2,402 matches
-
Ești plin de răutate, îmi șoptește Brîndușa cu glasul trist. Am devenit, doamnă, precizez eu. Crezi că e calea cea mai bună, Mihai? O, ce favoare! exclam. Sună frumos acest "Mihai", o imit cu glasul leșinat. Dimineață mă sictireați cu "tovarășe fizician"! Cum de v-ați răsucit dintr-o dată?! Brîndușa tace și mă privește lung, clătinînd din cap. Seara asta, la masă, Vlad mi-a spus că ai cumpărat și tu o Biblie, surîde ea, cu o strîngere discretă a colțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au scris, vizibilă de fiecare dată începînd de la formulele de adresare (cele care arată cum s-au construit canalele de comunicare dintre noi). Dacă cineva m-a apelat într-o zi cu Domnule și peste o săptămînă cu domnule sau tovarășe, e posibil să fi intervenit ceva în umoarea sa. Uneori răspunsul se găsește chiar în scrisoare, alteori trebuie căutat în altă parte. Veritabile termometre morale, scrisorile înregistrează întreg spectrul de modificări din starea de spirit și din cea fizică a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
civilitate; om exersat în acest gen. Undeva o și spune: pentru el corespondența însemna ceva mai mult decît comunicare de informații: dialog la distanță și confesiune, o „desfătare”. (1) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”22 iulie 1973”> Stimate tovarășe redactor-șef, Răspund cu plăcere invitației d-voastră și vă trimit materialul pentru numărul festiv . De asemenea doresc să particip și la sesiunea științifică Bacovia , titlul comunicării fiind: Dialectica poeziei bacoviene, care nu va depăși 3 4 pagini dactilografiate la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
se deduce - destul de iute, atent la claritatea mesajului, nu la caligrafie. însă odată descifrate „vîrtejurile”, recunoșteai în ele forța unei persoane pozitive, sinceră în abordările și răspunsurile sale. (1) <citation author=”Ion Rotaru” loc="București" data =”18 iulie 1973”> Stimate tovarășe Redactor șef, Am primit scrisoarea Dvs. prin care mă onorați cu invitația de a participa la Festivalul de poezie George Bacovia ce va avea loc în luna septembrie crt. Răspund că în limita timpului disponibil (examene restante etc.; la ce
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Înființat secția culturală de sub responsabilitatea tov. Fisterman; 2) S’a Înființat secția de femei de sub responsabilitatea doamnei Rozen; 3) S’a Înființat secția de tineret de sub responsabilitatea tov. Țipris Artur”. Probabil, femeia Rozen Încă nu consimțise a fi apelată cu „tovarășa” fapt ce ne poate demonstra că nu era Înscrisă În partidul comunist. „Negativele” debutaseră cu neînființarea secției juridice și continuaseră cu Încă patru neîmpliniri jenante: „...1) Nu s’a Înființat secția financiară deoarece nu am găsit un responsabil; 2) Secția
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a fost numit ca asistent la o secție de votare”. Cu toate osanalele aduse „Secției femenine”, nici pe aici nu stăteau prea bine lucrurile dovadă stând textul următor: „Cu Secția femenină legăturile au slăbit din cauză că Președinta lipsește din localitate și Tovarășa responsabilă are un copil bolnav din care cauză nu poate eși din casă”. Bătăi de cap Îi dăduse și Secția tineretului deoarece, după cum declara În scris, „...nu găsesc un tânăr membru PCR pentru a-l pune În frunte”. Raportul se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a determinat, În opinia lor vădit subiectivă, surparea terenului de sub fundurile sioniștilor, vechii lor dușmani de clasă. Noi credem că cei 500 de privitori (dacă vor fi fost atâția!) au venit să se amuze și la piesa „Digul” interpretată de tovarășele și tovărășelele din UFDR. b.i. „Ruginiții” de la C.D.E. Așa i-am numit pe veșnicii 70 de membri ai acestei structuri care, iată, nici după patru ani nu reușiseră să facă pui, rămânând tot la stadiul de sectă total separată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fusese decât ca spectator (fără să plătească bilet, normal) pentru a se distra cu: „Șeful sectorului suflete” de Alexandru Mirodan; „Pescărușul” de Cehov; „Gaițele” lui Chirițescu; „Sfînta Ioana” de B. Shaw, etc. Despre „misterioșii” tovarăși Popescu Marin, Trocan dar și tovarășa Nedelcu, Costache scrisese că „...au fost În control de la DGPT București” și că primise „...un prețios ajutor din partea d-lor”. a.b. „S-a difuzat un material cu caracter restrictiv” „Nenorocirea” se Întâmplase În numărul 160/15 iulie 1964 al
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și de aplicare În practică a progresului tehnic reclamat de producția noastră de rulmenți>>”. Cenzorul continuase astfel, pe marginea aceste fraze care astăzi ni s-ar părea de bun simț: „Partea subliniată avînd caracter restrictiv am sesizat DGPT, respectiv pe tovarășa Nedelcu care a indicat să nu fie difuzată, conform dispozițiilor”. Mai departe, și-a explicat manopera astfel: „Am Încercuit și tăiat fraza respectivă dînd la rîndul meu indicație tov. Tacu, care În această perioadă ține locul redactorului Hușanu, acesta fiind
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
intervenția astfel: „Conform Dispoziției, referirile și aprecierile critice privind existența acestui schimb de noapte au fost eliminate (conf. anexei 2)”. Deci, atât dușmanul de clasă din interiorul țării cât și ticăloșii capitaliști, nu trebuiau să afle că În România comunistă tovarășele și tovărășelele lucrau În trei schimburi datorită instaurării demagogice a egalității Între sexe. Aiuritor... c.a. De când sînt orașe românești Chilia și Cetatea Albă? SÎnt orașe sovietice, tovilor! După cum scriam și În alte dăți, comuniștii români voiau ca poporului să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Speranța>> de Gheorghe Huzum deoarece exprimă dorul autorului de evaziune În alte lumi; c) Proza absurdă <<Nu mai am idee>> de Coca Andronache, Întrucît exprimă un gol total cerebral al autoarei”. Cu una, cu alta, Țanea o declarase pe biata tovarășă nebună de legat. c.i. Noi sîntem „multilaterali”, nu „desăvîrșiți”! „Nota de sesizări” cu caracter „confidențial”, conținea o perlă rară zămislită de cochilia cerebrală a vreunui ziarist zăpăcit de atâta politichie bolnavă. Tov. cenzor A. Iordăchescu a zăpsit-o, așternând
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
conducerea Întreprinderii Comunale Bârlad colectivului de experți În ștersături și completări de la județ, pentru a i se aproba tipărirea unui număr de 2.000 de fluturași ce urmau a fi Înmânați locuitorilor. Iată ce text semnase directorul Gheorghe Crăciun: „Stimate tovarășe abonat. Instalația de canalizare din locuința dv. este construită numai pentru evacuarea apelor uzate menajere, complet lipsite deci de corpuri solide ca: hîrtii, cîrpe, vată, zdrențe, pene sau fulgi, intestine de păsări sau animale, coji de legume sau fructe, cioburi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Își mai amintesc unii ce rigle la palme luau școlarii „epocii de aur” dacă nu Învățau pe dinafară „Partidul e-n toate și-n cele ce sînt/ Și-n cele ce mîine vor rîde la soare” sau „Slavă partidului” ori „Tovarășa Elena Ceaușescu, iubita noastră mamă”, etc. Un profesor de limba și literatură română, pe numele său Simion Bărbulescu, acordase un interviu ziarului sindicatelor, „Munca”, În care Își exprimase liber unele gânduri și idei, fapt interzis complet pe atunci când unul gândea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fost o reprezentantă de seamă a învățământului superior și a vieții culturale din orașul Iași. „În ea se manifestau cu putere”, scria profesorul universitar doctor N. I. Popa, „o scriitoare înzestrată, o profesoară de vocație, o cercetătoare asiduă și o excepțională tovarășă de muncă”. S-a născut la 24 ianuarie 1916 în comuna Bravicea, județul Orhei, unde mama sa era medic la spitalul din localitate. A urmat cursurile liceale în orașul Orhei, remarcânduse încă de pe atunci, printr-o multiplă înzestrare intelectuală și
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
elev și am avut poate și acele reușite din ultimul an școlar. Dar acea dragoste n-a rezistat. În privința căsătoriei am observat comportamentul părinților mei și am și observat că trebuie să fiu foarte atent la ceea ce voi alege ca tovarășă de viață. M-am ferit de fetele cu avere, pentru că văzusem colegi învățători, căsătoriți cu fete bogate, fără școală și lucrurile nu mergeau tocmai bine. Am plecat în lume și nici prin gând nu-mi trecea să mă căsătoresc. Din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
măsuri de gospodină cu răspundere față de bunul trai al familiei. Suntem cu o persoană în plus, deoarece din Buzău am luat o fetiță dintr-o familie numeroasă cu serioase lipsuri, în condițiile secetei catastrofale din acea vară 1946. Va fi tovarășa de joacă a fetiței noastre. Încep să cunosc lumea din acea comună, să caut o casă unde să pot locui. Cu mare greutate mă înțeleg asupra prețului chiriei, dar n-am ce face. Proprietarul, un tânăr preot, îmi închiriază jumătate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mele temporare colega Fulger Grigorina are o discuție cu el, în care îi spune că, din moment ce eu eram exclus, el era satisfăcut și că, omenește, ar trebui să mă lase în pace... I se răspunde imediat pe un ton vehement: „Tovarășă’, când cineva mă calcă pe bombeu - există această formulare - eu merg până la distrugerea omului!” Fără alte comentarii... Deci în acel moment consideram că intru într o fază mai liniștită a vieții mele pentru că îmi recăpătasem liniștea de care dusesem lipsă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
suflet și minte, asemenea albinelor, mierea strădaniei lor cognitive... Ne îmbătăm de frumuseți neasemuite, dar ne toropește și ne moaie căldura meridională a Italiei. Caut să mă arăt încă tare ca să nu mă fac de rușine neliniștindu-mi fiica și tovarășele noastre de drum. Din Florența revenim în toate aceste trei zile de mai la Veneția, marea și nemăsurata dragoste a fiicei mele! Până la această dată fusese de câteva ori în orașul lagunelor, trimițându-mi numeroase poze cu diverse obiective turistice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-i nimic!" "Bă, băiete, te joci cu mine?" "Nu mă joc". "Bine". În Piață, locotenentul Harabagiu Marius (acum e general, e șeful Direcției Doctrină) era cu tancurile chiar în fața Palatului, a intrării. Și la un moment dat mi-a spus: "Tovarășe zice parcă văd niște umbre. Îmi dați voie să trimit doi oameni?" Zic: "Băi, băiete, fii atent la mine. Parcă, sau le-ai văzut?" "Parcă". "Deci, prima chestiune: nu te duci! Doi: ți-au făcut ceva umbrele alea? Ai văzut
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
supraviețuire. Unul, cel puțin, a golit încărcătorul, la foc automat, tot. "În cine-ai tras?", l-am întrebat a doua zi. "Păi, foc de baraj". "La ce? Te-a atacat cineva?" N-am putut să explicăm niciunul. Eu am raportat: "Tovarășe locotenent-major, am respectat indicativul stabilit, să deschidem foc atunci când se trage de la biută". Pentru că așa s-a întâmplat. Nu știu de ce și cine a început focul de la biută, că Iancu mai era acolo cu câțiva militari. Nu știu cine a tras primul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în Forum a tunat: "Compania a 6-a, priviți cum arată acest "elev" (apelativul nostru de cătane), ca ultimul om de la marginea societății. 7 zile arest!". Zâmbind în sinea mea de comicul situației, am avut o reacție promptă și salutară: "Tovarășe maior, cum puteți să mă calificați drept ultimul om de la marginea societății, când tovarășii de la CC, analizându-mi dosarul, m-au numit asistent la o catedră de științe sociale?". Fața i s-a făcut din portocalie roșie și a întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-mă o carieră nevisată de un tânăr de condiție modestă. Adaug la acest capitol al vieții o amintire care mă face din nou să surâd: într-o zi, pe o stradă din Copou, dau nas în nas cu fosta mea "Tovarășă învățătoare". Ca prin minune m-a recunoscut și m-a întrebat ce-am făcut în viață. Când i-am spus că am terminat facultatea și acum sunt asistent universitar, m-a privit atentă și mi-a spus cu duioșie: "Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trecut la un moment dat "în viteză", depășind coloana, o pereche ciudată o lungancă tânără și frumoasă la braț cu un Statu-Palmă Barbă Cot, bătrân și sfrijit erau nici mai mult nici mai puțin decât marele Birlic și noua lui tovarășă de viață, straniul perechii făcându-ne să pufnim în râs, deși nu era momentul. Eram cazați la căminul Grozăvești, serveam masa la cantina studențească într-un spațiu "rezervat" și cu meniu de "5 stele". Colegi de curs îmi erau cadre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pirostriile"! Făcusem o facultate, făcusem armata, făcusem și arest, deci absolvisem trei instituții considerate fundamentale în formarea unui tânăr. Aveam slujbă, aveam salariu, aveam viitorul "în față", îmi lipsea, pentru a fi considerat deplin integrat în societate, "mireasa". Cu alegerea tovarășei de viață nu am avut probleme. În copilărie, adolescență și tinerețe, elementul feminin, cu toate tainele, misterele, minunile și meandrele sale îmi fusese cunoscut prin cele cinci surori, care au crescut, s-au maturizat și au înflorit sub ochii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de doi ani voi frecventa cursul postuniversitar și în final voi fi angajat în ministerul de externe. Fiind căsătorit și cu soția în câmpul muncii, respectiv profesoară, mi s-a promis repartizarea în București a unui spațiu locativ și "transferul tovarășei". Terminate "audiențele", am plecat de la "partid" pus în situația celebrului măgar al lui Buridan. Ce să fac, ce să aleg? După sentința tovarășului prim mai puteam oare alege? Îndreptându-mă spre casă, cu fiecare pas, treptat-treptat, decizia mea prindea contur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]