2,223 matches
-
însăși neputincioasă în fața unui astfel de subiect încărcat de atâtea semnificații, căci a vorbi despre părinți, „E ceva sublim și frumos, care mă înalță cu sufletul până la ceruri, care mă umple de dumnezeire, de dragoste și fericire.” Și, apoi, urmează torentul evocării, în care Lidia Vrabie pare de neîntrecut: „...Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei și a posibililor complici. Urna era goală, pură, imaculată, dar nu se afla în sală nici un singur alegător, unul singur, de mostră, căreia să-i poată fi arătată. Poate că vreunul dintre ei umblă pe undeva rătăcit, luptând cu torentele, suportând biciuielile vântului, strângând la piept documentul care îl acreditează ca cetățean cu drept de vot, dar, așa cum stau lucrurile pe cer, va dura mult până să ajungă aici, dacă nu cumva sfârșește prin a se întoarce acasă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru o vreme, să renunțe la a mai detesta lumea. Tom destins era un Tom vorbăreț. Era regula de bază a fostului doctor Thumb care, de pe la opt și jumătate dimineață și până mult după prânz, m-a copleșit cu un torent de vorbe: un adevărat potop de istorii, glume și prelegeri pe teme atât relevante, cât și necunoscute. A început cu un comentariu la Cartea nebuniei omenești, minuscula, inadecvata mea operă în curs de elaborare. Voia să știe cum merge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat de șoferi de camion și de fermieri cu șepci de baseball roșu cu galben, cu însemnele unor fabrici de scule și mașini-unelte. Tom continua să vorbească în torente, astfel că m-am lăsat prins în ce spunea și am uitat de Lucy. Nu știam în momentul acela (faptele au ieșit abia mai târziu la iveală) că fata noastră ieșise din restaurant pe o ușă laterală și îndesa frenetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi năvali ca un torent argintiu în poiana scăldată de lumina lunii. Suru se înfruntă, în poiană, pentru prima dată cu o haită. Se hotăra soarta, ori e acceptat de haita, ori e sfâșiat. Doi lupi, unul cenușiu și unul dungat, se apropiară prudenți, învăluindu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice. Suru păși în mijlocul poienii și ascultă. Era chemarea... chemarea pe mai multe note... haita de lupi trecuse hotarul ținutului acoperit de codri din valea lui Suru. Lupii năvăleau acum ca un torent argintiu, în poiana scăldată de lumina lunii, iar în mijlocul poienii stătea Suru, nemișcat ca o stană de piatră așteptand sosirea lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de neprietenos. Însă viața, din păcate, de multe ori, până atunci, îl pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
câteva minute, tânărul, încet de tot, își ajută mama să se ridice de pe pat, spre a face câțiva pași prin încăpere - aceasta se descurcă de minune; practic, era ca nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora țâșniră și mai multe torente de lacrimi, ce li se rostogoleau peste obraji în jos, unele peste altele. Cu blândețe, Victoria își bătu părintește fiul pe creștet, în semn de reconciliere totală și definitivă. Ei se strânseră în brațe cu putere unul pe celălalt, rămânând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai frumos pe care Gacel îl văzuse în ultimii cincisprezece ani, poate de la marea furtună dinaintea nașterii Lailei; acea furtună care o făcuse pe bunică-sa să-i prezică un viitor negru, pentru că atunci jinduita apă se transformase într-un torent ce luase cu el jaime și animale, distrusese culturile și înecase o cămilă. R’Orab se agită, neliniștit. își întoarse gâtul lung și își îndreptă botul cu jind spre cortina de apă ce înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nimeni n-ar fi venit să se facă stăpân “peste noapte” pe un loc care s-ar fi văzut că este în grija cuiva. Mai ales în sama unei mănăstiri!... Un loc părăginit, însă, își găsește până la urmă un stăpân... ―Torentul blestemelor patrierșești avea un scop precis: să țină sub teroare psihică tot “natul”, pentru a nu îndrăzni cumva să ridice capul și să reacționeze în vreun fel împotriva secătuirii averilor Moldovei!!! Și totuși, părinte, a venit și “momentul adevărului”!!! ― Te
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
domnule, îi răspunse indigenul. Râul Pensativo, e un râu mort. Curgea într-adevăr printr-un peisaj frumos cu păduri umbroase, dar pădurile au fost tăiate și apa de pe munții învecinați a început să se prăvălească asupra râului, transformându-l în torent. Apoi, fără copaci, izvoarele au secat și azi nu mai există râul Pensativo. Nu mai există nimic. Timp de generații, indienii maya au conviețuit în pace cu râul lor liniștit, care le-a dat o apă curată, le-a stropit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se vor deschide niște uși care pentru dumneavoastră sunt închise. Porniră la drum, foarte de dimineață, pe râu în sus, acum în ambarcațiunea mare a Misiunii, împinsă de un motor în afara bordului și condusă de un indian „yuma“ care cunoștea torentele, pragurile și vârtejurile râului San Pedro mai bine decât bârnele din propria lui colibă. Era considerat „șoferul“ oficial al misionarilor și rar trecea o săptămână să nu străbată - într-un sens sau altul - cele trei zile ce despărțeau Misiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și lamele au luat locul oilor și al caprelor. Anzii apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
moșul avea cîteva locuri, doar de el știute, unde ciupercile se adunau parcă la ședințele de partid. Avea vaga impresie că acele locuri tăinuite îi aparțin de drept și ar fi fost foarte supărat dacă cineva le-ar fi descoperit. Torenți proaspeți au săpat rîpe noi și drumul a devenit mai greu. Moș Bulgaru nu se gîndea decît că-i va fi greu la întoarcere, cu sacul plin de ciuperci. În pădure, soarele pătrundea greoi și o umbră deasă întuneca puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cenușa la vreo 15 km de halda lui Zăbavă. Pe lîngă transportul la 60 km se plătea și un dolar de tonă. Locul pentru viitoarea fabrică de cărămizi era o rîpă, inutilizabilă din punct de vedere agricol, dar în calea torentelor. Rîpa a fost cumpărată de la un țăran cu prețul exact de cinci milioane hectarul. Cînd cenușa a fost cărată pe jumătate și plata se făcuse integral, apare garda de mediu. Aici va fi fabrica, explică Datcu. Dar n-aveți nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
țăran cu prețul exact de cinci milioane hectarul. Cînd cenușa a fost cărată pe jumătate și plata se făcuse integral, apare garda de mediu. Aici va fi fabrica, explică Datcu. Dar n-aveți nici un aviz. Ați pus cenușa în calea torenților și vîntul poluează satul. Pentru puțin timp. Fabrica va dezvolta satul, locuri de muncă... Inspectorul deschide plicul și observă 200 Euro în el. Banditul! Cu atît vrea el să... Mai dau 100, plusează Datcu. Încă 300, dacă nu..., nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o atinge pe unde poate și declară: Voi fi ca un tată pentru tine. Eu n-am copii. Ba avea, dar nu-l interesau nici cît negru pe sub unghii. În birou intră o soră și este scoasă afară într-un torent de insulte. Nesimțito, ți-am spus să intri? Dar mi-ați spus... Ce ți-am spus, pupăza naibii? Sora începe să plîngă și iese precipitat, iar Nicoară o împroașcă cu insulte. Ai văzut ce nesimțită este? Anume a intrat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și eu imperiul meu subsolul mă duc la servici) Și eu am beneficiat ca orice muritor de dreptul de a avea un imperiu. Și mie mi s-a dat cîndva libertatea să aleg. Atunci cînd anotimpul se descătușa ca un torent de limfe, cînd drumurile se deschideau miraculos sub pașii mei, cînd energiile sfidau comoditățile confortului și simpatiile nu-mi erau impuse de limitele Înguste ale pătratului În care mă mișc zilnic, am cunoscut și eu bucuria de a Întîlni orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
surpate și ape ieșite din matcă într-o rostogolire lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era și ea maro ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era aici, mă strângea, mă trăgea de picioare și de glezne cu o durere minunată, irațională. O forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa cum, doar cu o clipă mai Înainte, acest chip bun, frumos, strălucitor mă fermecase cu siguranța și integritatea bucuriei debordante, tot așa farmecul lumii Întemeiate pe vigoare și viață fusese sfărîmat acum de această moarte fără nume, se Înecase În torentul de sînge fără nume al acestui om și nu-i mai vedeam chipul așa cum Îmi apăruse la prînz. SÎngele și moartea acelui om deșteptaseră În inima mea o neagră prăbușire, aducînd deodată Înapoi lumea hidoasă a morții-În-viață cu nenumăratele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de trăiri în orice moment (dimineața, în amurg, noaptea etc.), în orice formă de relief, pe dealuri, câmpii sau pe versanții împăduriți, dominați de euritmii: Până la urmă și-au încropit cântătoarele / Euritmia în pădurea ce-a adormit / (...) / Până la urmă și torenții cad / Dintr-un versant și din altul / Ritmat. Râul, pârâul, apa, în general, subliniază senzația unei contiguități edenice, ocrotitoare, lângă care îndrăgostiții se visează duși prin somn mai departe / De-acest râu fără moarte, râul fiind nu doar personificat, fiindcă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ei probleme domestice, pe un ton care atingea culmi de îndreptățită indignare ori de câte ori descria epopeea constructorilor, instalatorilor succesivi care păreau să mișune tot timpul prin imensa ei casă din Chelsea. Un fapt interesant, dar puțin cunoscut este că pentru acest torent de tâmpenii, doamna Winshaw era plătită cu un onorariu anual echivalent cu șase salarii anuale ale unui profesor de școală cu toate gradele și cu opt salarii anuale ale unei asistente medicale din serviciul național de sănătate. Am dovada. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nici măcar nu se mai prefac că sunt imparțiali. Mai ales în privința serviciului de sănătate: felul în care reflectă reformele noastre este deplorabil. Absolut deplorabil. Căminele din toată țara sunt pur și simplu invadate - efectiv invadate în fiecare seară - de un torent de minciuni și de propagandă antiguvernamentale. Este insuportabil! Își ridică paharul cu coniac spre fața congestionată și luă o înghițitură zdravănă, care păru să-l mai liniștească. Apropo, spuse el, premierului i-a plăcut prima pagină făcută de voi marți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că ele îmi furnizau tot ce mi-ar fi fost necesar ca să găsesc verigile care lipseau din lanțul acestei derutante investigații. Imaginează-ți entuziasmul meu, Michael. Imaginează-ți valul de adrenalină și năvala sângelui prin venele mele bătrâne într-un torent de mândrie și extaz. M-am simțit brusc ca un tânăr de treizeci de ani. — Și? — Firește că am ieșit să caut unul. Cârciumile se închiseseră deja, dar la câteva străzi de blocul meu era un stabiliment public, care, datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își puse chipiul ferm pe cap și se îndreptă spre ușă. Acum plec, dacă nu aveți nimic împotrivă. Mă așteaptă colegul în mașină; și mai avem câteva case de vizitat în noaptea asta. După ce îl conduseră, lăsând să intre un torent de ploaie și un vârtej de frunze, Mark, Dorothy și Michael se îmtoarseră în sufragerie să le comunice extraordinara veste. — Asta pune capacul la o seară încântătoare, spuse Hilary. Acum va trebui să ne petrecem noaptea în compania lui Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]