34,684 matches
-
începerea primelor negocieri dintre PNL și PDL pentru o alianță, scrie știripesurse.ro. Sorin Frunzăverde a adăugat: "Dorim construirea unui partid puternic de dreapta. Există posibilitatea de a face fuziune în 2015, după alegerile prezidențiale. Oamenii de dreapta, aproape în totalitate, sunt așteptați în această construcție de dreapta. La șefia PNL îl văd pe Crin Antonescu".
Frunzăverde îl contrazice pe Blaga. Cine va fi candidatul la PREZIDENȚIALE by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29975_a_31300]
-
este o formă a înstrăinării, pentru că este înstrăinarea de propria lume și, în ultimă analiză, o negare a unității umanității. Moartea exotismului stă într-o atitudine mai matură a spiritului, care opune falselor compensații ,,compensații reale înăuntrul umanului considerat ca totalitate și unitate" și propune atașamentul de lumea proprie, dar nu ca ,,finit opac și ostil în particularitatea lui oricărui alt finit", ci ca ,,universal concret", ca deschidere spre alte lumi în ,,libera ordine universală a unui singur viitor omenesc". Petru
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
moară puțin�". D.P.Doamnă Maria-Luiza Cristescu v-am invitat la un dialog despre felul în care e ascultat și înțeles Mozart după 236 de ani de la nașterea sa. înaintea începerii dialogului propriu-zis v-ați exprimat dorința de a vorbi despre "totalitatea" Mozart, așadar despre corelația om - artist. Deci, cum îl vede scriitoarea Maria-Luiza Cristescu pe Mozart, la finele sec. XX ? M.L.C. �cum îl vedem pe Mozart la finele celui de-al doilea mileniu de la nașterea lui Christos! Ne apropiem sau suntem
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
Negoițescu, Titu Popescu, Mariana Șora și mulți alții) ar putea fi ifluențată politica orânduirii comuniste din România. " Varianta de final" propusă de Victor Frunză cere "dreptate pentru Pamfil Șeicaru", care "nu aparține stângii naționaliste sau dreptei.... ci culturii române în totalitatea ei". în ce măsură pot avea loc limpeziri într-o lume încă tulbure, rămâne de văzut. însă chiar și numai faptul că un caracter integru precum Victor Frunză își pune talentul în slujba acestei limpeziri poate fi socotit un bun început. Victor
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
documente de mare valoare, să zicem sentimentală, pentru a fi cuprins mai apoi de păreri de rău, abstracție făcînd de absurdul unei asemenea situații, ar fi fost absolut nepotrivit în cazul lui Barbu Varnali: murind, mătușa sa îi lăsase moștenire totalitatea bunurilor mobiliare și imobiliare, așa încît, cum s-ar spune, scrisorile îi cădeau direct în palme; nu exista, așadar, riscul vreunui faux pas; nu plutea în aer primejdia vreunui denunț; nu avea cunoștință nici măcar de vreo interdicție expresă a mătușii
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
mutațiile operate de Eminescu, Ion Barbu și Nichita Stănescu la diferențele dintre romantic, modern și postmodern? Nu ar putea fi detaliate și în cazul lui Arghezi, mai devreme decât la Nichita Stănescu, o poezie a rupturii și o nostalgie a totalității? Sau poate că revoluția lui poetică, dacă e o revoluție, este sintetizabilă în formula pulverizării eului, a oglinzii sparte? Nu ar servi teza cărții cunoașterea participativă din poezia lui Lucian Blaga? Unde îl situăm pe Bacovia? Nu schimbă și el
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
cu adevărat memorabile, care nu împiedică invocarea cu generozitate a opiniilor unor confrați, de la Radu G. Țeposu la Al. Cistelecan sau Ion Bogdan Lefter. Iată-l observînd, de exemplu, asemănările și deosebirile dintre Mircea Cărtărescu și Magda Cârneci ("Obsedați de "totalitate", și unul și celălalt își populează spațiul textual cu "instantanee" ale imediatului într-o accelerată derulare, numai că Mircea Cărtărescu întîrzie voluptuos în spectacolul construit cu o neobișnuită fantezie, în vreme ce Magda Cârneci face din el doar o provizorie trambulină pentru
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
tăcerii. Dacă, în genere, idealul este pagina albă, cerneala albă sau caligrafia de iarnă, iar eul poetic se află în căutarea acelor vorbe ce știu ,să se lepede cu adevărat" (ce frumos spus!), semn al tăcerii este însuși imboldul spre totalitate, spre zona de confuzie și interferență a tuturor regnurilor, spre atingerea limitei, a inexprimabilului (posibilă similaritate cu necuvintele nichitastănesciene), a unui înalt nivel al conștiinței: ,până departe/ încât pot vedea marginea marginei/ adâncul de acolo/ de sus/ lăcrimos și nesigur
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
moral" acționează înțelegând că faptele sale sunt necesare pentru devenirea spiritului că ceea ce el este deja prin conceptul omului moral, ca libertate, ca lume a conceptelor stând la baza rațiunii care actioneaza prin negarea exteriorității și incorporarea acesteia într-o totalitate pură, în care perechile dialectice subiect-obiect sau libertate-necesitate vor fi fost depășite și ridicate la un nivel superior. În Știință Logicii, Hegel propune o interpretare complementară a binomului libertate-necesitate. Aici, libertatea aparține teleologiei, științei scopurilor, adică rațiunii, care conține scopurile
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
alcătuit din obiecte, inseamna aici natură că lume fenomenologica, structurată prin intermediul relațiilor de cauzalitate. Teleologia și mecanismul reprezintă, ca laturi ale devenirii, momente contradictorii, însă ele sunt reconciliate la nivelul conceptului, al universalității subiective, individuale, care își conștientizează apartenența la totalitate și negativitatea în măsura în care se izolează de această și i se opune. De la concept se trece în mod firesc la rațiune, la universalitatea generală, ființând în sine și pentru sine. Scopul (teleologia) și mijlocul (mecanismul), libertatea și necesitatea sunt contopite și
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în sine și pentru sine. Scopul (teleologia) și mijlocul (mecanismul), libertatea și necesitatea sunt contopite și puse într-o siteză care le depășește pe ambele, păstrând în același timp ce are mai bun fiecare. "Mijlocul este obiect, e în sine totalitatea conceptului; el nu are putere de rezistență contra scopului, așa cum mai întâi are față de un alt obiect nemijlocit. Pentru scop, care este conceptul afirmat, mijlocul este deci absolut penetrabil și e susceptibil față de această comunicare, fiindcă e în sine identic
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
centralitate el este cel ce tinde spre unitatea negativă; tot astfel (...) el a devenit fie ceva neutru, fie ceva deosebitor, ceva ce nu e de sine stătător. Lipsa lui de independeță constă în faptul că el este numai în sine totalitatea conceptului; acesta este însă ființa-pentru-sine. Obiectul are deci față de scop caracterul de a fi neputincios și de a-l servi; scopul e subiectivitatea sau sufletul lui, subiectivitate care are în el latura ei exterioară"26. Marx: libertate politică și necesitate
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
afirmă Hegel în Știință Logicii că obiectul nu înseamnă absolut nimic în absență scopului rațional care îl pune în mișcare? Chiar dacă susține că Ideea se desprinde prima de realitate, gândindu-se pe sine și apoi reluând în posesie realitatea că totalitate la sine și pentru sine, Hegel se pronunță deosebit de clar împotriva abstracției, a gândirii pentru sine, incapabilă să netezească drumul rațiunii și al spiritului. Iar mersul, curgerea lucrurilor și necesitatea devenirii lumii că spirit numai rațiunea o înțelege și o
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
avut în vedere spinoasă problemă a relației dintre libertate și necesitate. În versiune kantiana, libertatea apare doar că moralitate individuală, eventual conectată exclusiv prin gândire, dacă așa ceva este posibil, cu alte moralități, ființând într-o lume fenomenala de nedepășit că totalitate; victoriile rațiunii practice sunt și rămân astfel singulare, chiar si in prezumtiva lor comunitate că "imperiu al scopurilor". În versiune hegeliana, libertatea în calitatea de continut al spiritului și necesitatea, realitatea, în calitate de exterioritate a spiritului, nu au sens decât în
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de detalii sunt redevabile lumii epicului. Poate că de aceea există scriitori prinși de formele, genurile sau procedeele de alcătuire sonoră consacrate de componistica muzicală. , Această carte, mărturisește Milan Kundera în Cartea rîsului și a uitării (Humanitas, 2005), este în totalitatea ei un roman în formă de variațiuni. în succesiunea lor, fiecare capitol constituie o etapă diferită a unei călătorii ce duce în interiorul unei teme, în interiorul unei idei, în interiorul unei situații unice, a cărei înțelegere se pierde pentru mine în nemărginire
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
arhitecților români între legionari și staliniști - conține un uriaș material informativ, întotdeauna incitant și supus reflecției cititorului, material pe care nu-l poate stăpâni critic o unică persoană, vreau să spun un singur lector, dacă e să considerăm textul în totalitatea lui. Cuprinsul masivului op de aproape 700 de pagini depășește considerabil ceea ce lasă să se înțeleagă titlurile și subtitlurile sale; numai câteva porțiuni intră propriu-zis în sfera experienței directe trăite de mine în domeniile artelor plastice și arhitecturii, singurele înlăuntrul
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
pozitiv jucat de Frunzetti în cultura românească, fie literară, fie artistic plastică, începând încă de pe când avea 16 ani; de foarte multe ori însă în asociere cu alții, ceea ce se menționează mult prea rar. Nimeni nu l-a studiat în totalitate, mai cu seamă caracterial și în lumina evoluției sale ideologice, mereu ocultată, deși importantă ca factor activ. Nici domnul Mihai Pelin nu are o percepție globală a personajului, căruia nu i-a fost contemporan decât tardiv. Cu atât mai mare
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
Ion Ianoși. N-au trecut nici trei luni de când individul mă acuza că sunt un dușman al democrației. Tocmai el, care persiflează, punându-le în ghilimele, concepte precum ,parlamentarismul liber" și ,pluralismul democratic". Mă întreb dacă studenții sunt familiarizați cu totalitatea activității științifice a dascălului lor. Or fi cunoscând și această latură a ,cercetărilor" sale? L-or fi aplaudând pentru vomitivele publicate în ,Era socialistă"? Mă îndoiesc, pentru că CV-ul său nu menționează decât articole publicate după 1993. Cu alte cuvinte
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
personalitatea în ambianța estetică și filosofică a școlii lui Corneliu Baba. Adică într-un orizont al creației în care observația directă și procesarea intelectuală sînt concomitente și inseparabile, chiar dacă, la un moment dat, una prevalează asupra celeilalte. Astfel, aproape în totalitatea ei sau, cel puțin, în cadrul acelui segment care privește creația sa recentă, pictura lui Vladimir Zamfirescu este una de factură eminamente culturală, de extracție ori de aluzie livrescă, fapt care mută înteresul de pe capacitatea de observație a formei și de pe
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
și economia țării intacte în conjuncturi internaționale aproape catastrofale, apoi dovadă este făcută cu prisosință că acesta era regimul care ne trebuia! Să mulțumim încă odată Regelui Carol că ni l-a dat!"6. Clasa politică românească nu împărtășea în totalitate opinia politicianului Argetoianu. Iuliu Maniu și-a manifestat opoziția față de instaurarea noului regim autoritar, precum și opoziția față de desființarea partidelor politice și aparația partidului unic. Elogiul la adresa regimului și a acceptării acestuia de către Argetoianu era unul de natură personală și s-
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
-o și Descartes ține de relația dintre limbă și inteligență (în condițiile în care inteligența susține înțelegerea). Această relație este corectă dacă perspectiva din care privim comunicarea verbală este o chestiune de codare și decodare. Totuși nu putem fi în totalitate de acord cu această afirmație câtă vreme și alte întrebări de forma: este codarea și decodarea o activitate cu adevărat inteligentă? Ce facem atunci când comunicăm? Care sunt priceperile cognitive de care dăm dovadă? Nu se poate răspunde cu una, cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lansarea s-a făcut prin grija societății culturale „Eminescu”, în special a președintelui Tudor Bucea, dar și cu susținerea consulului României în Australia, domnul Floricel Mocanu, am avut parte de asemenea de o atmosfera foarte frumoasă încununată de vânzarea în totalitate, cu această ocazie, a celor 50 de volume alocate librăriei de către editură. Printre invitați s-au numărat scriitorul și redactorul George Roca (a cărui susținere și încurajare pentru proiectele mele curente, ca și pentru dezvoltarea mea ca scriitor, le apreciez
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
program poetic comun, sau mai bine zis nu emite un anume manifest poetic. Mergerea spre înainte a ei nu e teorie, e creație. înfăptuitorii ei nu codifică reguli, nici legi. Nu constituie o școală poetică aparte. Nu activează ca o totalitate omogenă și com pactă. Viziunea individuală a acestor poeți și dexteritatea poetică specifică fiecăruia sunt caracteristica generală a generației, condu când la un mozaic multicolor de valori, orientări, mijloace de expresie, puncte de concentrare și elaborare, versificație și alte «găselnițe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de gândire care ne domină, avem tendința de a aduce la același numitor pe toți românii care, din motive istorice, au ajuns să trăiască în afara granițelor actuale ale țării. Or, diferențele sunt enorme. Între moldovenii care și-au păstrat în totalitate identitatea românească, și pentru care Ștefan cel Mare și Eminescu rămân parte a uneia și aceleiași respirații lingvistico-istorice, și cei care sunt, în clipa de față, ,rusofoni" există suficiente baraje pentru a îngreuna demararea unui proces de aducere la același
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]
-
întinse, prin urmare pluricorzi, variabili de la o etapă la alta ori în chiar economia aceleiași etape, cu șanse de împlinire cu nimic inferioare celor din prima categorie, pe care, la prima vedere, ,simplitatea" pare a-i avantaja. Obsesia lor e totalitatea, instrumentul lor e pluriform, tehnica lor interioară e sinteza, o sinteză ce nu-și ,digeră" însă integral componentele, preferînd a le înfățișa prin transparența membranei sale. Asemenea poeți sînt recuperatorii, cei ce pleacă în căutarea timpului pierdut și a spațiului
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]