3,565 matches
-
mele aveam timp să-mi imaginez o poveste. Pentru cei grăbiți mă mulțumeam cu o frântură, cu o întîmplare, cu o supoziție. Mă străduiam să le ghicesc și caracterul din felul cum mergeau. Dar dincolo de acest joc nu știam despre trecătorii de pe strada mea mai mult decât despre tufele de oțetari sau despre câmpul pe care-l vedeam acum. La urma urmei, ce se schimbase? Decorul? Nu, nu era numai atât. Acasă, oricând aș fi putut coborî în stradă. Aș fi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
știi nimic. De aceea nu comparați așteptarea de care vă vorbesc eu cu ceea ce ați trăit dumneavoastră prin gări. Vedeți, într-o gară obișnuită e totdeauna forfotă. Unele trenuri vin. Altele pleacă. Și mereu ai impresia că așteptarea este ceva trecător. Ceva între plecare și sosire. Pe când aici nu există decât așteptarea. "Știi în ce situație sîntem noi? i-am zis odată Eleonorei. Închipuie-ți că dincolo de pădure e o autostradă pe care mașinile trec în goană. Dar nici una nu oprește
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu s-a mai petrecut nimic. Dar în a patra sau a cincea zi s-a repetat aceeași poveste cu becurile într-o altă parte a orașului. O stradă nu prea lungă, dar centrală, a rămas cufundată în beznă, încît trecătorii, în primele clipe, se ciocneau, bâjbâind, speriindu-se unii de alții. Întâmplările astea nu erau chiar simple întîmplări. Ele au început să se îndesească. Din ce în ce mai multe becuri se spărgeau. Și culmea era că nimeni nu pricepea cum anume, din ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe Corăbiei, în jos. Acum când scriu, revăd tot drumul parcurs ca și cum aș fi spectatorul propriului meu film. Mi se înșiruiesc casele de pe atunci (una, colț cu Franklin, era în construcție) și mai mult decât atât, îmi amintesc chiar figurile trecătorilor pe care i-am întîlnit. (O fată cu un geamantan pe care abia-l târa ― o clipă m-am gîn-dit s-o ajut, dar am renunțat descoperind că era urâtă; ― o femeie elegantă care a oprit o mașină ― i-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rog nu mă urmări. E urât ceea ce faci. Nu sânt ceea ce crezi. ― Dar de unde știi ceea ce cred? ― Purtarea dumitale mi-o spune. Mi-a întors spatele și a intrat la întîmplare într-un magazin. Am rămas buimăcit în stradă. Câțiva trecători, martori involuntari, au surâs văzând scena. Totuși respingerea ei brutală nu mi-a făcut deloc sânge rău. Aș zice că m-a bucurat într-un fel. ― Cu cât lupta e mai grea, gândeam, cu atâta izbânda va fi mai mare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era greu să opresc o mașină, dar inerția în care aș fi fost silit să stau pe pernele ei nu cred că puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goană, mișcare, risipă de energie, istovire fizică. Mă loveam uneori de trecători, care întorceau capul după mine, mirați parcă ar fi avut de-a face cu un nebun scăpat din balamuc. Nu mă sinchiseam ― ce-mi păsa de ei? Ajuns la locuința Mihaelei, am urcat scările tot în fugă sărind vijelios treptele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înțeles ce anume se întîmplase. ― Și ai văzut-o? Ai vorbit cu ea? ― Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. Spunând acestea au podidit-o lacrimile. Dumnezeule! Alexa, femeia aceasta de granit, plângea pe stradă în văzul și auzul trecătorilor care întorceau capul după noi. Marile dureri nu dor la început. Sânt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă. Poate de aceea mă simțeam atât de liniștit după destăinuirea Alexei, ca și cum nu se întîmplase nimic. Chiar am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
urgia cu ei, și Mă voi răzbuna, ca să știe că Eu, Domnul, am vorbit în mînia Mea, vărsîndu-Mi urgia peste ei. 14. Te voi preface într-un pustiu, te voi face de ocară printre neamurile care te înconjoară, înaintea tuturor trecătorilor. 15. Vei ajunge de ocară și de rușine, vei fi o pildă și o groază pentru neamurile care te înconjoară, cînd voi aduce la îndeplinire judecățile Mele împotriva ta, cu mînie, cu urgie, și cu pedepse aspre - Eu, Domnul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pentru frumusețea ta, căci era desăvîrșită de tot, datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul, Dumnezeu." 15. "Dar te-ai încrezut în frumusețea ta, și ai curvit, la adăpostul numelui tău cel mare, ți-ai revărsat curviile înaintea tuturor trecătorilor, și te-ai dat lor. 16. Ai luat și din hainele tale, ți-ai făcut înălțimi pe care le-ai împodobit cu toate culorile, și ai curvit pe ele, așa cum nu s-a întîmplat și nici nu se va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
vai, vai de tine! zice Domnul Dumnezeu), 24. ți-ai zidit case de curvie, ți-ai făcut înălțimi în toate piețele. 25. La toate colțurile ulițelor ți-ai făcut înălțimi, ți-ai necinstit frumusețea, ți-ai desfăcut picioarele înaintea tuturor trecătorilor, ai făcut tot mai multe curvii. 26. Ai curvit cu Egiptenii, vecinii tăi, cu trupul plin de vlagă, și ți-ai înmulțit curviile, ca să Mă mînii. 27. Dar iată că Mi-am întins mîna împotriva ta, am micșorat partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
În ziua cînd vă voi curăți de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetățile voastre să fie locuite, și dărîmăturile vor fi zidite din nou; 34. țara pustiită va fi lucrată iarăși de unde pînă aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor. 35. Și se va spune atunci: "Țara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; și cetățile acestea dărîmate, care erau pustii și surpate, sunt întărite și locuite!" 36. Și neamurile, care vor mai rămîne în jurul vostru, vor ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Jos, în vale, se află o veche fântână, luată parcă din timpuri în care buciumul “sună în vale”; sfoara ei este subțire și pare roasă de trecerea timpului, semn că acel izvor din adâncuri a alungat setea și nădușeala multor trecători ce i-au atins colacul - Reflexii de lumină, inocență și magie 27 știrbit și el de vreme... cumpăna se vede din depărtare, iar scârțâitul pare să se înece la fiecare adiere a vântului ce îndeamnă la pace... În dreapta mea se
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
serile pe faleză, să cutreieri parcurile și muzeele, să sirotezi o cafea sau o bere la măsuța de pe trotuar, să aluneci pe trotuare holbându-te din vitrină-n vitrină - totul cu privirea ațintită la ceilalți, trăgând cu urechea la șoaptele trecătorilor, ascultându-le tocmeala cu negustorii și făcând infinite conjecturi despre statutul lor social, financiar, marital, apoi comparân du-le specificul etnic, vigoarea tradițiilor, prejudecățile, complexele de superioritate sau inferioritate ș.a.m.d. Prin aceste mici ședințe de extaz domestic ne-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
evaporarea apei, un minimum de umiditate. Veți zice, probabil, că și asceții au, uneori, nerușinate vise erotice. Dar, iertați-mă, de ce nu l-ați declarat pe Procust profesor de estetică? De ce-l socotiți un tâlhar sadic, un obsedat, care pândea trecătorii, între Megara și Atena, lugindu-i pe cei scunzi și scurtîndu-i pe cei înalți, cu ajutorul celor două paturi ale sale? Nu e el adeptul cel mai radical al "canonului grec", care le spunea sculptorilor ce lungime trebuia să aibă nasul și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai departe. Fie ce-o fi! Dacă pierd autobuzul, mă voi duce pe jos ori, la nevoie, cu un taxi până în port. Dar nu vreau să plec de aici cu un ceas care nu mai merge. Ajung în bulevard. Un trecător binevoitor mă lămurește că, după primul stop (care se vede în zare), dacă o iau la dreapta, găsesc o ceasornicărie. Alerg pe strada indicată și, fericit, găsesc, într-adevăr, ceasornicăria. Dar ceasornicarul îmi spune sec: "Noi nu ținem baterii. Dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mi s-a părut că aud un râs în spatele meu, traversam podul Royal, îndreptându-mă către malul stâng al Senei, unde îmi aveam locuința. Era unu după miezul nopții și cădea o ploaie măruntă, un fel de burniță, iar rarii trecători se grăbeau către casele lor. Tocmai mă despărțisem de o prietenă, care, fără doar și poate, dormea acum de mult. Eram fericit că merg pe jos, cu trupul puțin amorțit, dar calm, hrănit cu un sânge blând ca ploaia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fi bătut joc, pe drept, de cine i-ar fi spus că e un tată bun. Același capriciu dicta toate apucăturile lui lipsite de orice precepte. Târa cu el fata de mână, fiindcă băgase de seamă la prima încercare că trecătorii de ambele sexe se uită după el și că ., gradele", așa de numeroase în armată, nu-1 mai opresc pe fiece motiv; sau pentru că fata îi servea de pretext ca să scape de o 152 întîlnire ce nu-i convenea; sau fiindcă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Comaniță nu se lasă atras de metafizica idealistă și scrie ceea ce vede pe fundul mormintelor, stări convingătoare încărcate de motive de reflecție. În poezia sa practică metoda dialectică. Nu se consideră ca Beniuc în „Mărul de lângă drum”, gata să îndestuleze trecătorii flămânzi și însetați. Nu! El răstoarnă această metaforă. „În pomul vieții sunt un măr copt/Legat de ram/ Printr-o codiță/Subțirică atârnând.”... „Voi cădea curând/Scuturat de vânt...” Dar de ce va cădea” Pentru că: „În interiorul meu/Se lucrează mereu/Să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
fiind o emanație a vetrei strămoșești și a naturii înconjurătoare. Iată un singur exemplu: „Ne dezgropăm trecutul și ne vorbește lutul/Flori pe comori/Și oase peste vase/ Pline cu monede. Un alt segment din carte intitulat „Am fost un trecător” surprinde scene, înfățișări, gânduri din propria existență a autorului, din care am reține doar două versuri: „Vasile, Vasile/Tu n-ai venit pe lume/ Numai pentru tine...” Și ca o sinteză a întregii cărți am reține din Balada Vasile, Vasile-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
intersecție, spre deal. El auzi întrebarea și răspunse: prin spatele casei, am intrat; dar, de ce vă interesează? A, nu, că ne-ar interesa, pentru ceva anume, ci, ne-am întrebat, așa, din curiozitatea românului dintotdeauna. După ce s-a luminat bine, trecătorii și locuitorii acelei străzi au aflat că,în cursul nopții, denumirea îi fusese schimbată. De ce, oare? Cine, și în care scop făcuse asta? întrebări fără răspuns. Fiecare întrebător își continua drumul, spre ținta spre care pornise, fără să afle ceva
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
asta, Alina Teodora Ungureanu, de zece ani, și buna sa prietenă, Maria Toma, de unsprezece, reveneau, cuminți și liniștite, de la joaca de după amiază. Cum veneau, ele, pe alee, ținându-se de mânuțe și nameiscoțând nici un cuvânt, au izbucnit, spre surprinderea trecătorilor,într-un râs cristalin, molipsitor, privind, simultan,într o direcție anume, pe cer, unde, un ceva, nedefinit, totuși, un ceva, deosebit, a strălucit, fulgerător, după care a dispărut. Și ele râdeau, râdeau, de mama focului, privind,încă, în direcția cevaului
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un râs cristalin, molipsitor, privind, simultan,într o direcție anume, pe cer, unde, un ceva, nedefinit, totuși, un ceva, deosebit, a strălucit, fulgerător, după care a dispărut. Și ele râdeau, râdeau, de mama focului, privind,încă, în direcția cevaului aceluia, trecătorii rămânând o clipă, locului, căutând și ei, cu privirea, spre acolo, unde li se părea că sunt ale copilelor. Nevăzând, nici ei, nimic,își continuau, apoi, drumul, vremelnic întrerupt. La fel de brusc, după cum și-au pornit râsul, cristalin și molipsitor, Alina-Teodora
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
viteză de la fracțiune de secundă la fracțiunea de secundă sporită. Până când se izbește de pilonul de la baza etajelor blocului. În acest moment,însă, nu mai e ce seamănă a fi: trup de om viu. A devenit, rapid, cadavru. Cei câțiva trecători, ocazionali, care se întâmplase să-și intersecteze căile, pe acolo, nu iau în seamă măruntul incident, care a avut loc. Incident, pe care, nici măcar nu-l consideră incident. Își continuă călătoriile, în direcțiile în care porniseră. Unul, doar, zice, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
printre oamenii care populau iarmarocul. Păgubașul de vițel nu se lăsă. O luă, mai mult țupăind, ca un iepure, decât alergând, și n scurtă vreme îl reapucă, de gât, mai din apropierea buzei de iepure. Și-l puse jos. Careva, dintre trecători,îl critică,în felul său: ce-i faci, omule, ce dacă-i beteag de picioare, și-i cerșetor, gata, de-acum, să-l omori? Tu, măi beteagule de minte, ce treabă ai cu noi? Cu care noi? Cu el și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Eu, nu, adică, nu pentru mine. Ci, pentru fecioru-miu, Ghiță. L-a mâncat în cur,într-o zi, pe când trecea pe aici. Adică?! A văzut două mașini de poliție rutieră, lăsate de-a halandala. Deranjau și autobuzele, necăjeau și pe trecători, pe cei care voiau să urce, ori să coboare, din autobuze. Și? Pe ăsta al meu l-a mâncat, acolo, unde am precizat. Și? A scos telefonul mobil și a făcut, trei fotografii, ale celor două mașini. S-a pomenit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]