2,472 matches
-
reprezinte. Au tăiat la banzic suluri de mătase, kilometri de voal, hectare de poale, metri de satin pentru jupă, kilograme de burete și dantele pentru lenjeria intimă, le-au cusut cu vorbe de toate culorile și formele, de duioșie și tandrețe, de patimă și de abnegație, pentru tot ceea ce presupuneau ele: dăruire, desfătare totală, renunțare și virtuozitate, îmbuteliate pentru a fi oferite, dozat, fără a se întrece măsura, fără a depăși cuantumul de cerințe, dorințe, voințe, lăsându-se puțin mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iubesc precum Cristi, ea suferă, se mângâie, se pipăie pe sâni, ar fi bune fragmente din Carmina burana, partea cu ritmul din mânăstiri), toți iubeau ca el, ți-am spus că avea un stil extraordinar de a face dragoste: cu tandrețe și forță, atent mereu la mine, să-mi placă mie, să zbor eu, să transpir eu, când transpiri îți e bine, nu? Ținea mâna pe sânul meu stâng și-mi număra puseurile, îmi spunea la ureche că e fericit, fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ne-am tot sărutat ca doi adolescenți, grăbit și lovindu-ne dinții. Toată întâmplarea s-a petrecut anul trecut, într-o vineri, cam cu o lună înainte de Paște. Eu tremuram și el m-a îndepărtat, apoi mi-a zis cu tandrețe parșivă: (scena în dreapta, în lumină separată) Nu poți rămâne mai mult, ne vedem luni din nou, ce mai e de vineri până luni?, doar weekendul. (Își ia mâinile de pe coapsele ei, râde parșiv, ea e stupefiată, el se joacă...) Râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Va Își aminti ce gură zenzuală are, se apropie lent de acea minune nepământeană și bucuria clipei o trăiră cu intensitatea unui sărut pătimaș și aproape de neînchipuit la doi tineri, chiar foarte tineri. Va i-a mângâiat Încetișor și cu tandrețe fața, ochii, urechiușele și pufulețul de pe gât, apoi a tras-o puțin câte puțin peste pieptul său, săruturile erau prelungi și din ce În ce mai dese, cele două trupuri erau Înfiorate și străbătute de curenți electrici, nu mai vorbeau. Mâinile lor se căutau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Olaru i-a șoptit tandru cine este și că el este un băiat cuminte. Fata și-a despletit cele două codițe și i-a trecut pletele scurte peste fața de care s-a apropiat excesiv, el a Îmbrățișat-o cu tandrețe, a tras-o mai aproape, s-au sărutat Îndelung, pasional și În toate modurile. Amândoi erau cuprinși de o voluptate mult așteptată iar mâinile lor Încercau să descopere fiecare părticică din trupurile fierbinți, inimile băteau cu putere iar atunci când instantaneu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ore s-a Întors din baia somptuoasă cu un hălățel vaporos de sub care Ștefan s-a putut bucura de un corp care lucea de uleiuri și parfumuri dumnezeiești ce-ți luau mințile cu mare ușurință. Alunecoasă și diafană, de o tandrețe care alterna cu acea pasiune feroce când femeile se află În acea pământeană călătorie către cerul Încărcat cu stelele iubirii! La orele nouă a sunat ceasul iar românul epuizat, cu ochii roșii de nesomn și cu o stare de mahmureală
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
acesta lăsând la vedere o grimasă care exprima rușine, decădere și repulsie. Rică a asistat la o foarte scurtă partidă În care bărbatul trecut de patruzeci de ani, Încă frumos, o folosea pe iubita lui profesoară de pian. Nimic din tandrețea și săruturile pe care băiatul, a cărui mână zvâcnise involuntar către o anume zonă a corpului său Încălzit, le considera necesare. Cu sunete nearticulate, bărbatul Își exprimă satifacția și satisfacerea unei pofte primare, se Îmbrăcă În pripă și pe când Îi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
interes, pe care nu o putea descifra, și-și punea o serie de Întrebări, așa cum și Nelu Roman se Întreba mirat: „Măi, să fie?!”. În birou fu Întâmpinat de G, nu-i plăcea să-i spună Gertrude, care plină de tandrețe se apropie de el, Îi Înmână aceeași cheie, Îl sărută scurt și hoțește și spuse: La opt, da? Da, domnișoară! Lasă că-ți explic eu ce-i cu „domnișoară” ăsta! Vei fi foarte surprins! Voi fi surprins, În negativ, firește
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ceva și au băut câte puțin iar Rică Olaru a surprins În ochii neasemuitei frumuseți feminine o luminiță de bucurie și tristețe simultană, atunci când Ger a făcut gestul de a arăta către dormitor. O luă În brațe și cu multă tandrețe o culcă și Începură să se iubească așa cum parcă nu o mai făcuseră, G era extrem de posesivă și dispusă a dărui tot ceea ce era mai de preț În făptura sa mirifică și În sufletul său bun! S-au iubit lung
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
schimbe destinul nefericit, pândea proprietarul trupului ei, nemernicul care-i Înșfăca banii și o sechestra până a doua zi, când fata era Împinsă din nou În stradă, cu brutalitate. Ceea ce a aflat de la ea În cele câteva minute de intensă tandrețe, l-a cutremurat pe Ben: fata, avea un cancer limfatic, descoperit târziu și cu șanse minime de vindecare. Pe nenorocitul a cărui proprietate devenise acum câteva luni, nu l-a impresionat teribila boală a fetei, ba chiar o punea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cinematograf cu filme de Oscar. Cantina săracilor este o ipocrizie, un surogat. Încă o voce Kawabata a revenit În bârlogul comun, tocmai când trupul lui Împuținat de boală Îi pregătește sufletului desprinderea. Kawabata este nevoia ta de responsabilitate și de tandrețe. În viața ta, iubirea a pâlpâit de foarte puține ori destul de superficial și atunci, Dumnezeu ți l-a trimis pe acest nenorocit să-i Îndulcești existența, așa, cât te pricepi, cu umorul și cu poveștile tale. Peste noapte, pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a cerși este una necontrafăcută. Cerșetorul e liber să cerșească. Nimeni nu este intrigat, societatea Îl lasă În pace. Atunci de ce atâtea probleme? De ce atâta filozofie de doi bani? -Cerșetorul, vagabondul e totuși și el om și ar vrea puțină tandrețe din partea societății. -Adică să i se dea flori, să fie invitat la teatru, să fie mângâiat? -Nu, să fie privit drept În ochi, așa cum te privesc eu pe dumneata, Plăcințico. -N-aș vrea să chem poliția sau, și mai rău salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
buzunar câteva poze. In stradă ne aștepta un taxi-limuzină.Inăuntru valuri de șampanie.Mira ținea în mână un buchet imens de trandafiri galbeni. Acasă am sărbătorit cu preparate culinare,tort și numeroase fructe exotice. Au fost momente de posesie și tandrețe. Era un vis fermecător. A doua zi,m-am trezit singur în pat.” Da,visul s-a terminat...”. Dar nu...Pe masă erau 2 hârtii colorate și câteva poze. Hârtia bleu era o factură de 1.000.000 lei. Hârtia
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
serviciu relaxat după o zi dificilă de muncă acasă. Știam că în prezența ei toate problemele se estompau.Nu semăna cu persoana pe care o cunoscusem cu 3 ani în urmă.Era diferită.Era spirituală,veselă,plină de farmec și tandrețe. Intr-una din zile am trecut pe lângă cinemagazin. Era închis.Se aștepta marfă. Intr-o duminică,la sfârșit de lună,așteptam în pat micul dejun.Achitasem factura și scăpasem de griji.Mira întârzia.Așteptarea s-a dovedit zadarnică.Mira dispăruse
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
întâmpla? -Cred că știi răspunsul,Ramona... „La viè est brève,un peu d’amour,un peu de rêve,et puis : bonjour!... Un peu d’espoir,et puis:bonsoir!” (Jos Vandeloo). Se îmbrățișară ca doi vechi amanți;cu patimă,parfum și tandrețe clipe în șir. -La revedere,magicianule! ...Totuși...ai un nume? Să zicem...Maurice... -Nu mă uita,Maurice! Locuiesc la apartamentul cu numărul 10a... -Pe curând,iubirea mea cu ochii dulci ca marea ! „Dar dacă vrei să mă dezmierzi, Mai fă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj al durerii, conținându-mă. nicicând nicicând nu voi mai gusta soarele cum guști ploaia, cum făceam în copilărie strivind stropii pe limbă. nicicând nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ne încredințăm plânsului, când această lume ne doare. doar că ea, în muțenia ei grăitoare, își conține răspunsul pe care eu nu-l aflu decât în clipa cea mare. părinți și copii între mamă și fiu, ochiul larg deschis al tandreței, maldărele de albeață solidificându-se sub pleoape. mame cu osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi limpezimi înghețate conservă sub stratul lor transparent urmele noastre tivite cu sânge curat, cu cristale de lacrimi nătânge e un loc atâta de cast, neatins de rugină, că-n el privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
barbă tăiată scurt, aliură atletică și ochi negri, iscoditori. Ea s-a oprit, scuturându-și părul bogat, mirându-se parcă, de această apariție neașteptată. Bună! Nu mă așteptam să te reîntâlnesc după atâta vreme... L-a Îmbrățișat ușor, cu o tandrețe calculată, ridicându-se cu grație pe vârfuri. Am trecut pe lângă ei și o emoție bizară, necunoscută, a pus stăpânire pe Întreaga-mi făptură. N-am rezistat să nu privesc Înapoi. M-a cuprins un vertij cumplit și aerul din jurul meu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
liniștesc, povestindu-i tot felul de lucruri amuzante. După câteva ore de discuții și tatonări... am hotârât să petrecem sărbătorile Împreună. Nu mă așteptam să am parte de un Crăciun atât de minunat! Toul era Încărcat de pace, liniște și... tandrețe. Credeam că visez. Mă rugam În gând, adeseori, deoarece Îmi era teamă ca nu cumva visul să se destrame prea curând. Unde te gândești, draga mea, Vera? Scuză mă, dragă Gerald. Mă gândeam la această zi atât de frumoasă... M-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îmbrățișare și privi în jos spre el uimită și rușinată. Atunci Charlot își dădu seama cât este ea de tânără și cât de bătrâni sunt ei doi. Dorința se stinse în el cu desăvârșire și nu-i mai rămase decât tandrețea. Lumina de pe palier pălea pe măsură ce lumina zilei se intensifica, dându-i tinerei înfățișarea unui copil palid care a stat prea mult treaz din cauza unei petreceri prelungite. Nu știam că ești aici. De cât timp...? Carosse îl privea cu mare atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
serios, Lauren. A fost atât de diferit de Brad. Vreau să spun, sexul era uluitor cu Brad, dar noaptea trecută m-a făcut să realizez că la asta se reducea totul, era doar o partidă grozavă. N-avea pic de tandrețe, pic de dragoste, era numai pasiune, și la vremea aceea credeam că era de-ajuns. Dar Ben e atât de diferit; poate pentru că-l știu, poate pentru că suntem prieteni, dar cred că e mai mult de-atât. Știu fără urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
copleșiți de emoții în public. Mă simțeam pierdută, irosită, irecuperabilă. Ceva dispăruse din mine pentru totdeauna și, chiar dacă nu știam ce era acel ceva, pierderea aceea îmi frânsese inima. Pe masa din fața mea a apărut o ceașcă de ceai, iar tandrețea gestului mi-a multiplicat durerea de vreo zece ori. Am început să plâng și mai tare și simțeam că-mi venea să vomit. —Cioc CIOC? mi-a scârțâit direct în ureche cineva care nu putea fi decât Don. Nu! — Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu bunătate, n-ai fost chiar așa de rea. — Nu? —Nu tot timpul. Și în zilele bune, nici o femeie nu era mai minunată ca tine. Nici o altă femeie, a repetat el cu blândețe și bunătate. —Sincer? am șoptit. Neașteptata lui tandrețe mă făcuse să-mi vină să plâng. —Vorbesc serios, a șoptit și Luke. Nu-ți amintești? —Ba da. Dar nu eram sigură dacă nu cumva mi-am imaginat totul, din cauză că mereu eram drogată. Deci ne-a fost bine împreună uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
credințe. Au tot ce trebuie pentru a ajunge la orice fel de cititor, indiferent de gen: conflict, amprentă personală, emoție, nerv, uneori au chiar și umor. Dragostea și fascinația pentru propriii copii, descoperirile pe care ei le-au făcut posibile, tandrețea, transformările de adâncime care au mers pas la pas cu scrisul (sau cu gândul la scrisă și modul aproape neverosimil de complicat în care toate acestea s-au amestecat sunt pur și simplu fascicule de viață, pe care aceste optsprezece
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]