4,773 matches
-
moravurilor și a virtuților civice. Raționaliștii au condamnat frivolitatea modei, zădărniciile și risipa din societățile abundenței. Gânditorii aristocratici sau elitiști și-au exprimat disprețul față de o cultură „vulgară” care celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un nou opiu pentru mase, cu o mașină economică producătoare de false nevoi, de pasivitate generatoare de alienare și de singurătate neputincioasă. Acestor critici „externe” li s-au adăugat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
principalele noastre surse de satisfacție 1. Este un fapt bine cunoscut: banalitatea plictisește, pentru a ne bucura cât mai mult de lucruri avem nevoie de ceva neobișnuit, de surpriză, de un anumit grad de noutate. Scitovsky este unul dintre rarii teoreticieni ai consumului care au luat în serios chestiunea plăcerii și a plictisului: dând importanța cuvenită nevoii de noutate ca forță motrice fundamentală pentru homo consumans, el a reușit să scoată în mod exemplar reflecția de pe cărările bătătorite ale problematicii diferențierii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe problemele „pseudosatisfacerii” (Debord), ale frustrării și anxietății: ei au neglijat prea multă vreme forța ei de inovare ca sursă de satisfacții cât se poate de reale. Structura modului de hiperconsum împiedică recunoașterea dușmanului stimulării și al plăcerii reperat de teoreticienii decepției și ai economiei fără bucurie. Resimțim nu atât șocul decepției, cât excitația și satisfacția de a trece prin niște schimbări succesive ale modurilor noastre de viață. Scitovsky a evidențiat corect nevoia de noutate care-l animă pe neoconsumator: probabil
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o nouă vulnerabilitate a individului, vulnerabilitate de nedespărțit de civilizația fericirii. Imaginea negativă despre sine, repunerea în cauză a valorii propriei existențe prezente, sentimentul ratării vieții constituie din ce în ce mai mult una dintre pantele individualismului reflexiv: în aceasta constă eșecul fericirii paradoxale. Teoreticienii societății de consum au stigmatizat care mai de care infernul dorințelor materialiste, impostura fericirii-marfă, neîmplinirea în consum. A venit momentul să revedem aceste teze. Pentru că, dacă există „tragic”, el rezidă, în cea mai mare parte, nu atât în sclavia față de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, Babel, București, 1996). 6. Fabulosul destin al lui homo consumericustc "6. Fabulosul destin al lui homo consumericus" 1. H. Marcuse, H. Lefebvre, J. Baudrillard, G. Debord sunt figurile cele mai reprezentative din rândurile acestor teoreticieni. 2. Limitele pe care le are de înfruntat în prezent procesul de comercializare a nevoilor nu mai sunt exterioare, ci inerente modernității, parte constitutivă a acesteia (drepturile omului). Dimensiune fundamentală care nu lasă ca integralitatea realităților și experiențelor umane să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și astfel este o tranzacție între interlocutori, cel care emite devine receptor, iar cel care a recepționat va deveni emițător. Comunicarea reprezintă așadar un act social deliberat sau involuntar, conștient sau nu, ce stă la baza legăturilor sociale și conform teoreticienilor „noii comunicări” (Watzlawick): „dacă admitem că, într-o interacțiune, orice comportament are valoarea unui mesaj, cu alte cuvinte este o comunicare, rezultă că nu poți să nu comunici, indiferent că vrei sau nu”. Adăugăm faptul, bine știut de altfel că
COMUNICAREA EFICIENTĂ-REZULTATE SUPERIOARE ÎN PROCESUL DIDACTIC. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Rela-Valentina Ciomag () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_782]
-
este regulată și beneficiază de asigurări sociale; munca informală e flexibilă și nu beneficiază de protecție; iar munca familială și de subzistență nu este nici regulată și nici remunerată. 8. Respingerea statului ca forță represivă nu este împărtășită de toți teoreticienii feminiști europeni. Spre deosebire de tradiția germană antistatală, feministele scandinave sau din alte țări ale Europei au fost de la bun început mai orientate înspre stat și au ales „activismul instituțional” (feminismul de stat) ca strategie de schimbare a rolului social și politic
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
pe care încearcă să-l păstreze prin conformarea cu tradițiile lor culturale, inclusiv tradițiile de gen, acasă și în comunitatea etnică. Astfel, conformitatea și asocierea etnică raportate de aceste femei educate nu sunt doar loialitate oarbă, ci o alegere conștientă. Teoreticienii (Geertzxe "Geertz, C.", 1973; Triandisxe "Triandis, H.C.", 1989) identifică această tendință ca un semn distinctiv al culturilor asiatice, care pun un accent mai mare pe eul colectiv decât pe cel individual și stimulează un comportament social determinat de o distincție
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
egalității și echității de gen nu numai în alegeri, dar și în cadrul căsătoriei și al altor instituții „private”. Pentru ele, democrația nu avea sens decât dacă metodele și instituțiile democratice puteau garanta siguranța femeilor. Acum, la începutul secolului XXI, majoritatea teoreticienilor înțeleg faptul că una dintre instituțiile care încă trebuie să sufere un proces de democratizare este căsătoria. Însă sclavia sexuală, oficializată prin sectorul prostituției, de-abia dacă e recunoscută ca problemă ce necesită o atenție specială în cadrul procesului de democratizare
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
mai drept și mai omenos. 13tc "13" Democratizarea: reflecții privind dislocările de gen în sfera privatătc "Democratizarea \: reflecții privind dislocările de gen în sfera privată" Mary E. Hawkesworthtc "Mary E. Hawkesworth" Democratizarea a fost elogiată de oamenii politici, cercetătorii și teoreticienii din domeniul științelor politice drept una dintre cele mai importante realizări ale sfârșitului de secol XX. În forma sa cea mai rudimentară, democratizarea e definită ca trecerea de la diverse forme de regim autoritar și economie planificată la democrație liberală și
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
conferă unele concepte analitice acceptate de aceste discipline. Există o diferență enormă între modul cum înțeleg masele concepte politice cheie precum „democrația” și definiția pe care o dau științele sociale acestor noțiuni. Începând cu secolul al XVIII-lea, de exemplu, teoreticienii politici liberali au susținut, în general, că unele considerații pragmatice, cum sunt mărimea populației, constrângerile temporale, interesul sau cunoștințele cetățenești limitate și nevoia de stabilitate, fac necesar ca democrația să fie înțeleasă ca un sistem de guvernare reprezentativă. În științele
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
apariția unui întreg șir de instituții în perioada de confuzie imediat următoare căderii regimurilor autoritare. Însă conceptul de „societate civilă” care domină dezbaterile purtate de specialiștii americani în democratizare are un sens mai îngust și mai pluralist. Încorporând tezele unor teoreticieni precum Hobbes, Lockexe "Locke, John", Humexe "Hume, David", Madison, Hegel și de Tocquevillexe "Tocqueville, Alexis de", acest concept mai restrâns ar trebui să le dea savanților feminiști motive de îngrijorare. Criticile feministe aduse concepțiilor asupra naturii umane, care stau la
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
pe sectoare, și îndeosebi în ceea ce privește adaptarea la specificul investițiilor autohtone și al celor străine. În acest context, apare oportună implicarea factorului de decizie național în evaluarea efectelor unei investiții În această optică unilaterală au intrat numeroși economiști decidenți, dar și teoreticieni, în perioada de economie planificată centralizat, socialistă, când se acorda atenție nu numai aspectului cantitativ, dar și calitativ privind investițiile, fără ca acestea să fie nemijlocit coroborate, conectate cu rezultatele, efectele obținute pe seama investițiilor respective. Astfel că se considera un element
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
pot înregistra schimbări dramatice, în care prețul activelor poate să apară prea volatil pentru a putea justifica acest lucru doar prin schimbări ale unor mărimi fundamentale. Acest fapt, observabil pe toate piețele, mature sau emergente, i-a intrigat atât pe teoreticieni, cât și pe investitori. Deși cercetările în domeniul volatilității piețelor financiare datează de aproape 30 de ani (LeRoy și Porter, 1981: Schiller, 1981) nu putem spune că volatilitatea ca fenomen economic și concept financiar a fost complet lămurit. Dimpotrivă, apar
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
plasează fără întrerupere și cu o surprinzătoare insistență în centrul dezbaterilor. Și e limpede că ea nu pune în discuție doar spectrul ca personaj dramatic. Dacă mizele reprezentării fantomei, ale incarnării mortului care revine, vizează de fapt, pentru toți acești teoreticieni, însăși esența teatrului, asta se întâmplă pentru că provocările pe care reprezentarea invizibilului le așază în fața acestuia deschid calea spre o sumă de interogații referitoare la însuși statutul realității în teatru. O realitate pusă întotdeauna în relație cu moartea văzută ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru a nu putea fi văzut de pământeni, o cască având puterea de a-l face invizibil și despre care Hesiod spune că era confecționată din piele de câine și că „închidea în ea tenebrele lugubre ale nopții”. După unii teoreticieni, cuvântul latinesc persona („mască”) ar fi derivat din etruscul Phersu, echivalent al grecescului Perseu. Phersu este purtătorul de mască în ritualul funebru organizat întru cinstirea unui defunct. Masca figurează astfel spiritul celui mort și, în dansul ritual, cel ce o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spiritul unui mort, al unui zeu ori al unui demon poate pune stăpânire în scurtul răstimp al unei efemere reincarnări, al unei apariții/dispariții clădite pe tensiunea dintre material și imaterial, substanțial și nesubstanțial, ca să reluăm propriii termeni. În concepția teoreticianului, materialul are la bază un principiu imaterial, tot așa cum substanțialul (ceea ce apare ca vizibil) are la bază nesubstanțialul (ceea ce determină apariția vizibilului). Arta actorului, a cărei desăvârșire este simbolizată de „floare”, y-gen (concept corespunzător măiestriei, „maestrului” în teatru) e arta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
întoarcerea la eidolon-ul arhaic Dacă textul scris de Craig în 1910 („Despre fantomele din tragediile lui Shakespeare”1) se numără printre lucrările de referință ce stau la baza proiectului acestei cărți, faptul se datorează în primul rând tezei fundamentale a teoreticianului englez: prin intermediul spectrelor, susține el, Shakespeare adresează un îndemn explicit oamenilor de teatru, cerându-le să caute și să găsească soluțiile scenice capabile să materializeze imateriala lume a spiritului. Așezând teatrul la răspântia dintre real și ocult, dintre uman și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sacru și ale cărei forme vizibile nu sunt decât o punte spre invizibil, spre teritoriile aflate dincolo de realitatea sensibilă. O artă a teatrului anterioară degradării la care a supus-o imaginea mimetică. O artă deschisă spre „Revelație”, cuvânt-cheie în textele teoreticianului. Cerând întoarcerea la izvoarele înseși ale artei occidentale, Craig pare să reclame o întoarcere la eidolon-ul arhaic, analizat de Vernant 1 în raport cu imaginea mimetică ulterioară, bazată pe asemănare, pe reflectarea realului (acea imagine stigmatizată de Platon tocmai pentru irealitatea ei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
drept, repetă Craig, să-i cerem acestui chip, „care este lucrul cel mai real cu putință, să exprime ceva ce se află dincolo de real”. Iată de ce, întrucât „orice artă cu adevărat mare ne dă sentimentul că ne aflăm dincolo de realitate”, teoreticianul pornește în căutarea unui echivalent al măștii antice. Într-un text datând din 1907 și intitulat „Artiștii teatrului viitorului”2, Craig dezvolta deja, referindu-se la actorul englez Henri Irving, teza superiorității măștii în raport cu figura umană, folosindu-se ca argument
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care vor vorbi, la rândul lor, Genet și Kantor - așa arată teatrul în viziunea lui Craig. Poate că acest mod de a-l înțelege este și ceea ce explică de ce un soi de fantomă tăcută și absentă/prezentă traversează necontenit universul teoreticianului englez; uneori, chiar și paginile scrise de el lasă impresia că sunt „locuite” de o prezență imaterială care, printr-un joc de umbre și lumini, pare să bântuie un spațiu aflat parcă în așteptarea fantomelor. Artaud sau apariția contra aparențeitc
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca cealaltă să nu fie exercitată abuziv și să strice echilibrul existent între ele. Practica constituțională a demonstrat că o separație absolută între puteri nu poate exista, deoarece ar echivala cu un blocaj constituțional. Pentru a nu bloca mecanismul constituțional, teoreticienii au impus o interferență între puteri și au creat modalități de conlucrare între ele. Există mai multe modalități de interferență sau interacțiune între parlament, ca organ de guvernare însărcinat cu votarea legilor și controlul puterii executive, și guvern, însărcinat să
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
ca cealaltă să nu fie exercitată abuziv și să strice echilibrul existent între ele. Practica constituțională a demonstrat că o separație absolută între puteri nu poate exista, deoarece ar echivala cu un blocaj constituțional. Pentru a nu bloca mecanismul constituțional, teoreticienii au impus o interferență între puteri și au creat modalități de conlucrare între ele. Există mai multe modalități de interferență sau interacțiune între parlament, ca organ de guvernare însărcinat cu votarea legilor și controlul puterii executive, și guvern, însărcinat să
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
creativă nu încalcă legea și normele contabile. Ea respectă litera, dar, evident, nu și spiritul acestora... Nu există nici un dubiu asupra caracterului negativ al contabilității creative. Ea distorsionează rezultatele și poziția financiară referitoare la întreprindere și, dacă le dăm crezare teoreticienilor, devine o practică din ce în ce mai utilizată...”. Ian Griffiths (1986)<footnote Griffiths I., Creative Accounting: how to make your profits what you want them to be, Firethorn Press, 1986, p. 1. footnote>, scriind din perspectiva unui jurnalist pe probleme economice, observa: „Fiecare
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
alegerile în materie de politică contabilă. Nu în ultimul rând, întreprinderile performante și cele neperformante pot prezenta aceleași caracteristici în ceea ce privește talia, gradul de îndatorare, politica de distribuție de dividende și structura capitalului. Teoria semnalului are de asemenea și limitele sale. Teoreticienii au putut să demonstreze mai degrabă modele relative politicilor financiare și mai puțin modele care să releve consecințele legate de alegerea sau de schimbarea metodelor contabile, în scopul utilizării informației financiare ca semnal. În cazul alegerii anumitor metode contabile, este
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]