3,521 matches
-
este. Este interesant (amuzant?) să observăm că o astfel de imagine, într-un fel mistică, a unei spulberări a eului mărunt în Sinele mai vast se regăsește la Hegel. "Adevăratul este vertijul bahic în care nici un singur membru nu este treaz... Și pentru că fiecare membru, detașându-se, se dizolvă imediat, acest vertij este de asemenea odihna transparentă și simplă"71. Adevăratul este în vertijul bahic! Iată ceva îndrăzneț! Dar arată bine că nu existăm decât în relație cu celălalt. Că există
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este. Ați auzit de cuvântul arid? Dacă nu, gândiți-vă la un deșert. Deșertul e arid... Ei, și fiind matematica aridă, cum vă spuneam, necesită o încordare suplimentară a atenției. Partea proastă e că atenția omului nu se poate menține trează mai mult de douăzeci de minute. Vreau să spun, fără întrerupere, precizează el. Dar o simplă deconectare de câteva secunde adică, vedeți bine, o glumă! e de-ajuns să vă stimuleze să fiți atenți încă douăzeci de minute la ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îndeplinească. Se plimba prin fața grupei ca un leu în cușcă. Când l-a văzut pe Limbosu ieșind din cort, s-a îndreptat spre el cu mers țeapăn, milităros: Sergent Limbosu! De ce ai întârziat? N-am știut că trebuie să fiu treaz la ora asta. Cu cine crezi că stai de vorbă, sergent?! Păi... Păi ce? Aici crezi că te afli la mă-ta pe prispă? Aici ești pe front, unde fiecare minut înseamnă acțiune! Și cum răspunzi comandantului de grupă? ... Aud
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lumină de foc, Toadere! Lasă că am să ies acușica afară - că tot am o treabă - și ți-oi spune dacă-i laie sau bălaie. Până atunci, am să ies eu să mă dumiresc, că cu tine mă apucă ziua trează... Odată cu ultimul cuvânt, Maranda a sărit de pe cuptor, și-a pus un zăbun pe ea și a ieșit în prag. Ochii i-au fost izbiți de o lumină puternică ce se ridica deasupra Șărpăriei. „O fi luat foc ceva pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mutații Trupul are berechet Dinspre suflet, Sufletul năluciri Dinspre trup, Sculându-te năluca. Ți-e trează, Dormind nălucirea Stă-n visuri... Fiindcă o făceai Cam pe chiombul Un dulău turbat Te-a mușcat; De-atunci faci zâmble Scrutând viitorul ........ De cătrănit haos Și orizont plat Din vis te trezești, Fugărit mușcat, De dulăul turbat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93457]
-
că o să se schimbe totuși vremea. Dar Primăvara nu veni, și nici Vara. Toamna le dădea tuturor grădinilor poame aurii, dar nici una grădinii Omului Rău. - Prea se iubește doar pe sine, zise Toamna. Într-o zi, pe când omul rău stătea treaz în pat, auzi o muzică încântătoare. Atât de dulce îi răsuna în urechi, încât gândi că trebuie să fie niște muzicanții. De fapt, nu era decât un scatiu care cânta la fereastră, dar cum de atâta amar de vreme nu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
sau închisoare. "Remiză", dosar clasat în lipsă de probe suficiente. Când ajungeam la sentință, era un adevărat chin. Zile întregi întorceam totul pe toate fețele. Nici una din cele două părți ale mele nu vroia să cedeze. Amândouă stăteau tot timpul treze, fiecare cu mâna în gâtul celeilalte. Mă amenințam că sânt îngăduitor cu vinovații și, în același timp, mă acuzam că sânt prea crud. În acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fiecare pas, poți cădea într-una din ele, de aceea vrei să rămâi nemișcat, să nu mai schițezi nici un gest, nici de atac, nici de apărare, cufundat în toropeală ca într-o apă călduță și confuză... Un fel de somn treaz. Uneori chiar ațipeam. Mă trezeam bălăbănindu-mă, gata să cad de pe bancă și atunci îmi reveneam pentru câtva timp. Dar până și mișcările necesare le făceam greu. Sufeream până ce mă duceam în spatele gării să beau apă sau să înghit ceva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
clar atât. Ce mai, aproape o larvă. Ciudat e că amintirile nici nu se îndepărtau, nici nu se apropiau. Rămâneau la aceeași depărtare de mine, nemișcate, și mă supravegheau, arătîndu-și fața pe rând... după-amiaza cu soare auriu de toamnă când treaz și cu ochii închiși mă visam sfânt într-o insulă unde primeam scrisori o dată pe lună... Îmblânzitorul care după ce s-a culcat cu o femeie pe trotuar a îmbrîncit-o peste cobră... cartea în care scria ceva despre balenele pe care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu învingă cineva cu aceste arme. Perseverența picăturii de apă roade stânca și o prăbușește de pe culme. Or, oare femeie are dârzenia granitului ori a marmurei, afară de... Venus din Millo? Frământat de aceste gânduri, purtam în minte imaginea ei, mereu trează. La facultate, pe stradă, la restaurant, la cinema, ea era în centrul preocupărilor mele. Îi simțeam prezența, întrețineam imaginar conversații aprinse, nesfârșite. În ea predomina ca trăsătură fundamentală ― contrazicerea. Și totuși o biruiam în închipuire, frîngîndu-i voința, o sărutam. În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
muzică, parcă de muzică ne arde nouă acum", ni se păru cât se poate de amuzantă și am râs cu poftă. Concertiștii coborâseră de mult în odăițele lor, iar mansarda se cufundase într-o liniște de planetă stinsă. Numai noi, treji, stăteam în întuneric întinși la vorbă. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viața ei. Avusese parte de o copilărie senină, încălzită de dragostea părinților care o adorau împlinindu-i voile până la răsfăț. După ce isprăvi cursul primar o dădură la una din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
intrase libertatea în sânge ca să mă pot împăca vreodată cu jugul căsniciei. Și apoi firea mea capricioasă, nestatornică, n-ar fi fost un izvor nesecat de amărăciuni pentru amîndoi? Mă dezgusta repede femeia după ce o îngenuncheam. Dacă nu-mi păstra trează pasiunea, ea înceta să mai existe pentru mine. Aș fi înșelat-o fără doar și poate, cu alta, apoi cu altele, m-aș fi depărtat tot mai mult de cămin. În privința asta mă cunoșteam bine. Pentru căsnicie se potrivesc anumite
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o așteptam cu neastîm-păr și încordare. Dacă se întîmpla să lipsească mă îmbolnăveam pur și simplu de dor. Nu știu dacă în patologia umană exista o boală mai crâncenă decât absența Mihaelei. Și totuși, stăruia în mine o idee mereu trează, obsedantă: ― Nu, n-o iubesc. Totul nu se reduce decât la o beție a simțurilor, o sete căpiată de făptura ei. După ce-mi potolesc această sete, sânt sigur c-o voi uita ca și când izvorul ei miraculos nicî n-ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe decorul rural, dar nu spunea nimic. M-aș fi bucurat dacă participa mai mult la propria-i nuntă. După slujba religioasă, mare îi fu mirarea când veniră să ne facă urări foștii mansardiști, cu Iliuță în frunte. Charlot, încă treaz, mă bătu pe umăr, cu superioritate: ― Bănuiam că nu-i lucru curat cu mutatul. Va să zică, la mijloc era tot... contesa. Tot așa, bătrânul Coleșiu, beat de bucurie, ca și când venise la nunta propriilor lui copii, ne îmbrățișă emoționat (avu încă o dată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
erau de fapt, niște necuvântatoare. Stăpânul lor stinse felinarul și ieși din grajd uluit de cele ce auzise și văzuse. Se întreba dacă nu cumva a fost un vis. Dar văzând că afară se luminează de ziuă, că el este treaz și merge spre casă, își dădu seama că totul a fost aievea și a înțeles că, întradevăr, în Sfânta Noapte a Nașterii Domnului se petrece o minune: animalele vorbesc. Și le spuse și altora. Unii l-au crezut, dar alții
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
asumat din proprie inițiativă răspunderea ocrotitoare de pacient. Două zile încheiate a zăcut Manuche în culcușul ei. Nu voia nimic altceva decât liniște. Și tresărea la fiecare zgomot de mașină. Semn că trăsese oarece învățăminte și că simțurile îi erau treze. încă îngrijorată, Adina a adus vorba despre doctor. - Poate cel cu iepurașii... - am glumit eu. După care am adăugat cuvinte de încurajare: - Ai să vezi că peste o zi-două se va ridica din culcuș și va pofti de mâncare. Animalele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
căzut de-a binelea. Francezul cartezian din mine și-a venit repede în fire, punând asemenea incidente pe seama singurei divinități în care poate crede bunul-simț, adică pe seama întâmplării. Totuși, in mine se statornicia neîncrederea. Acum, fiindcă eram mereu cu atenția trează, nu mi-a fost greu să descopăr că aveam dușmani. În primul rând printre colegii mei de breaslă, apoi în viața mondenă. Pe unii îi îndatorasem cu ceva. Pe alții ar fi trebuit să-i îndatorez, dar n-o făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu o ia din loc așa pe neașteptate. Trebuie să fie cineva prin preajmă...Nu după multă vreme, m-a cuprins o stare de moleșeală, ca cea din preajma somnului. „Poate sunt obosit.” - am gândit eu, căutând să-mi țin atenția trează. Atâtea emoții...În timp ce mă zbăteam între vis și realitate, am auzit glas de femeie, cunoscut: „Conașule, stai liniștit și mă ascultă. Întâi vreau să-mi spui dacă îți place când te găsești în preajma lui vodă.” „De unde vorbești?” am întrebat aerul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
i-am deschis cu mare băgare de seamă și...în fața mea - privindu-mă cald - ședea bătrânul călugăr...Mi s-a părut, însă, că privea cu îngrijorare...” De ce?” mi-am pus întrebarea pe dată. M-am pipăit, cu oarecare îndoială. „Sunt treaz ori încă visez?” Nu. Nu visam. Eram treaz de-a binelea. În fața mea se afla chiar bătrânul călugăr.. S-a apropiat cu pași moi, ca și cum ar fi plutit. S-a așezat pe marginea crivatului în care mă culcasem eu de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și...în fața mea - privindu-mă cald - ședea bătrânul călugăr...Mi s-a părut, însă, că privea cu îngrijorare...” De ce?” mi-am pus întrebarea pe dată. M-am pipăit, cu oarecare îndoială. „Sunt treaz ori încă visez?” Nu. Nu visam. Eram treaz de-a binelea. În fața mea se afla chiar bătrânul călugăr.. S-a apropiat cu pași moi, ca și cum ar fi plutit. S-a așezat pe marginea crivatului în care mă culcasem eu de cu seară. Mi-a pus mâna lui osoasă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bolnav?” De aceea ți-am și pregătit un ceai din buruieni pe care le știu eu că sunt de leac. Uite ceaiul îi aici pe măsuță. Îi călduț... Priveam la bătrân clipind des, pentru că nu-mi dădeam seama dacă sunt treaz sau imaginația se joacă cu mine...” Parcă eram în pragul somnului și chiar poate am adormit, dar văd că sunt treaz și tot cu bătrânul călugăr lângă mine, acum în carne și oase...Ce bine că nu m-a părăsit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ceaiul îi aici pe măsuță. Îi călduț... Priveam la bătrân clipind des, pentru că nu-mi dădeam seama dacă sunt treaz sau imaginația se joacă cu mine...” Parcă eram în pragul somnului și chiar poate am adormit, dar văd că sunt treaz și tot cu bătrânul călugăr lângă mine, acum în carne și oase...Ce bine că nu m-a părăsit bunul călugăr!” m-am bucurat eu ca un copil. Vocea caldă a bătrânului m-a adus la realitate: Hai, fiule! Gustă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
roșiatic de lună s-a ițit deasupra pădurii, eu ședeam deja cuminte sub pledul aspru, gândind la toate câte mi s-au întâmplat, unele înțelese, dar mai multe neînțelese. Mi-a trecut prin minte să rămân cât pot de mult treaz, să aflu ce face călugărul în fapt de seară. Dar abia am închis ochii pentru o clipă și visul a și început să curgă...În fața mea se găseau aceleași vrafuri de hârțoage îngălbenite de vreme și colbăite peste măsură. Mi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de bunătate, sună limpede: În sfârșit, ai făcut ochi, fiule? Rămân descumpănit. „De unde până unde vorbește lumina și de fapt ce se întâmplă cu mine? Parcă...” gândesc, încercând să pricep unde mă aflu de fapt și dacă visez sau sunt treaz... Deschide ochii, dragule, că soarele te așteaptă de multișor să-i dai binețe. Uite-l colea. Și-a strecurat doar câteva raze printre perdele, să te întrebe de sănătate. Hai! Spune-le cum ai dormit și pe unde te-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
marginea patului ședea bătrânul călugăr...Într-o mână ținea o carte, iar cealaltă era așezată părintește pe fruntea mea...Părea un bunic tare bătrân, care tocmai s-a oprit din cititul unei povești nepotului său...Când a văzut că sunt treaz, mi-a zâmbit din toată ființa. Părea bucuros că va avea cu cine schimba o vorbă acolo în schimnicia lui. A lăsat apoi cartea pe un scăunel și a vorbit cu glas blajin: Până ți-i limpezi ochii colea în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]