2,234 matches
-
deplasare la Brașov și la Drumul Carului, unde ne aștepta biata Mămica, rămasă singură de zece ani. Scrisorile lor îmi sporeau dorul de casă, simțeam ca niciodată lipsa soției și copiilor, imposibilitatea de a-mi revedea locurile natale, după care tânjeam și resimțeam lipsa iernii, a zăpezii și a alunecării pe schiuri. Din minister primisem mai multe felicitări, dar mai ales o scrisoare de la directorul coordonator al spațiului sudamerican, care îmi aprecia munca depusă în ambasadă și mă întreba dacă aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
începutul lunii februarie 1989, în condițiile în care trecuseră două săptămâni și șeful misiunii era tot supărat, am decis să-i propun începerea demersurilor pentru încheierea misiunii mele în Peru. Motivul convorbirii era unul așteptat de el și după care tânjea. În primele zile ale lunii, venise la misiune o româncă, rezidentă în orașul Arequipa, unul dintre orașele monumentale ale acestei țări, renumit prin arhitectura sa colonială, așezat în partea de sud a Perului, în zona întretăierii șoselelor care duc spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
altă parte, nu cred că le-aș fi putut face. O revistă. O carieră universitară. Chiar dacă mi s-ar oferi șansa de a trăi în București (deși nu mi-a plăcut niciodată) sau într-o metropolă europeană (Parisul spre care tânjesc încă scriitorii români), mi-ar fi greu să mă despart de Sibiu. Este centrul magic al existenței mele ce-mi dă o senzație de intimitate de care am atâta nevoie pentru a putea trăi și scrie. Care crezi că ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Laurențiu Ulici pe ultimul nivel al piramidei, cel care e in contact cu pământul. În fond, probabil că sunt azi câteva sute de poeți "consacrați", în sensul că posedă legitimația de membru USR. Mai sunt câteva sute de inși care tânjesc spre această consacrare și foarte mulți tineri, unii nedebutați încă, promițători cel puțin. Dar câți dintre aceștia au sau vor reuși să aibă propria voce, inconfundabilă? Și măcar dacă ar fi acest fapt semnul sigur al valorii! Dar câți dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu strivesc corola de minuni a lumii". Încercând totuși să vă răspund punctual, mă gândesc la "Imn vieții", din volumul meu de debut, Un trandafir învață matematica, pe care îl reproduc: "O, moarte, dezrobire prea-nceată/ în diminețile mele încă tânjind/ după dragoste.// Adesea mă simt o relicvă/ a unei glorii creându-și/ din nevăzut o nouă viață umilă.// Un os într-un muzeu descriind/ curbe de sânge în spațiu.// O monedă ce n-a capitulat/ nici în osânda trândăviei.// O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted, aproape de nivelul mării, oftau după sălbăticitatea alpestră. Platono-lacanizau și ei fără să-și deie sama. Pe urmele lor, bătătorite, navetez, navetez: principalmente între Iași, Focșani, Brașov, București și... Piatra Neamț. Din albia Milcovului, împodobită cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu ceva care semăna a om și care se dovedește a fi Dumnezeu. Dumnezeu îi face o rană la coapsă. Îngerul sau Dumnezeu ar putea fi, în această luptă, chiar Esau, cel frustrat de dreptul întâiului născut, drept la care tânjise Iacov. Nu-l văd, totuși, pe poet atât de meschin încât să ia dreptul fratelui său, dimpotrivă. Îngerul este, în acest caz, Esau iar poezia, că e vorba și de ea în întrebare, este gestul final, cel al împăcării. Rembrandt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și unul pentru peisagistică. În anul următor, am participat la Botoșani la Salonul Național de Pictură Naivă unde am obținut premiul III. Deși rezultatele obținute au fost satisfăcătoare, în domeniul artei naive, nu m-am consacrat în totalitate acestei arte. Tânjeam după arta practicată până atunci, artă care mă solicita până la epuizare, deoarece lucram în șpaclu. Odată început un tablou în cuțit, fiecare detaliu necesita o prelucrarea definitivă. Iar atunci când simțeam că sunt epuizat, reveneam la arta naivă ca la o
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
o ascute, pregătindu-l, în cazul de față, pentru deznodământul înnebunitor, la pro priu, al confirmării „tezei“. Iar când căderea Hildei e un fapt împlinit, când nefericitul Holdengraeber știe sigur că a fost înșelat, din chiar mărturisirea Hildei, ajunge să tânjească după vremea torturantelor bănuieli încă neconfirmate, a nesiguranței, a incertitudinii chinuitoare care totuși îl mai lăsa să spere că iremedia bilul nu se produsese. „E îngrozitor. Tot ce bănuiam până acum, tot ce știam - și tot ce știam anticipat pentru
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
avem bani, nu-ți face griji. Ce m-a făcut să-i accept propunerea nu au fost aceste îmbietoare asigurări, ci referirea neașteptată la Brăila. Simpla pomenire a orașului meu iubit, de care abia mă despărțisem și după care deja tânjeam, m-a făcut să nu mai stau pe gânduri. Haide, i-am spus, și am pornit amândoi, pe jos, către Universitate. De-acolo am ieșit în bulevardul cinematografelor, unde, la Lumina, am văzut filmul sovietic Ciuk și Ghek. Îmi amintesc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
inspirației pot fi identificate în biografia poetului. Ar fi și caraghios să-l imaginăm pe Eminescu tot trecând pe sub plopi și așteptând ca iubita să-i apară în geam. Veți zice, probabil că așa i s-a întâmplat lui Eminescu tânjind după amorul Cleopatrei Lecca. Numai că poezia acestei poezii e alta, care dacă îți scapă, epicizarea ei nu face decât să compromită definitiv fiorul liric și ideatic existent, ducând, la urma urmelor, totul într-un banal fapt divers și penibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trebuie să devină o luncă, plantând arbori, adică făcând ceva oarecum invers decât a făcut altundeva natura, dar cu aceeași finalitate. După ce stuful Își va lua În primire domeniul pe deplin și va realiza epurarea, naturalizarea râului, acești arbori, chiar tânjind până atunci, vor deveni semincerii viitoarei lunci regenerate. Evident, amintindu-mi de capitolul trecut, să plantăm arbori autohtoni, din aceia pe care-i vedem mai bătrâni - deci adaptați - Într’o luncă naturală, căci și stuful pe care-l ajută să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un mediu relativ entropic, ar trebui să-mi fie indiferentă negentropia mării, respectiv a muntelui, o prefer pe cea, cum Îi spun eu, verticală, a muntelui, celei orizontale a mării, deși ambele Înseamnă Viață și mai ales primordialul la care tânjim atâta; preferința se datorează poate șesului mărginit de stâncăriile Prutului din care provin. Și nu sunt singurul. Cine mai are astfel de preferințe? La asta am meditat În vârful muntelui, asta vă Împărtășesc și domniilor voastre. Căci unii vor fi observat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
medita la idealul său de libertate absolută, la eliberarea de orice. Așa se explică interesul său pentru munca silnică, pentru oamenii care trăiesc în condiții de nelibertate. în povestirile care au fost scrise după această călătorie, vorbește despre oamenii care tânjesc în lanțurile vieții, care se chinuie și suferă pe nedrept. Un loc al suferinței era și Siberia, iar nedreptatea domnea și aici: în „Insula Sahalin” viața este ca o închisoare în care oamenii sunt condamnați la suferință. Diferitele grupuri care
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
Revin de fiecare dată cu aceeași plăcere și mă simt minunat alături de rudele mele, de bunica tot mai încărunțită și sleită de puteri odată cu trecerea anilor, de oamenii cu care mă însoțesc. Anul acesta n-am putut ajunge și parcă tânjesc după oamenii și locurile de acolo. Oamenii sunt aproape aceeași, dar locurile diferă mult. Este un oraș cu mult mai mare, un oraș dunărean care în relieful său expune Câmpia Brăilei, terasele Dunării și albia acestui fluviu. O perioadă am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
bohșme, nici literară, nici artistă, recru tată printre tineri de familie, cum li se spunea, Înclinați de timpu riu, ca o tară a vieții lor de frumoasă risipă studențească la Paris, spre superfluitățile prea plăcute ale vieții, după care toți tânjim - dar ajunși, mai Înspre bătrânețe, fără nici un rost pe lume, nici măcar politic, lucru atât de ușor pe atunci; burlaci impenitenți, „mizoghini“ și mizantropi cu vremea, triști pen sio nari ai hotelurilor-garnis și consumatori amarnici de șvarțuri și țigări sau trabuce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pers pective, fie unor simple și tacite conveniențe; mai rar, mult mai rar, Înseși capacităților și virtuților noastre amoroase și de elevație deasupra contingențelor. La fel, aproximativ, ca În căsnicie, unde Însă dragostea nu e de rigoare. De obicei, dragostea tânjește și moare, cu precădere, la par tenerul cel mai posedat dintru Început, spune La Bruyșre. Alteori, se trezesc amândoi deodată că sunt numai prieteni. E cea mai neașteptată situație. Dragostea nu trăiește decât atâta vreme cât ne mai este dat să ascultăm
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
somnul său agitat a durat numai câteva zeci de minute. Când s-a trezit, a obținut răspunsul mult căutat, cum să se lepede de vechea sa persoană, atât de oripilantă pentru el însuși, acum. A obținut acest răspuns după care tânjea, dar nu l-a obținut în mod direct, prin puterea minții sale, ci cumva peste voința lui: în dimineața aceea i-a venit rău, fizic. S-a speriat și s-a dus la medic. A fost supus la investigații serioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sau de mecanic; uneori, mă duc zilnic la mașina de scris fără să mă întreb de ce. M-am întrebat uneori dacă a meritat, însă una e să-ți pui întrebări răvășitoare muncind și alta e să-ți pui aceleași întrebări tânjind, abandonând, amânând și neducând nimic până la capăt. Țicneli de pensionar „Bre, nea Spiridoane - l-a întrebat cam răstit inginerul Vrabie pe administratorul blocului - din ce bani îl plătești, bre, pe nea Popa s-adune gunoaiele?“ Administratorul a ridicat din umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din inima-mi zdrobită Tu de sânge-ai scos-o udă. Moartea mea și-a ei durere Pe puțini înduioșează Mulți în față-mi cer putere Și-n ascuns mă detronează. Dar ce vreau?... O, vreau iubire Imitare, reparare;... Nu tânjiți cu șovăire!... Alergați și mic și mare; Iată inima-mi străpunsă Vrea să-mpartă numai bine; Și văpaia ei ascunsă Vrea să ardă-n piept la tine! Fr. Alois Done (revista Viața) 16. Ep. IOAN DUMA reabilitarea post-mortem După arestarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în străfundul inimii, un piculeț de tristețe și de sfârșeală pentru cerurile albastre, pentru lumina soarelui, pentru adierea caldă a vânturilor, pentru apele verzui ale lacurilor, ce te așteptau oricând primitoare la marginea Bucureștilor... Plicticoasă făptură omenească, veșnic nemulțumită, veșnic tânjind după alte celea! 24 septembrie 1954 Mi-e dor de Florino! Îmi lipsește, o, cât îmi lipsește când, spo vedindu-mă lui, aș putea vedea mai limpede în mine însumi... În perioada aceasta de luptă și de muncă și de înverșunată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gol. Căutam să mă apropii de cele înconjurătoare și mă uzam în contactul cu ele, lăsându-mă fărâmițată în așa hal că nu mai reușeam să mă adun la loc. O făceam în mod incestuos, așa mi se pare astăzi. Tânjeam după „raporturi normale“ cu lumea și le blocam eu însămi pentru că nu lăsam lucrurile în voia lor. Aș fi avut teribil nevoie de un repaus lăuntric, dar nu știam cum să-l dobândesc. Cred că nimic din toate astea nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de masa colectivului. Trecând pe lângă ușile întredeschise ale celorlalte săli de clasă, auzeam bețele lovind și trosnind și copiii plângând. În ce mă privește, și directoarea, și colegele mele educatoare, careadministrau cu regularitate bătăi, dar poate încămai mult copiii care tânjeau să plângă pe săturate- cu toții socoteau că sunt incapabilă dintr-unul și același motiv: unii pentru că nu voiam, ceilalți pentru că nu eram în stare să mă slujesc de băț. Dar și eu însămi mă suportam tot mai greu. Să nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
deraiez de pe șinele sentimentului comunitar al lui „noi și ai noștri“, deși-mi doream cu tot dinadinsul să-l împărtășesc. Când ești copil, vrei să aparții de cei din casă și din sat. Fiindcă depinzi de ceva orânduit o dată pentrutotdeauna. Tânjeam după asta și m-am sleit făcând-o. Constatam însă totodată că mai fiecare ostenea tot luptând cu sine însuși și muncind din greu să țină în frâu lucrurile despre care nu poți vorbi. Pentru ca astfel să se conformeze atât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fiindcă sarsaneliada asta mi se părea firescul însuși, anume pregătit pentru femei, ca născutul, crescutul copiilor, trebăluitul prin cratițe, călcatul, cusutul. Și-n al treilea rând, deoarece cărăușeala era în ochii mei o probă de bărbăție, virtute după care am tânjit mereu. E drept că motivul 3 se bătea cap în cap, viguros și cam aiurea cu motivul 2, dar multe lucruri s-au ciocnit dur și aberant în mine de când mă știu. În jurul meu, toată suflarea muierească - fără multe excepții
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]