14,689 matches
-
transpunere, la empatie, nu de alta, dar ele, în special, trimit la OM, OM fără de care lumea, omenirea, nu prea (că olteanul!) există. Lăsând glumă la o parte, trebuie spus că orice act de înțelegere prin transpunere presupune o anume ,,trăire”, o participare (chiar și de natură subiectivă), condiționată ontologic de ,,o stare particulară a ființei, situată într-o dispoziție favorabilă de receptivitate și cunoaștere reciprocă” (A. Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). După cât se vede, procesul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe semenul meu) înseamnă a-l implică în propriul meu mod de a fi. Această chestiune echivalează cu ,,a vorbi intru ceva”, după zisă lui C. Noica, și presupune, cel puțin două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social existent și, doar imediat. El percepe această ,,capacitate” a individului că pe o formă a ,,inteligenței sociale”. În acest caz, trăirea interioară vizează o lume cotidiană și contingenta, în care apare raportul ,,eu-celălalt”, raport că experiența și modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică (a celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mea!» (THEODOR RAPĂN) Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a ființei cosmice.” 2. Pe langă ziarul ,,Teleormanul” funcționa un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenacliști, ci trăirea aleșilor în fiorul cuvântului scris. De atunci am rămas cu acest cult al cărții și al creației. O spun într-un mod care poate să pară patetic și nu aș vrea să îl simțiți așa. Receptați-l că pe o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de aceea își asumă cu toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt! Nu am murit! Nu am murit?”. Versetele freamătă de fiorul spunerii, ca și cum ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
literar sub semnul tragicului nimb de martir - nu pot fi despărțite de Ruga ciunea inimii: „Doamne Isuse Hristoase, milu iește-mă pe mine păcătosul” - ce a însuflețit mișcarea Rugului Aprins de la mănăstirea Antim. Pentru Vasile Voiculescu, Rugul Aprins a însemnat ucenicia trăirii isihaste, pregătirea pentru martirajul care avea să-i încunune existența, cum afirma Zoe Dumitrescu Bușulenga. A vorbi despre Rugul Aprins înseamnă, a vorbi despre o anumita epoca din cultura și din spiritualitatea românească, incluzând și o anumită perioadă din viața
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
scris cu sacrificiul suprem pagina nemistuitei flăcări a Rugului Aprins. Astăzi, nu a rămas decât amintirea faptelor ce se petreceau acolo. Crezul de gândire și de viață al celor de la Rugul Aprins, în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
au dat forță lăuntrica de a lupta cu vitregia celulei și a statutului său de încarcerat. Colegii de celulă, conștienți de soarta crudă a poetului isihast, îi creează protecție suplimentară: un pat unde acesta va putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-a răsfrânt și în afara zidurilor detenției. Arheologul Vasile Boroneant, tânăr deținut pe-atunci, își amintește despre bunătatea doctorului-poet: „Se hrănea parcă din Duh Sfânt și era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Ioan Lăcustă Greu de numit sentimentele și trăirea de la capătul cărții încheiate. Nu am fost atent la ele până deunăzi. Sfârșeam o carte de scris și respiram parcă ușurat, ca bunicul când, la capăt de toamnă, își vedea hambarul plin. Se putea aduna cu ai lui în casă
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
acesta, el spune ce este de spus, fără însă a ieși din limitele a ceea ce în mod obișnuit se încadrează în limitele ficțiunii. Se poate vorbi, în acest caz, despre autoficțiune, în măsura în care autorul își transferă o serie de întîmplări și trăiri din existența reală, verificabilă, în contexte fictive sau chiar în contul altor personaje ale cărții. De altfel, raportul dintre adevăr și ficțiune este una dintre mizele ascunse ale cărții, o cheie de lectură sugerată de mica precizare a autorului din
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
părinții noștri după criterii ce n-au neapărată legătură cu valoarea. Sau cărți recuperate pe circuitul prietenilor. Cărți subiective care nasc o lectură sentimentală. Cărți care marchează momente, mode ale unui timp, cărți care au parfum emoțional și care însumează trăiri mărturisite sau nu, taine de tot felul, rostite sau nu. Astfel de cărți populează un teritoriu strict personal, profund subiectiv și intangibil, în care se petrec numai fapte și întîmplări bune, în care nu poți păți niciodată nimic rău, în
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
un filmuleț despre Babele din Bucegi care se mutaseră la Scroviștea, iar domnul Ion Iliescu se juca de-a v-ați ascunselea cu Mircea Geoană, Miron Mitrea și Ioan Rus printre ele în timp ce Adrian Năstase recita cu glas de adâncă trăire: ,Trei, Doamne și toți trei!" A, l-am visat și pe domnul Hrebenciuc: stătea în genunchi și înălța grai spre cer... Doamne-Dumnezeule, zicea făcându-și cruci largi și dese, l-ai adus pe Iliescu înapoi în PSD? Mulțumescu-Ți Prealuminate! - sunt
"Acționar este ăla care are acțiuni" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10936_a_12261]
-
și postum al Titei Chiper, Într-o lumină orbitoare, este frumos, dar întrucâtva derutant. Fiindcă sugestia lui primă ori secundă este aceea de revelație, de moment al adevărului la care se ajunge ex abrupto, fulgerător, într-o incandescență a marilor trăiri. Or, dialogurile pe care le poartă Tita Chiper, departe de a ilustra și expune convingeri definitive, construiesc cu răbdare alte și alte semne de întrebare. Când interlocutorul răspunde prea ,apăsat", cu certitudini interioare pe care le observăm și în linia
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
o pot justifica. Sau, mai dramatic, al neputinței de a o scrie: ,A fost el vreodată artist, a luat viața en artiste? Nu atât prin cărțile lui, ci prin acea organizare a universului sensibil la scara unei cosmogonii proprii, prin trăirea autentică, nu mimată, a naturii. Nu, n-ar putea spune acest lucru. Un ecran permanent a stat între el, omul, și operă, dacă operă se poate numi ce a făcut până acum. Între ceea ce a scris și viața, convingerile și
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
roman al adolescenței, excelentul Muzici și faze. În timp ce Tinuț, eroul lui Ovidiu Verdeș, se exprimă pe măsura vârstei, cu ingenuitățile ei bine fixate pe hârtie de către autor, ,semisociopatul" lui Alain Gavriluțiu îi scapă din mâini prozatorului, care încurcă vădit timpul trăirii cu cel al rememorării. Și mai e ceva. Dat fiind că întâmplările din Nu toată iarba e la fel sunt relativ ,subțiri", și comune unei întregi generații (cine n-a chiulit de la ore, mai ales după Revoluție? cine n-a
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
și specialiștii în comunicare (exemplu comunicarea persuasivă, de tip argumentativ, unde nu poate fi vorba de punerea în evidență a adevărului, ci doar de a-l atrage pe auditor de partea comunicatorului - Amintesc că discursul politic înglobează spusele anterioare.). 2. Trăirea omului contingent mai ales la nivelul emoțiilor. De altfel, ca să fiu ironic, a gândi presupune efort! în consecință, de vină suntem noi care ne lăsăm manipulați! Parcă dracu ne pune să tot căscăm gura,să țopăim și să mai și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
face o vizită în Germania, acolo unde aceasta locuiește, se izbesc de refuzul autorităților comuniste. Tristețea, suferința eroinei în momentul când realizează că orice speranță de a-și mai revedea mama a fost spulberată, sunt zugrăvite prin analiza sentimentelor și trăirilor profunde ale acesteia. „Scrisoarea avea un chenar negru și o cruce neagră în dreapta foii. Tatăl meu adoptiv anunța trecerea mamei în neființă. Mă aflam în acel moment în camera mea. Am scos un țipăt îngrozitor. Gazda s-a speriat și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
foarte originală, mereu nouă, de la un poem la altul... o nouă formula de a percepe trecerea, timpul. în poezia din Budapesta, era jocul timpului, de la prezent la trecut și zborul său spre infinit, aici saltul în trecut, doar că atmosfera, trăirea cu patimă a vieții, poate fi oricând valabilă și contemporană. Cântecul păsării răzbate un timp dar și un spațiu. O alegorie a mișcării. O mișcare verticală a păsării în spațiu, dar și în timp, este o relație ontologica. Poemul o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
acest gen de teatru la Târgu-Mureș, cât și a momentelor lui de criză. 1. în cartea lui Zeno Fodor, Teatrul Românesc la Târgu-Mureș, 2002, îl aflăm pe Radu Penciulescu, cel care regizase în 1969, Dansul sergentului Musgrave subliniind câteva dintre trăirile sale „... alături de minunații mei colegi, Sileanu, Fiscuteanu, Gingulescu, Tănase Cazimir, ștrengaru, Ileana Dunăreanu, Fana Geică, am vorbit publicului despre destinul omului singur, despre revoltă, anarhism, contestare, despre moartea în picioare”. Ioan Barbu și-a sărbătorit grandios vârsta de 75 de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cei care au plecat de generații, de o viață, de zeci de ani, sau poate de puțină vreme pe meleaguri străine. Dar ce înseamnă toate acestea în comparație cu măreția, liniștea, pacea și solemnitatea locului? Câmpul Românesc abundă de spiritul neamului, de trăire și suflare românească, de oameni stabiliți pe aceste meleaguri și veniți din toată țara. Auzi vorbindu-se limba română, cu accente diferite, în graiuri diferite, ca și cum câte un reprezentant din fiecare parte a țării ar fi fost adus aici anume
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
joase (sotto voce) dar de o rară profunzime de idei și, în același timp, de o bogăție de sentimente bine stăpânite. Printre altele, eul ei poetic constituie un voiaj în spirală într-un cadru feeric, unde cugetarea mereu trează și trăirea lirică contribuie reciproc în plăsmuirea unui univers de viziuni, în care istoria se trezește în sânul mitului și mitul construiește la rândul său istorie. înzestrată cu un pur și fin simț al limbii, ea știe să-și formuleze gândurile și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
spațiul generației următoare. « Poezia Luciei Negoiță poate fi situată în spațiul modernist - o invitație la descoperirea eului într-o oglindă, undeva departe de traficul monoton al rutinei cotidiene. (Arina Lungu) ». « Lucia Negoiță își impune o simplitate austeră. O claritate a trăirii ce nu poate trece neobservată. Fiecare amănunt ce ține de real e asemenea unui trăgaci. Arma emoției e încărcată, poemul - ultima suflare. (Lidia Vianu) ». « Există în poemele Luciei Negoiță un anume simbolism visual. Spațiul cuvintelor recuperează sentimente, emoții, senzații, totul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
până la maximum de încărcături chinuitoare, pline de mesaje, pe alocuri duioase, pe alocuri sarcastice, trăiește drama și nostalgia unei duioșii dispă rute în drama umană. în multe din poezii se referă la pierderea elementului paradisiac al vieții, care coincide cu trăirile unei copilării rănite. Adesea, Corneliu șerban se opune cu seninătate fatalului social și metafizic. Lumea de dincolo, pentru șerban nu există, sau chiar dacă există, nu-l interesează. Dar dacă moartea naturală, odată ce-i inevitabilă, constituie o lege a vieții, moartea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
probleme matematice. Eu i-am răspuns atunci că Poe și-a negat mai târziu teoria, susținând că multtrâmbițatul eseu fusese un joc, o simplă născocire. Autorul Corbului, am adăugat, a fost un mare artist, fiindcă a reușit să-și transubstanțieze trăirile în poezie. Atunci Kavafis a sărit, și-a ridicat perna și, deschizând ochii, a luat creion și a tăiat o hârtie din blocnotes. În afară de Poe, a scris, există și Paul Valéry, un om care cunoștea filosofia matematicii și declara aceleași
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
urmă ronțăind absența/ gura norului se îngroapă în bălți enorme/ rindeaua strălucește în vorbe lăsîndu-le fără formă -/ muguri desfigurați sub măști" (Glaciațiune cu umbre și greieri). "Moralizarea" acestui discurs gîfîind de îmbelșugare plastică n-ar putea fi decît triumful unei trăiri frenetice care amalgamează introvertirea și extrovertirea, codul realului și cel al imaginarului, antitezele în genere. Ajungem în felul acesta la acel tip de confesiune drag avangardiștilor potrivit căreia creația e nemijlocit informată de existențial, putînd fi socotită un puls "transcris
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]