o carte deschisă În fața altcuiva, mai ales În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
felul În care ne-am Întâlnit În avion. — Da. Cum a fost la L.A.? Ai făcut poze? Kitty scoase fotografiile cu ea și Matthew și le puse pe măsuța de sticlă, ca să le poată vedea amândoi. Antonio le ridică și suspină adânc, dezgustat. — Te-ai cuplat cu tipul ăsta? Kitty dădu afirmativ din cap. — E bătrân! Te-ai culcat cu el? — Da. Antonio era surprins. — Și a fost bun de ceva? Întrebă el. Adică la vârsta lui, e cam... — A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
egalitate cu lentele și mastodonticele mașini care sforăie, rag și scuipă nori sufocanți prin țevile de eșapament, depășindu-le rapid, cu o sinuoasă agilitate care face să zornăie vasele în spate. Marçal Gacho se uită din nou la ceas și suspină. Va ajunge la timp. Ajunseseră la periferia orașului, mai aveau de parcurs câteva străzi cu traseu confuz, după care trebuiau să întoarcă la stânga, la dreapta, din nou la stânga, din nou la dreapta, acum la dreapta, la dreapta, stânga, stânga, dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
uită la ceas, Mai am timp, trebuie să-și fi spus. Când dispăru sus, pe rampă, olarul făcu o manevră rapidă și se mută în spatele camionului, Acum sunt al paisprezecelea, își spuse, mulțumit de istețimea lui. Se rezemă de spătar, suspină, deasupra auzea zumzetul traficului de pe stradă, de obicei ieșea cu ceilalți să bea o cafea și să cumpere un ziar, dar azi n-avea chef. Închise ochii de parcă se retrăgea în sine însuși și adormi imediat, ginerele îi spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în zona întunecată a pubisului. Marçal lăsă să cadă cuverturile și înțelese că momentul mângâierilor încă nu plecase, rămăsese în cameră, neclintit toată noaptea și era tot acolo, așteptând. Probabil atinsă de aerul rece care se mișcase odată cu cearșafurile, Marta suspină și își schimbă poziția. Ca o pasăre pipăind delicat locul primului ei cuib, mâna stângă a lui Marçal, ușoară, îi atinse pântecele. Marta deschise ochii și zâmbi, apoi spuse glumind, Bună ziua, domnule tată, dar expresia ei se schimbă brusc, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apropie ora să mă prezint la serviciu. Marta spuse dinăuntru, Nu întârzii, vin acum, astea sunt avantajele micilor apartamente, scoți în surdină un suspin pe care l-ai înăbușit și, pe îndată, cineva de la celălalt capăt al casei denunță, Ai suspinat, să nu negi. Și mai sunt unii care se plâng de gardieni, de camerele video, de detectoare și de celelalte bagatele. Vizita casei era gata și, după deosebirea dintre aerul pe care l-au avut la intrare și aerul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fie lăsat liber, adică să fie adus înlăuntru. Mi s-a spus că a mai făcut asemenea scene. Între oameni obișnuiți, pe stradă, se consideră încarcerat. Aici, când e pus în cămașa de forță, respiră liniștit. „În sfârșit, sunt liber”, suspină el de fiecare dată intrând pe poarta ospiciului. 2 decembrie Azi a venit un pacient cu barbă roșcată, ochi albaștri, un albastru diluat, cenușiu. Se uita ca un câine umil la mine. L-am întrebat cum îl cheamă. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia valurilor, așteptând. Poate, nedându-le atenție, mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. „Doamne mulțumescu-ți”, am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. „Dacă nu mă observă, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în atâtea oglinzi? mă iscodi Domnul Andrei. Doamne, ce interesant trebuie să fie. — Păi cum să te vezi, le-am explicat eu blazat. Transformat în mulțime. Toți care aveau chipul meu de jur împrejur făceau același lucru ca mine. — Grozav, suspină Leon. Îi interesa totul. Dacă sala era pătrată sau dreptunghiulară, dacă fotoliile și masa erau într-adevăr de răchită. Și, mai ales, Bătrânul. — Cum are ochii? Chiar albaștri? întrebă Dominic, foarte mândru că și ochii lui erau de aceeași culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
biroul lui. CÎnd a văzut că nu se mai Întoarce, Miroslav s-a dus să-l caute. L-a găsit mort În cabina de WC. Un glonț În ceafă. Și nimeni nu a auzit nimic. Groaznic Aleișa se pornește pe suspinat; Susan o ia pe după umeri și o Îmbrățișează. — Lucrurile lui au rămas Încă În camera de oaspeți. Vino să vezi. Susan o lasă pe maică-sa În bucătărie și Îl conduce pe Wakefield pe un coridor lung. Aprinde lumina În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-ți vine a crede cît talent artistic se găsește În camera asta. Este cea mai mare comunitate artistică din Întreaga țară. CÎntăreața asta din Jamaica, Claudette, este una dintre Cele Trei Grații S&M, are șanse sigure la Grammy. — Comunitate, suspină puștiul. Asta e cheia tuturor lucrurilor. Nimic nu poate opri o comunitate unită. — Unită? Palmer rîde. Au o uniune a lor, dar nu-ți poți imagina cît de rele pot deveni, și geloase În plus, ca artiștii de pretutindeni, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unui grup de personaje acoperite de măști oribile și cocoțate pe catalige, pentru a reveni - costumat ca un clovn dandy - citind „vesuri în stil vechi” (cf. jurnalului aceluiași Hugo Ball). Pentru Emmy Hennings, tînărul pare un băiat fugit de-acasă, suspinînd de dorul pentru cămin. Lui Hans Richter i-a lăsat impresia unui tip talentat, manierat, perseverent și răzbătător, organizator excelent și viitor impresar al grupării, cu un temperament „francez” sau „latin”, disonant în raport cu cel mult mai rece al germanilor... (Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-un colț. — Voila! Marinarul cu ochi albaștri le arătă cu degetul o deschizătură la picioarele lor. Era o intrare pătrată, care ducea în cală. O scară metalică, perpendiculară, dispărea în întuneric. Mirosea oribil... — Deci așa arată clasa a patra, suspină Tomoe fără să vrea. — Gaston Bonaparte! Marinarul s-a lăsat pe vine și a strigat înspre cală. A apărut un cap dinspre întunericul calei, de parcă ar fi așteptat să fie strigat. Nu era Gaston Bonaparte, ci bucătarul vasului. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
soră, să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greierii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut repede ca unghiile și părul morților. Făpturi care-ați fost, unde vă țineți? Nu le călca, soră, luminile - dedițeii vineți. [1925] ÎN MUNȚI Lângă schit miezul nopții găsește făpturi adormite-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vânturi adânci pătrunde somnul în fagi bătrâni. Subt scut de stânci, undeva un bălaur cu ochii întorși spre steaua polară visează lapte albastru furat din stîni. [1926] * ORAȘ VECHI Noapte. Urnirea orelor se-mplinește fără îndemn. Taci - arătătoare se-opresc suspinând pe ultimul semn. Subt porți ființele somnului intră - câni roșii și griji. Pe uliți - subțire și-naltă ploaia umblă pe cataligi. Vânt vechi și lung între ziduri mai scutură luturi și fier. Mari semeni de altădată O clipă s-arată
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greerii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară din oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește soră, oh soră să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut repede ca unghiile și părul morților. Făpturi, care-ați fost, unde vă țineți ? Nu le calcă soră luminile - dedițeii vineți. BIBLICĂ lui Ion Breazu Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
supăr, doar că nu m-am gîndit. Eram atît de entuziasmată de toate minunățiile alea, dar acum Îmi dau seama cît de lipsită de considerație am fost... Nu pot să-mi cred ochilor. Linda Începe să plîngă. Se așază și suspină, respiră precipitat și adînc, iar asta mă derutează complet, pentru că sînt pregătită să mă cert, să țip și să urlu, dacă e nevoie, să-i spun Lindei exact ce cred despre ea, iar ultimul lucru la care mă așteptam era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
s-au simțit bine. 11 ... zorii vieții mele au mijit, căci s-a ivit dragostea Christina Rossetti Se aude o bătaie ușoară la ușă, iar eu șoptesc un „Intră“, acordîndu-le un surîs fericit lui Fran și Sally, care intră și suspină adînc, venind imediat lîngă pat, unde stau Întinsă și-l țin În brațe pe micuțul Thomas Maxwell Cooper. — O, Doamne, oftează Fran, uitasem cît de mititei sînt. E superb, spune Sally, Îmbrîncindu-se amîndouă ca să vadă mai bine. — Vrei să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Trăiește. Dan intră În grabă, cu o cana de cafea aburindă În mînă, pe care o lasă imediat pe masă și vine lîngă mine, clătinînd din cap neîncrezător, apoi izbucnește În plîns. — Nu credeam că o să trezească vreodată, spune el, suspinînd În cerceafurile de pe pat și strîngînd mînuța lui Tom. Nu credeam că o să se mai Întîmple vreodată. Asistenta intră, urmată de doctor, iar noi sîntem dați la o parte din drum, cît Îl examinează pe copil. — Ce spun? Îl tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pare rău. Și, În vreme ce rostesc acestea, simt cum mi se ridică un nod de plîns În gît. — De ce Îți pare rău? Întreabă ea, iar tonul Îi e Încă Înghețat. — Pentru tot, răspund și cedez nervos. Mă așez și Încep să suspin În receptor. Încerc să vorbesc, dar, de fiecare dată, mă apucă plînsul. CÎnd, În fine, reușesc să-mi recapăt cumpătul, nici nu mai știu dacă e la aparat. — Linda? Mai ești acolo? — Da, Ellie, spune, iar vocea Îi sună acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]