2,970 matches
-
Și simt că plutesc, simt că zbor. Când toamna vântul bate cu putere Iar codrul povestește ca un vrăjitor Prin mine aleargă o aleasă plăcere Mi-e trupul cuprins de dor și fior. Când peste codru iarna e dezmățată Și tandră, pădurea coboară în șoaptă Lin și fantastic vibrez a iubire Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în codru toate-înverzesc, Iar râurile șușotesc și parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate în mine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
în amintire și într-un vechi album. Dragostea de mamă este atât mare, E ca o scânteiere, bucată dintr-un soare, Ne este oferită, nicicând nu o cerșim, Dar, vai, se - întâmpl- ades să o nesocotim! MIROS DE TRANDAFIR Zboruri tandre cu fiori Sunt c-ale pădurii flori, Cu imensa strălucire Ard ca torță-n amintire. Ca dorul te-ademenesc, Precum ruga liniștesc, Risipite-n în fiecare Dau vrajă și-înflăcărare. Ca parfumul fin și tare Te-mplinesc și te uimesc
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
pe cer luna coboară, Te voi strânge-ncet la piept, Am să-întreb, dulce comoară Dacă te iubesc, e drept? Astrul nopții-înfiorat Va răspunde la- întrebare: Pare mică dar e mare Și-i bună de sărutat! Te-oi cuprinde de mijloc, Tandru am să te ridic, Va fi ardere și foc Și tu n-o să spui nimic... Doar mic tremur dureros Chipul îți va lumina Vei simți cât de frumos, Dulce-i când te-oi săruta... Chipul tău străluminează Și cuprins de
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a notațiilor obiective, laconice, la nostalgia poetică a frazării calde; de la stilul comunicării (cu multe neologisme și formulări eseistice) la stilul emoționării, al evocării tandre, simbolic-realiste. Personajul și textul cresc organic, se intercondiționează. Orice dimensiune a epicului reflectă un pliu al personalității personajului, răspunde unei legitimări, unei logici, unei motivări artistice. Autorul și-a gândit romanul, a dozat efectele, a păstrat o succesiune a secvențelor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
viitor nu mai există! și făcând un semn cu palma spre peretele pe care atârna tabloul, tabloul se șterse din vedere. În locul său rămase o simplu pată, care În scurt timp se topi și ea În aer. Vizitatorul o apucă tandru pe Mașa pe după umeri și o trase către el. La atingerea palmelor sale, femeia tresări din nou. - Ei, acum te-ai liniștit? o Întrebă el. Mașa ar fi vrut să se ghemuiască la pieptul oaspetelui, simțea nevoia unei apropieri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spre pubisul ei de culoare aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou transpirația. Fusta ei foșni pe lângă scaun, cu intenția aproape vădită de-a fi luată de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu mai oferea pentru brigadier nici o surpriză. Aparițiile și disparițiile ei, altădată Încărcate de mister, intraseră, ca să zic așa, În rutină. Într-o zi veni Însă schimbarea. De fapt, ce se Întâmplase, În dorința ei de-a fi cât mai tandră cu soțu-i altădată atât de hulit și răshulit, nevasta Îi făcu o surpriză lui Subotin. Făcu rost, fără a-l consulta În prealabil, de două bilete de odihnă la o stațiune balneară... Avea rost să se Împotrivească? Ippolit știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
viață normală...!! După părerea mea, cine a născocit religia catolică inclusiv canoanele preoților acestei religii,nu a fost prea bine inspirat...! Adică cum...? Lucrătorii religiei catolice să nu beneficieze de dragostea și tandrețea În Îmbrățișarea a unei femei șoptindu-i tandru, te iubesc...? Cum vine asta, dumnealor nu au apărut odată cu noi pe această planetă...? Animale, păsări și tot ce mișcă În jurul nostru, beneficiază de acest elixir a-l vieții În timp ce preoții catolici sunt pedepsiții...! Sărmanii, Îi compătimesc...! În compensație, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu duc lipsă de amatori...!” „Mai pot comenta...? După părerea mea, nu-i nimic pe lumea asta mai frumos și mai natural decât să fi-i cuprins de fiorul unei iubiri, să te răsfeți În brațele unei femei, șoptindu-i tandru - te iubesc...!” „Chiar Șefule, de câte ori până la ora actuală ai rostit - acest magic cuvânt...Mai ți-i minte...?” Îl interogă Tony Pavone mai În glumă mai În serios. „Să fiu sincer, de câte ori s-a ivit ocazia...” parafrază Șeful Șantierului, simțindu-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acoperite de draperii. Mesele se serveau la lumina lumânării. Îndestulă lucire cât să vadă reproducerile Înrămate de la Muzeul de Artă Modernă, și vizavi la masă, pe Margotte servind, Împrăștiind picături pe fața de masă; Încântătorul ei zâmbet larg, Întunecat și tandru, cu dinți mici, curați, imperfecți, și ochi albastru-Întunecat și fără pic de răutate. O creatură sâcâitoare, dornică, veselă, pornită, stângace. Ceștile și tacâmurile erau unsuroase. Uita să tragă apa. Dar peste toate astea se putea trece ușor. Tocmai dăruința ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la dispoziție ca să vorbească, Jina nu știa cu ce să înceapă. Era ca și cum barca s-ar fi pliat din cauza vâltorilor de pe râu și bucăți din lucrurile lor încă mai zburau pe lângă ei. Duse erau bagajele lor, dus era acel început tandru de relație, duse erau eforturile pe care nu le făcuseră ulterior și duse erau toate cuvintele pe care ar fi trebuit să și le spună. Amândoi se salvaseră dintr-un dezastru, nu mai aveau nimic, dar Jina a simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe Vasile - să-i trăiască un moment de lașitate, pe Ion - să-i trăiască o sclipire de ură și așa mai departe... Și din tot ce ni se întâmplă nouă el învață, învață și devine tot mai înțelept și mai tandru. Simt asta mai ales duminica după-masa, când mă plimb prin Cluj, și orașul e aproape pustiu și străzile sunt mângâiate de femei singure, de bărbați triști sau de copiii deficienți de auz, de la Școala ajutătoare, lăsați prin oraș. Atunci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
porno. Am avut un șoc de zile mari. Mă rog, bănuiam eu despre ce e vorba și mai vorbeam și cu alți copii, dar șocul a fost și locul. Pe urmă, în buna și sănătoasa tradiție țărănească, nu era nimic tandru sau erotic în toată treaba, ci ceea ce Aurora L. numește „stilul drujbă”. Un ins se chinuia de mama focului să scape de oarece tensiune, iar femeia de dedesubt (că așa cere tradiția sănătoasă) părea supusă la caznă. Inserție up datată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu spunea Stendhal că, la Paris, „iubirea e fiica romanelor”?!) Gesturile exterioare nu adaugă nimic la trăirea interioară: doar îl fac pe celălalt să te înțeleagă mai bine, să fie mai sigur de sentimentele tale. Dacă are nevoie... Cea mai tandră relație a copilăriei am avut-o cu cireșul nostru din grădină. Aveam un cireș mare, cu rod bogat, la marginea viei. Parcă era din Abecedar. Nu-l puteam cuprinde cu brațele amândouă și mă lipeam cu obrazul de el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului, a prunilor. De aici și poanta aia simpatică: să ne ia ungurii Ardealul, dar să ne lase prunele! Tratamentul „tandru” era rezervat de bunicul animalelor, dar în cazul străbunicii domnea, cum îți spuneam, democrația biosferei: „Hai la buna să vă hrănească!” sau să vă ducă la culcare era o expresie pe care buna Măriții o folosea la adresa puilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și încă n-aveau pic de tandrețe. „Tandrețea vine numai cu suferința, domnule coleg, zicea Tămaș. O femeie trebuie să trăiască o decepție majoră ca să ajungă să fie tandră. Altfel, sunt niște animale superbe; le iubești, dar între două partide de amor te simți singur și trist. Nu te mai uita după ele. Mai așteaptă-le!” Erau și femei cu pas trist, singure. „Auzi, Tămaș, ție nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
așa ceva?... Nu-i suficient, bă, să fie triste, trebuie să reînvețe să iubească. Pe unele le sterilizează complet o decepție, un eșec. Dacă au noroc, ies din ea când au un copil. Dacă nu, sunt pierdute pentru societate. O femeie tandră e o femeie care iar iubește după ce a suferit. Suferința i-a adâncit sufletul.” Și când spunea asta, Tămaș se uita la cer, nu se mai uita pe stradă. „Nii, bă, țoapele!” Țoapele pășeau apăsat, râdeau zgomotos, se îmbrăcau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a spulberat. Până atunci, ieșisem de vreo șapte sau opt ori cu Aidan și nici măcar o dată nu încercase să mă încalece. La fiecare întâlnire avusesem parte doar de un sărut. Evoluase de la rapid și ferm la mai domol și mai tandru, dar nu merseserăm niciodată mai departe de un sărut. Dorisem mai mult de atât? Da. Eram curioasă în ceea ce privește motivul rezervei lui. Dar ținusem totul în frâu și ceva mă împiedicase să-mi vărs necazul lui Jacqui de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să amintească faptul că a existat un moment în care eram un bărbat și o femeie legați de degetele nemiloase ale Destinului. Ea trebuia să fie cea care se desprinde. A făcut-o în chip imperceptibil, cu aceste vorbe de tandră îndepărtare: — Du-te, Hassan, fiule, o să ne ajute Dumnezeu. Ești cel mai bun frate pe care Mariam îl poate avea! Am alergat, numărându-mi pașii cu glas scăzut pentru ca mintea mea să nu se ocupe cu nimic altceva. Până la locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru de obraz, în semn de reproș. 3 În curtea de jos, domnul Chawla se apucă de exercițiile de dimineață. Decis să înceapă ziua cu un scop, conform programului și obiceiului, elimină și ultimele rămășițe de somn și inerție printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
triunghiurilor, doar petece de lumină. O față muncită și muncitoare. Dar ochii erau strălucitori. — O, bună, am spus eu. — Doamnă Davis, spuse Fielding grav. Apoi îi sărută mâna și i-o ținu strâns la piept. Această curtoazie, jucată atât de tandru, mi se părea deplasată, dar îi plăcu mult doamnei Davis, care îl privi insistent pe Fielding înainte de a spune: — Sunteți mântuit? În timp ce Fielding se ocupa de problemă („Sigur că da, doamnă“, începu el) eu m-am întors, trezindu-mă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
opera din Palma și Beirut, casele din Tuscany, Dordogne și Berkeley Square, vizuina din Barbados, crescătoriile de armăsari, pista de elicoptere din Manhattan... Și în timp ce câinele asta bătrân, plin de gargară, lătra la lună, eu mi-am cruțat un gând tandru pentru planul mea, micul și sărmanul meu plan, pe care îl am în minte de atâta timp. Good Money putea foarte bine să fie un scurt metraj cu un buget de, să zicem, 75000$. Acum, nu mai știam dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
calea mea nu ar fi fost o masă cu deserturi care să pună capăt sprintului. Tot restaurantul m-a ovaționat în timp ce mă luptam să ies în noapte. M-am sprijinit gâfâind de un felinar, în timp ce Doris îmi îndepărta cu gesturi tandre resturile de portocale în caramel și tort de ciocolată care îmi mai atârnau de costum. Fielding a mai întârziat puțin ca s-o felicite - sau s-o despăgubească - pe patroană. Ce bucată mare de New York, mi-am spus eu. — Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de ani, o vor fi făcut-o toate, tot ce se cheamă femeie în viață. Surori, mame, bunici: stimate doamne, ce faceți? Ce ați făcut? Nu sunt șocat, doar dezamăgit. Nu vorbesc pe un ton furios. E un ton îngrijorat, tandru, îndurerat. Imaginați-vă, rogu-vă, fața mea grasă și bășicată, încruntarea mea sinceră. Mă cutremur și rămân neputincios. Toată ființa mea e la picioarele voastre. Un număr însemnat dintre voi m-ați făcut chiar mie chestia asta. Vă mulțumesc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai ingenioase și neașteptate inițiative, reacții și simțiri, însușiri care î l fac social, creându‐și o viață frumoasă, interesantă, iubită și prețuită de oameni. Răsplata îi vine totdeauna de la critici și cititorii competenți. Poetul trebuie să fie volubil și tandru, popular și generos, în mijlocul generației sale. În el tre buie să se contureze calitatea de luptător pentru adevăr și dreptate, în așa fel ca tot ce s‐a câștigat în literatură să nu se așeze sub semnul iluzoriului, sau să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]