2,282 matches
-
fost atribuit discuțiilor de la sediul guvernului: chiar și simpla eventualitate a păcii a fost suficientă pentru a aduce vizitatorii înapoi, fie aceștia creștini nerăbdători să pășească pe Via Dolorosa, musulmani dornici să se roage la Domul de pe Stâncă sau evrei tânjind să înghesuie un bilețel adresat lui Dumnezeu între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni să verse când văzu raft după raft de carcase cu coastele expuse și carnea stacojie, însângerată. Zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ar fi trebuit să renunțe la toate astea, la această rătăcire în jurul globului, și să prindă rădăcini alături de Edward la Washington. Totuși, iat-o acolo, în lumina albastră a unui centru de afaceri dintr-un hotel, la aproape trei dimineața, tânjind după orașul ei natal mulțumită unui atât de lăudat joc pe calculator. Se lăsă pe spate în scaun, întrebându-se de ce planul ei de a se stabili undeva eșuase. Fusese orașul nepotrivit? Timpul nepotrivit? Sau bărbatul nepotrivit? Închise calculatorul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vorbiseră despre „încheierea înțelegerii“. Maggie zâmbi cu amărăciune. Se întoarse spre stânga, îndepărtându-se de hotel. Toate o dureau; mai ales brațele și gâtul. Își închipui ce vânătăi trebuia să aibă pe tot corpul, chiar și în acele locuri ascunse. Tânjea după o baie lungă, într-o cadă fierbinte, și un somn adânc. Dar nu era pregătită pentru asta acum: gândurile nu o lăsau să se odihnească. Dădu peste un parc, aproape pustiu și cu o înfățișare destul de jalnică. Spațiile verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
au „furat“ banii și moșiile. Nostalgia care m-a frământat În toți acești ani izvorăște dintr-un sentiment hipertrofiat al copilăriei pierdute, și nu din tristețea de a fi pierdut niște bancnote. Și, În sfârșit: Îmi rezerv dreptul de a tânji după un colțișor ecologic: ...Sub cerul senin Al Americii, suspin După un sat din Rusia. Cititorul obișnuit Își poate relua acum lectura. 6 Mă apropiam de optsprezece ani, apoi am depășit optsprezece ani; Îmi petreceam cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
țânțăroi șchiop, era ca și cum ai lua o Înghițitură de apă când nu ți-e sete și vedeai o banală bancă albă sub niște copaci familiari. Dar dintre toate ferestrele, acesta este geamul prin care În anii următori nostalgia secătuită va tânji să privească. Mademoiselle n-a aflat niciodată câtă putere avea șuvoiul regulat al glasului ei. Impresiile pe care și le-a exprimat ulterior au fost cu totul altele. „Ah!“, ofta ea, comme on s’aimait - cât ne iubeam! Minunatele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În irisul ochilor lor scânteietori și ele ne tachinau, ne priveau pe după umăr, participau cu bucurie la visurile noastre vag festive, dar aceste nimfe aparțineau unei alte categorii de făpturi decât frumoasele adolescente și vampele cu pălării mari după care tânjeam noi cu adevărat. După ce m-a obligat să pecetluiesc cu sânge un jurământ de păstrare a tainei, Iuri mi-a povestit despre doamna căsătorită din Varșovia de care a fost Îndrăgostit În secret la doisprezece sau treisprezece ani și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În anii douăzeci și treizeci, părea perioada 1916-1900 Î.Hr.). Dar cel puțin erau protestatari pentru majoritatea scriitorilor mari ai Rusiei de când există literatura rusă și, devotați acestei condiții de răzvrătit după care setea lor de dreptate și de libertate tânjea la fel ca pe vremea oprimării țariste, emigranții considerau monstruos de nerusesc și subuman comportamentul autorilor răsfățați ai Uniunii Sovietice, reacția slugarnică a acelor autori față de fiecare nuanță a fiecărui decret guvernamental; căci arta prosternării se dezvolta acolo direct proporțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
rusă modernă cu o cunoaștere fragmentară a clasicilor ruși. Grupul lui considera că nici simpla negare a bolșevismului, nici idealurile rutinate ale democrațiilor occidentale nu erau suficiente pentru a clădi o filozofie pe care să se poată sprijini literatura emigrației. Tânjeau după un caz, cu setea cu care un narcoman Întemnițat tânjește după paradisul lui iubit. Invidiau destul de patetici grupurile catolice pariziene pentru subtilitățile picante care lipseau În mod evident misticismului rus. Zbuciumul dostoievskian nu putea concura cu gândirea neotomistă; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
considera că nici simpla negare a bolșevismului, nici idealurile rutinate ale democrațiilor occidentale nu erau suficiente pentru a clădi o filozofie pe care să se poată sprijini literatura emigrației. Tânjeau după un caz, cu setea cu care un narcoman Întemnițat tânjește după paradisul lui iubit. Invidiau destul de patetici grupurile catolice pariziene pentru subtilitățile picante care lipseau În mod evident misticismului rus. Zbuciumul dostoievskian nu putea concura cu gândirea neotomistă; dar nu erau alte căi? Se descoperise că aspirația spre un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit marile idealisme ale nimicniciilor mele în dărnicii spontane prin crâșmele și bodegile multilateralei, fără să fi tânjit vreodată după marile ei restaurante. Când am intrat odată într-unul dintre acestea, de frică, am băut doar suc de roșii diluat cu apă de la chiuvetă. A trebuit să mă dezintoxic apoi la „Caneaua spartă“ (sub Arsenal) trei zile, șnur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o Împinsese la a-i respinge pe acei bărbați care nu fuseseră În stare s-o facă să li se supună, pe cît de mult Își dorea ea, inconștient, să se simtă subjugată. Cum să Își mărturisească ei Înseși că tînjea să fie disprețuită, umilită, jignită, lovită și redusă la simpla condiție de receptacul al nevoilor sexuale ale unei ființe respingătoare și brutale, a cărei simplă prezență Îi stîrnea greața? Să-l accepte ar fi Însemnat să accepte autenticitatea dezechilibrului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atunci când predam mă simțeam complet diferit de felul în care credeam că se simt profesorii pe vremea când eram o fetiță; păreau atât de siguri și mulțumiți de sine și convinși de tot ce spuneau sau făceau. Cât de mult tânjeam să fiu ca ei. Nu păreau că pot fi vreodată înfricoșați să meargă la dentist, de exemplu, sau să nu întârzie la muncă sau, poate, să fi îmbrăcat ceva greșit. Toate lucrurile de care eu mă temeam atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
alegeam o felicitare drăguță și extravagantă, care să-i ridice moralul. Am ales ceva foarte roz și înflorat. Îmi amintea de ea- trandafirii și florile de sângele-voinicului înfățișate aveau un aspect cărnos, roșu, lasciv, care mă făcea să mă gândesc tânjind la obrajii ei și la sugestiile sânilor ei enormi care răzbeau mereu afară din bluza uniformei sale. Trandafirii din obrajii ei, m-am gândit eu, în vreme ce o priveam emoționat: dar expresia evoca roșeața delicată de pe pielea catifelată a vreunei eroine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dădusem seama cum toată ocazia se transformase într-o rutină împământenită, și atunci când unul din actorii principali lipsește e foarte greu să te prefaci, să păstrezi o aparență de normalitate - ca să nu mai spunem plăcere. Atât eu, cât și Sal tânjeam să-i spunem mamei să renunțe pur și simplu la idee, de tot - să renunțăm la cadouri și la masa de Crăciun și la toate astea și să petrecem singuri câtva timp uitându-ne la câteva filme la televizor, mâncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
m-am trezit spunându-i ce mai făcusem, ca și cum n-ar fi știut exact ce facem în ziua de Crăciun. Și, în ambele cazuri, n-am îndrăznit niciodată să spun lucrul cu adevărat mare - că nu mai credeam în el. Tânjeam să mă duc pe la Hol, chestie pe care o făcusem în anul de dinainte cam pe la șase seara. Îmi amintesc cum îi lăsasem pe mama și pe tata așezați în fotolii în fața televizorului; încă mai purtau pălăriile de hârtie de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pare genul care să se ocupe de resturile lăsate de un alt bărbat -, dar nu am cum să știu. Nu l-am văzut niciodată pe Charlie acolo, mai ales că nu mă pot abține să nu mă uit. Urăsc și tânjesc după asta în același timp - vreau atât de mult să știu că e bine, dar cred că dacă i-aș vedea împreună pur și simplu n-aș putea suporta. Așa că am luat-o pe drumul mai scurt spre casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și alte prostii... ― Hm, exact asta m-a pus pe gânduri, surâse Cristescu. Ceea ce dumneavoastră considerați imbecilitate sânt poate simple refulări, excrescențe ale unei existențe neînsemnate în contradicție dramatică cu temperamentul, cu vocația Melaniei Lupu. Caută cu tot dinadinsul neobișnuitul, tânjește după ceva deosebit, își garnisește viața, așa cum aplici broderii pe o suprafață a cărei netezime te supără. ― Și din plictiseală s-a apucat să dea cu barda în români... E ilar! ― N-am afirmat că ca a dat cu barda
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de cvartal distanță de Prospect Park. Habar n-aveam cine îmi sunt vecinii și nici nu-mi păsa. Toți aveau slujbe de funcționari, nici unul nu avea copii, de aceea clădirea era relativ liniștită. Mai mult decât orice altceva, după asta tânjeam. Un sfârșit tăcut pentru viața mea tristă și ridicolă. Casa din Bronxville deja fusese scoasă la vânzare și, odată încheiat, la sfârșitul lunii, banii nu aveau să fie o problemă. Stabilisem să împart cu fosta nevastă ceea ce avea să rezulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era deja măritată, ceea ce excludea orice idee de legătură între noi, dar era o bucurie să o privești și se purta atât de frumos cu mine, era atât de dispusă să râdă la bancurile mele nu tocmai reușite, că literalmente tânjeam după ea când avea vreo zi liberă. Din perspectivă strict antropologică, am constatat că brooklynezii sunt mai dispuși să stea de vorbă cu străinii decât oricare alt trib pe care l-am întâlnit. Își bagă nasul unul în ciorba altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pentru că Dryer însuși era o prezență irezistibilă, un bărbat de 30 de ani care nu arăta a mai mult de 18, cu un chip delicat, feminin, cu mâini subțiri, albe ca marmura, și cu o gură pe care Harry a tânjit să o sărute din prima clipă în care a văzut-o. După șaisprezece ani de viață conjugală alături de Bette, viitorul angajator al lui Tom a cedat, în cele din urmă. Nu în fața unei pasiuni mărunte, ilicite, ci a unei beții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zile. Era, poate, un mare pas înapoi față de existența la voltaj înalt de la New York, dar ultimul lucru pe care și-l dorea acum Aurora era agitația. Potolită și lovită, încă bântuită de lucrul oribil care i se făcuse, nu mai tânjea decât după un respiro calm și fără evenimente, o șansă de a-și recăpăta puterile. Tom mi-a vorbit despre coșmaruri, crize bruște cu suspine, tăceri prelungite și posomorâte. Cu toate acestea, își amintea de lunile petrecute cu ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gaură la curea, n-aveam să spun nu, dar nu mai era o chestiune de viață și de moarte. Pentru Tom, totul depindea de curajul de a se arunca din nou acolo unde jocul era mai înfierbântat. Altfel, avea să tânjească în continuare în întunericul propriului infern strâmt și, odată cu trecerea anilor, să se acrească, devenind ceea ce nu-i era menit să fie. — Aș vrea s-o văd și eu pe făptura asta, am zis. După cum o descrii tu, pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
timp. În zilele libere, continuam să aștern pe hârtie anecdote pentru Cartea nebuniei omenești și, după cum propusese Lucy, mă ofeream ca babysitter ori de câte ori Tom și Honey ieșeau seara în oraș. În primele lor luni împreună, aceasta se întâmpla frecvent. Honey tânjise cât stătuse la țară și acum, că aterizase la New York, voia să profite de tot ce avea orașul de oferit: piese de teatru, filme, concerte, spectacole de dans, seri de poezie, plimbări sub clar de lună cu feribotul de Staten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
câte...“ când auzi ușurat zvon de glasuri de pe coridor și, într-adevăr, intră domnul Neculai Procopiu. Avea un cilindru prea elegant pentru o zi obișnuită de lucru. Poate că de aici se duce direct la operă, se gândi Peppin, care tânjea mereu după muzică. — Bună ziua, dumneavoastră trebuie să fiți... apucă să spună primul redactor, apoi rămase cu ochii pironiți la pălăria de pe capul străinului. — Dânsul e domnul Dan Kretzu. Sunteți cumva rudă cu Kretzu spițerul? întrebă Peppin. Văzând privirea primului redactor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu trăsura redacției pe care scria cu litere albe UNIVERSUL către căsuța lui din strada Vișinelor. DUMINICĂ 28 DECEMBRIE Revista presei 1 S criu în pat, pe genunchi, așa că scriu urât. Măsimt somnoroasă și răsfățată, și îngrijorată, și cugândurile vraiște. Tânjesc. Azi-noapte m-am visat nici mai mult nici mai puțin decât în grădina raiului, semăna puțin cu grădina fostei noastre case, cea pe care au vândut-o la moartea bunicului. Am trecut pe lângă un corcoduș care nu mi-a spus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]