KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

și era încă frig, dar mama ei credea că nu trebuiau să facă risipă de căldură. Ieșirea la pensie a tatălui ei o făcuse să economisească și mai abitir. — Pari fericită, exclamă pe neașteptate maică-sa. Ca atunci când mergeai cu taică-tău în excursie. În vocea ei era o notă de tristețe care o mișcă pe Fran. Își îmbrățișă scurt mama. Phyllis rămase țeapănă, amintindu-i lui Fran de un sac de box vârât într-un șorț înflorat. — Unde-i tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
două persoane, repeta constant maică-sa. În rarele ocazii când era folosită, Phyllis pierdea atâta timp clătind vasele înainte de-a le pune în mașină, încât ar fi durat mai puțin dacă le spăla de mână. Îmi fac griji pentru taică-tău, o anunță Phyllis, punându-și mănușile de cauciuc cu finețea unui chirurg pe cale să intre în operație. De-abia dacă iese din birou. Mai ales acum, de când și-a pus pacostea asta de televiziune prin cablu. Fran îl înțelegea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
se dea dreptate. Și când i-am pregătit mi-a zis că, de bună seamă, după atâta timp trebuie să știu că rinichii sunt singura mâncare pe care o detestă. Fran era la fel de nedumerită ca maică-sa. Dacă nu cumva taică-său regizase totul ca o formă subtilă de răzbunare, iar Fran nu l-ar fi învinovățit dacă o făcuse, atunci era cu siguranță bizar. Dar, pe de altă parte, avea dreptul la puțină excentricitate. Probabil că maică-sa exagera. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
acela. Avea timp exact cât să se repeadă până acolo și să se-ntoarcă pentru următoarea întâlnire. Îl găsi pe Ralph așezat pe o bancă din grădină, aparent cufundat în contemplarea rondurilor de flori ale mamei ei. Dat fiind că taică-său nu era în stare să deosebească un bujor de o petunie, Fran presupuse că era cu gândul la altceva. Era gata să alerge spre el și să-l ia prin surprindere, dar ceva din atitudinea lui o făcu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
din cititori ar observa. Numai un singur lucru: promite-mi că o să vii să bei ceva cu noi de ziua lui Sean, joi la șase. Nu vreau să stai să-ți plângi de milă. Nici un bărbat nu merită asta. Nici măcar taică-tău. — Bine. Promit. Joi la șase. A doua zi, Fran revenise la normal. Redacția era ca un pântec, vibrând de viață. Țârâitul telefoanelor, întrebările urlate de la un capăt al camerei la celălalt, reporterii care înjurau filtrul de cafea ce fierbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
prin minte să adauge că era al surorii lui Jack care stătuse de curând la ei. Epuizând toate strategiile de conversație, își înșfăcă walkmanul și o tuli din baie, cel puțin la fel de stânjenit ca Fran. Dacă ar fi știut că taică-său venise cu o prietenă acasă, ar fi încercat s-o convingă pe mama lui Mark, oricât de furioasă era, să-l lase să rămână acolo. Dar de unde era să știe? În ultimii șapte ani, taică-său nu adusese nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
ar fi știut că taică-său venise cu o prietenă acasă, ar fi încercat s-o convingă pe mama lui Mark, oricât de furioasă era, să-l lase să rămână acolo. Dar de unde era să știe? În ultimii șapte ani, taică-său nu adusese nici măcar o singură dată o femeie aici peste noapte. O făcuse de dragul lui, știa, și ar fi vrut să-i spună: „Nu-ți face griji, tată, nu mă deranjează,“ dar de fapt, chiar îi plăcuse lucrul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
peste noapte. O făcuse de dragul lui, știa, și ar fi vrut să-i spună: „Nu-ți face griji, tată, nu mă deranjează,“ dar de fapt, chiar îi plăcuse lucrul ăsta, să știe că, întotdeauna, casa era numai a lor. Acum taică-său își încălcase propria regulă. Trebuia să fie ceva serios. Ben roși din nou amintindu-și trupul gol al lui Fran. Nu reușise niciodată să surprindă mai mult decât o imagine fugară până atunci, trăgând cu ochiul împreună cu un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
și măsuțele. Fran deschise larg fereastra cu glasvand și lumina soarelui de mai învioră de îndată camera. Mama ei intră cu o tavă cu ceai și biscuiți. Nu se zărea nici urmă de prăjitură. — Mă duc să-l chem pe taică-tău. Când Ralph intră în cameră, Fran trebui să se ciupească de braț ca să se asigure că nu visa. Trecuseră doar câteva săptămâni de când îl văzuse și totuși, cumva, se schimbase. Părea mai bătrân și mai absent. — Franny! Prezența ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
gătit, cu telefonul în mână. — Francesca, slavă Domnului că ești aici. Tocmai am sunat după tine la ziar. — De ce? Fran simți deodată că îi transpiră mâinile, ca brânza înfășurată în folie de plastic. — Ce s-a întâmplat? — E vorba de taică-tău, din fericire, tonul ei era mai degrabă iritat, decât înspăimântat, se poartă și mai bizar în ultimul timp. Se îmbracă în costum când merge la culcare, uită ce-a zis acum o clipă. Și pleacă de nebun. Face lucrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
îl trata întotdeauna pe Ralph ca și cum ar fi înșelat-o pe ascuns, iar acum părea că are în sfârșit dovada. — Ei bine, chiar mi le încurcă. Mă întorc la zece. Fran privi furioasă în urma maică-sii. — Vino, îl conduse pe taică-său înăuntru, hai să punem ceva la prăjit. Îl însoți în biroul lui și îi puse o casetă cu cele mai bune zece cupe de la Cheltenham. Apoi îngenunche lângă el și îl îmbrățișă. — Te iubesc, tati. De obicei nu își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
scena când individul din spate era împușcat, sau în timpul discuției despre echivalentul franțuzesc al sendvișului Quarter Pounder. Ben se simțea trădat pentru că asta era secvența la care repetau întotdeauna replicile la unison, râzând de fiecare dată, dar în seara asta, taică-său nici măcar nu părea să urmărească filmul. Cutia goală de pizza zăcea plină de grăsime, parcă studiindu-i, pe măsuța din fața televizorului. Cu un aer absent, Jack se ridică s-o arunce, încălcând încă una din regulile lor nescrise. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
din ce în ce mai ciudat. Ție puțin îți pasă, fiindcă te ocupi zi de zi la ziarul tău neprețuit, dar pentru mine mărturisesc că asta a fost ultima picătură. Așa că l-am sunat pe Laurence și m-a ajutat să-l internăm pe taică-tău la Tawny Beeches. — Cum ai putut, mamă? Francesca strânse receptorul cu atâta furie încât i se albiră încheieturile degetelor. — Cum ai putut să-l duci în locul ăla sinistru fără măcar să-mi ceri părerea? N-o să-i placă deloc. Aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
pe care Camilla s-o fi putut domina subtil? Dar Camilla nu spuse nimic când Fran sosi, cu răsuflarea tăiată, îmbrăcată într-un costum bizar de erou de pantomimă și, în loc să înceapă să discute despre nuntă, aduse imediat vorba despre taică-său și despre căminul unde fusese internat. Zău așa. Fran, însă, simți un fior de încântare văzându-l pe Laurence, calm și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Sigur, draga mea, Camilla scuturându-și părul alb, îngrijit, tuns cu atâta dichis încât îi crea complexe lui Fran, deși de fiecare dată când o sun pare să fie plecată la o partidă de bridge. Apropo, ce mai face bietul taică-tău? Nota ușoară de dezgust din glasul ei dădea impresia că taică-său suferea de o formă mai blândă de lepră. — Ei bine, de fapt, trebuie să discut cu Laurence despre asta. Tawny Beeches nu e o alegere bună. Va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
dichis încât îi crea complexe lui Fran, deși de fiecare dată când o sun pare să fie plecată la o partidă de bridge. Apropo, ce mai face bietul taică-tău? Nota ușoară de dezgust din glasul ei dădea impresia că taică-său suferea de o formă mai blândă de lepră. — Ei bine, de fapt, trebuie să discut cu Laurence despre asta. Tawny Beeches nu e o alegere bună. Va trebui să-l mut de acolo. Laurence o ascultă cu atenție. — Francesca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
ar plăcea să știți că Ralph tocmai mi-a cerut o ceașcă de ceai și un număr din Racing Post, îi anunță el, așa că am impresia că își revine. Apoi dispăru, simțind, încă o dată, că, în ceea ce-l privea pe taică-său, capacitatea lui de a alege momentul oportun lăsa de dorit. În piața din fața catedralei era un haos de nedescris când ajunse Fran. Două dintre mirese strâmbaseră din nas la ideea de-a se schimba în toaletele de lângă catedrală, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
să-i placă acolo. Fran șovăi o clipă. — Jack e acasă? Aș vrea să-i mulțumesc personal. Se înroșise, observă Ben încântat, exact așa cum pățea el când invita o fată la dans. Să nu uite să-i spună asta lui taică-său. — Mă tem că nu s-a întors încă. E la nu știu ce cină de afaceri. A sunat acum zece minute să vadă ce face Ralph. — Ești sigur că te descurci? Poate să se comporte imprevizibil uneori. Să plece de capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
nu păru să observe. — Noapte bună, dragule, spuse ea. Nu e minunat că suntem iar împreună cu toții? Ben mormăi ceva nedeslușit, continuând să evite privirea lui Jack, și, ascultător, își duse farfuria la mașina de spălat vasele, cum îl învățase taică-său. Apoi ridică brusc ochii, uitându-se la maică-sa cu un aer bănuitor. Aceasta notase un număr și inițialele cuiva pe blocnotesul de lângă telefon. Și Ben tocmai își dăduse seama ale cui erau inițialele. Fran își cufundă capul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
la reputația părinților ei pe plan local, nici teama de bârfele care aveau să se audă la bridge. Bănuiesc că ai avut motivele tale. — Mi-am dat seama că nu-l iubesc. Atunci ai luat hotărârea bună. Dacă eu și taică-tău am fi recunoscut acest lucru, poate că viețile tuturor ar fi fost altfel. Regretul din glasul maică-sii fu mai mult decât putu îndura. Aerul ei obișnuit de eficiență promptă se spulbera dinaintea lui Fran, ceea ce o încurajă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
O să fii o mamă bună, Francesca. Spre deosebire de mine. Poate c-o să fiu mai bună ca bunică. Acum, bănuiesc că ai vrea să încerc să dreg busuiocul cu Camilla? Ar fi foarte drăguț din partea ta. — I-ai dat deja vestea lui taică-tău? Tonul ei plin de neașteptată compasiune o emoționă pe Fran. — Nu cred c-o să fie devastat. Era încântat la culme că vrei să te conducă la altar, dar am o bănuială că îi era teamă să nu facă vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

face meseria... țipă o dată, bate o dată în ușă și vede că tace din gură, pe ăla tabără, pe ăla sare. Unde-i loc, acolo, dă-i și dă-i... Da’ dacă-i unul al dracu’ și ălalt îl lasă liniștit. Taică-meu, când mai venea odată cu chef de la o nuntă sau de la o petrecere, atunci nu mă bătea. Mie-mi plăcea mai mult să fie mai mult bine dispus, așa. Mă lua altfel. Nu m-a ajutat fizicul. Poate, dacă eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
consideram eu. Când eram beat, trebuia să fac vreo ispravă și gata. Luam sabie, topor, coasă și (râde) dădeam în cap la lume. Năpasta țăranilor din Borlești de Neamț. Tată muncitor forestier și mama - acasă. Dacă nu semănam perfect cu taică-miu, spuneam că de pe cine știe unde sunt luat sau ne-o încurcat la maternitate. Nu m-au făcut din prima pionier. Aveam 10 la învățătură și 5,6 la purtare. Spărgeam geamuri din senin. Băteam copiii. (Tușește și râde.) Profesorii - când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
acum la unguri!“ Și n-o murit nici unul. Le-am stricat televizorul și n-o murit nici unul. N-o zis nici unul nimic. În pedeapsa asta am mustrare de conștiință. Părinții au murit amândoi. Maică-mea a murit... eram afară, dar taică-miu a murit acuma, în ianuarie. Am o mustrare de conștiință prin faptul că acuma, când m-am căsătorit în ’92, cu femeia asta, ea avea apartament. Femeia era liniștită; murise bărbatu-su, avea doi copii. Avea fata, care avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
acolo. Am așteptat o zi, n-a venit, nici a doua zi. Mă duc să văd ce-i cu Rodica, iar de acolo la sârbi, că plec cu un amic, dacă vine mă-ta, frigiderul e plin, iar banii, la taică-meu, să-i dea Rodicăi. M-am dus la Oltenița, soacră-mea ce crezi că-mi spune, Rodica e în spital la București. Bine, uite, mă duc la sârbi. M-a luat, m-a pupat soacra, socru’. Pe aprilie am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]