7,135 matches
-
scandaluri. Dinu era silitor. Eu dovedeam o mare înclinație spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părintești, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de care m-am folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întâmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adauge: „Nu mă sili să te aduc cu forța”. Dar nu s-a mai auzit nici un cuvânt. Doar ochii mă fixau în continuare, reci, insuportabili. M-am gândit că visul acela era de fapt un ordin căruia nu mă puteam sustrage. În zilele următoare am pus în ordine lucrurile la care țineam, fotografiile mele din copilărie, printre care se rătăcise coronița de premiant a lui Dinu, și alte câteva fleacuri pe care le-am strâns într-o ladă și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și Înainte. De la o ferestruică am asistat la nunta regală, cu cavalerii cu cruce roșie jucându-și caii, În sunetul trâmbițelor. Eu ar fi trebuit să fiu acolo să sun din trâmbiță. Cecilia știa asta, și Încă o dată Îmi fusese sustrasă răsplata, ținta. Suna William. Eu scriam În umbră, pentru el. — O să-ți spun cum să te răzbuni, mi-a șoptit Soapes, și În ziua aceea s-a dat pe față drept ceea ce era: un abate bonapartist, Înmormântat de secole În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă vede mai palid ca un spectru, citește În ochii mei Moartea. Îmi șoptește: - Odihnește-te. Nu te teme. O să scriu eu pentru tine. Și chiar asta face acum, mască a unei măști. Eu mă sting Încet, iar el Îmi sustrage până și ultima lumină, aceea a obscurității. 74 Deși voința Îi este bună, spiritul și profețiile sale par să fie evidente iluzii ale demonului. Ele sunt capabile să Înșele multe persoane curioase și să aducă mare pagubă și scandal Bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la tren, cu zece minute Înainte de plecare, Îți predau o mică valijoară, dumneata o pui În plasă și la Bologna o lași tot acolo unde se află, eventual cobori ultimul, În așa fel Încât să fii sigur că n-o sustrage nimeni. La Florența, asociatul meu urcă În timpul opririi și o ia. Pentru dumneata e un deranj, știu, dar dacă poți să-mi faci acest serviciu, Îți voi fi etern recunoscător“. „Cu plăcere“, răspunsese Belbo. „Dar de unde o să știe prietenul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aproape fetală. Bătăile inimii și clănțănitul dinților mi s-au Întețit. Trebuia să mă destind. Am respirat ritmic pe nas, mărind progresiv intensitatea aspirărilor. Cred că În felul ăsta, sub tortură, te poți hotărî să-ți pierzi simțurile ca să te sustragi durerii. Într-adevăr, am simțit cum mă cufundam lent În Îmbrățișarea Lumii Subterane. 113 Cauza noastră e un secret Înlăuntrul unui secret, secretul a ceva ce rămâne Învăluit, un secret pe care numai un alt secret Îl poate explica, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
inelul lui Moebius. Adevăratul inițiat e acela care știe că cel mai puternic dintre secrete e un secret fără conținut, pentru că nici un dușman nu va reuși să facă să-i fie mărturisit, nici un adept nu va reuși să i-l sustragă. Acum Îmi apărea mai logică, mai consecventă dinamica ritului nocturn din fața Pendulului. Belbo susținuse că posedă un secret, și prin asta câștigase puterea asupra Lor. Impulsul lor, până și al unui om atât de avizat ca Agliè, care bătuse imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Edi Apostu este în același timp impetuoasă și metalică. Ea sugerează prin alternanța sunetelor calde și reci un dialog între natura surdă, profundă și om. Jocul de răspunsuri ne trimite câteodată la o dispută, ca și cum natura ar încerca să se sustragă unei prezențe umane aproape androide, chiar agresive. Simțim la fel de bine elanul marilor lupte în gestul repetitiv, obsedant al muncii. Chiar existența melodiei cauzează și traduce căutarea armoniei în această înțelegere disonantă, concilierea între Natură și Om în necompletarea sa întreagă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Spuneți-i că îl caută Francesca Tyler și e vorba de tata. Mulțumesc. Jack veni la telefon în câteva secunde. — Fran? Ce s-a întâmplat? Îi veni să-l îmbrățișeze auzind preocuparea și neliniștea din glasul lui. — Tocmai l-am sustras pe tata de la Tawny Beeches. — Bravo ție. Locul acela era o văgăună împuțită. La propriu și la figurat. A doua parte era ceva mai complicată. — Necazul e că acum nu știu unde să-l duc. Într-o oră trebuie să fiu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
realist-documental, social și istoric, Mihai Zamfir pare a-i da dreptate mai curînd lui Vinea și adepților interbelici ai romanului liric, simultaneist, „muzical” și antidocumental: „Proza atinsă de «poetic» este acum întreaga proză a perioadei interbelice. Extrem de puține zone se sustrag infuziei de lirism (romanul social al lui Rebreanu, romanul «experimentalist» și analitic etc.), așa încît o ipotetică istorie a prozei poetice ar putea acoperi imens din teritoriul prozei interbelice” (Zamfir, Poemul..., ed. cit., p. 255). I-am putea reproșa însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cineva anume? I-am spus: - I-ai stârnit pe tinerii de la domeniul Ariberti să se poarte ca niște ticăloși față de mine și de soția mea; așa că am hotărât să-ți dau o lecție. Tezaurul pe care înaintașii tăi l-au sustras din Aquileia se va întoarce în mâinile deținătorului legitim. Auzind acestea, s-a încruntat. - Nu știu nici măcar cine ești și unde se afla acest domeniu de care ai pomenit. În privința tezaurului, se află pe mâini bune. Eu sunt adevăratul patriarh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ago. Mi-a fost însă dat să mai am parte doar de o iarnă fericită. Preoții și-au dat seama de furtul trupurilor la numai cinci zile după plecarea noastră. Ticălosul de rege Ariberto, aflând că eu fusesem cel care sustrăsese rămășițele pământești ale prietenilor mei, m-a acuzat de grabworfin, adică de profanare de morminte și de răpire de cadavre. Conform capitolului XV din edictul lui Rotari, pedeapsa mea ar fi fost doar o amendă de nouă sute de parale, plătibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acord cu asta. Înțelegi? AM AVUT UN VIS. — Prietene, nu știu despre ce vorbești, se bâlbâi Elio, surprins să descopere În debandada acelui local chipul secretarului său. Necunoscutul Îl prinse de cravată. Și chiar dacă Elio ar fi Încercat să se sustragă acelei tentative neașteptate de strangulare, celălalt Îl privea În ochi. Adânc. Până În străfunduri. Cu o privire arzătoare ca a unui Îndrăgostit sau a unui judecător. Elio avu senzația Înspăimântătoare că barbarul acela pistruiat, cu părul roșu și privirea Încețoșată, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dintr-o dată, poftă de ea. Dar nu era așa - chiar dacă avusese chef de ea, acum Îi trecuse și, pentru a nu se retrage În mod nedemn, continua, bazându-se pe obișnuință, pe mecanica hipnotică a mișcării, forțându-se să se sustragă acelei situații care-i părea ridicolă și nepoetică, și să și-o alunge din minte pe Tecla Molinari. Mai bine s-ar fi gândit la pubisul ras al Majei, pe care nu-l mai văzuse sau cel puțin nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
descifreze criptografia unei scrisori tenebroase și plină de dezamăgire a Valentinei Buonocore - În timp ce familiile celebrau o sărbătoare care nu-l privea, iar amantul lui tăia curcanul În casa socrilor, prins În capcana unui ritual căruia nu reușea să i se sustragă. Studia limbajul Valentinei, Îi cataloga metaforele și Își nota acele secvențe verbale alambicate, cu o atenție - și o pasiune - pe care nu o cunoscuse până atunci. Scrisese deja aproape două sute de fișe și apoi se blocase. Înregistrase copiii și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mele familii, e pentru că mă temeam că n-au să Înțeleagă și că au să mă urască. Astăzi o știți cu toții. Cei cărora acest lucru le va pune probleme de conștiință sînt liberi să plece, termină ea. Acum. Nu se sustrase privirilor care, una cîte una, cătară În lături, nimeni neavînd curajul s-o ia din loc, apoi ea Își reluă mersul spre birou, se opri scurt În fața fiicei ei, o sărută sonor pe amîndoi obrajii și intră În birou. Uluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am găsi mai repede! RÎse sincer În fața aerului Încurcat al Mariei și Își redobîndi pe dată aerul zeflemitor. - Ești o femeie care ține la tradiții, nu e așa? - Păi... - Știi că, În poliție, există un obicei de la care nu ne sustragem niciodată... Ea se Încruntă bănuitoare, Întrebîndu-se În ce capcană voia s-o atragă, și așteptă prudentă urmarea. - CÎnd doi polițiști au scăpat Împreună de la moarte, se tutuiesc. - A... Dacă e o tradiție... Îi zîmbi, fericită că avusese delicatețea să rămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Eu, desigur, nu‑l aveam, dar când greșeam, nu‑mi foloseam energia ca să‑mi acopăr erorile. Am Învățat, În viață, ce prostie e să stărui că ai avut dreptate. - Simțeai nevoia să ai dreptate dar nu puteai și să te sustragi și, totodată, să ai dreptate. - Planul Velei era ca Grielescu să ia locul lui Ravelstein. Dar la Paris, când Abe a dat buzna În camera noastră și a surprins‑o În furou, Vela a fugit În baie - avea un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei că a executa ordinele presupunea, implicit, că Întreaga responsabilitate le revenea celor din vârf, sursei ordinelor. Și, În felul acesta, fiecare se simțea absolvit. Dar erau cu toții nebuni de legat. Iată modul prin care cei din Wehrmacht s‑au sustras de la răspunderea pentru crimele lor. Să presupunem că acestea au fost metode civilizate pentru atenuarea unei conduite vinovate, mi‑a spus odată Ravelstein. Și apoi a adăugat: „Ce spun eu sunt cai verzi pe pereți”. El avea Întotdeauna păreri ferme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zâmbească... Va întâlni oare aici, în inima selvei, ceea ce încetase să mai caute cu atâția ani în urmă? Încercă să se concentreze din nou asupra cărții. Citi aproape o pagină fără să priceapă ce voia să spună autorul și îi sustrase atenția un susur inconfundabil. Își ridică privirea fără să-i vină să-și creadă urechilor: tot nemișcată, exact în aceeași poziție în care rămăsese din primul moment, fata urina fără nici o urmă de rușine și fără să i se clintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
voce caldă încălzește noaptea montană: Tron în Apuseni/Tron în Apuseni,/Țara Crișurilor,/Țara moților,/Țara românilor. În jurul meu sunt cei care simt asemenea roșul, puterea magică a acelei seri, o mână de copii vrăjiți. De parcă ai putea să te sustragi, ajunge să-l privești, simți cum ești o parte din realitate ce se pierde în imaginar, infern dureros de dulce. Vara a apus, focul s-a stins! O cană de ceai, o carte, un caiet, o ploaie mocănească, rece, dezamăgită
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
chestiunea sensului se înțelege, în mod esențial, semnificația ultimă a vieții în globalitatea ei, unificată în raport cu întregul. Întrebarea sensului include libertatea, munca, iubirea, fericirea, lumea, societatea, răul, suferința și moartea. Conștiința este cea care caută sensul și, dacă s-ar sustrage de la această căutare, s-ar nega pe sine. Întrucât implică o logică a crezului, problema sensului a devenit astăzi un „loc” al credinței ca punct de inserție și de legătură cu experiența credinței. În trecut, întrebarea despre sens își afla
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
noastră, să te ascunzi a devenit dificil și, în multe cazuri, imposibil. Toate economiile sunt intersectate între ele, într-o unică piață competitivă, în jocurile uneori crude care se desfășoară în acest teatru care a angajat întreaga societate. A te sustrage acestor jocuri este practic imposibil. Caracterul competitiv al pieței globale nu permite nimănui să considere ca definitiv dobândită o situație privilegiată. Nimeni nu poate evita să coboare pe câmpul de luptă pentru a apăra și dobândi, în fiecare zi, bunăstarea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
bucătĂrie, să Învăț să fac de mâncare pentru viitorii mei copii, eu preferam să-mi pierd timpul umblând pe coclauri, adunând crengi și cioturi de lemn, sau Închisă În camera mea, scriind tot felul de prostii ori ciopârțind diverse stofe sustrase din șifonierul mamei (ah, nu mai ajungea la croitoreasă !) pen- tru a-mi face zdrențe pe care să le port pe stradă, În locul hainelor de la magazin. Drept pentru care el nu avea să mă Învețe niciodată să cos la mașina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bucătărie, să învăț să fac de mâncare pentru viitorii mei copii, eu preferam să-mi pierd timpul umblând pe coclauri, adunând crengi și cioturi de lemn, sau închisă în camera mea, scriind tot felul de prostii ori ciopârțind diverse stofe sustrase din șifonierul mamei (ah, nu mai ajungea la croitoreasă !) pentru a-mi face zdrențe pe care să le port pe stradă, în locul hainelor de la magazin. Drept pentru care el nu avea să mă învețe niciodată să cos la mașina de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]