40,073 matches
-
bine că străluciții săi ascendenți veniseră aici de la Bizanț, însărcinați cu înalte misiuni diplomatice de către Sublima Poartă. Și au urmat, apoi, înalte fețe de rang superior "Alexe Comnen, ultimul vlăstar al acestei familii istorice, ale cărui ramuri își avea legenda în trecutul glorios al împăraților din Bizanț văzînd totul distrus, prefăcut în țărînă, dați uitării, se simțea străin, prin idei, prin educație, prin naștere, în mijlocul burgheziei moderne, societatea de negustori de sentimente, murdari la suflet, fără de iluzii, fără de idealuri, vițelul de aur
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
întors în țară zăpăcit, cu o frică inexplicabilă de a face ceva, evitând oamenii și neînțelegând societatea. Este ca și cum aș fi venit de undeva, pur de amintirea oamenilor și m-aș fi lepădat de atâta muzică și singurătate, de tot trecutul meu, de care sunt mândru și de care mi-e rușine. Încerc a mă regăsi și nu regăsesc decât locurile amintirilor[...] Luni întregi am stat întins în pat urmărind concluziile absurde ale vreunui gând și citind numai poeți și sfinți
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
raporturile cu oamenii? Eu sunt un laș fără margini și de aceea am lăsat atâția prieteni pe unde am trecut". Printre acești prieteni cred că ne putem considera și noi, cititorii lui de azi, chiar dacă atașamentul nostru nu se datorează trecutului comun, ci trecutului idealizat (cel al copilăriei, în special), în care, paradoxal, Cioran reușește să ne atragă în căutarea sentimentului extraordinar de plenitudine și armonie cu sine și cu lumea.
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
Eu sunt un laș fără margini și de aceea am lăsat atâția prieteni pe unde am trecut". Printre acești prieteni cred că ne putem considera și noi, cititorii lui de azi, chiar dacă atașamentul nostru nu se datorează trecutului comun, ci trecutului idealizat (cel al copilăriei, în special), în care, paradoxal, Cioran reușește să ne atragă în căutarea sentimentului extraordinar de plenitudine și armonie cu sine și cu lumea.
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
de început ale Manifestului de acum aproape șase decenii par potrivite auzului nostru: Se dezbate de cîtva timp în periodicele românești, care militează pentru atitudini, o problemă de supremă importanță și gravitate, sub semnul crizei care a mai bîntuit în trecut, aproape în aceleași limite, deși părea că fericite soluții de acum cîteva decenii nu vor mai putea fi tăgăduite. Problema intrată în discuții aprinse și purtate cu amploarea ce dă măsura însăși a crizei e aceea a sensului în care
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
un cuplu în mod fundamental și felul în care poți privi lumea nefiind captivul agitației ei, ci locuitorul unei ferme singuratice, nonșalanța cu care accepți la un moment dat că viitorul nu mai există sau că este asamblat din imaginile trecutului. Este a doua oară cînd regizorul se oprește le piesa Frații a irlandezului Sebastian Barry (titlul original Boss Grady's Boys, scrisă în 1988). Prima oară a făcut-o acum cinci ani, la teatrul "Sică Alexandrescu" din Brașov. Am văzut
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
de Mona Antohi sub titlul Reflecții asupra Revoluției franceze, La Révolution française etc.) și de analiză a fenomenului comunist (Fascisme et communisme, Le Passé d'une illusion. Essai sur l'idée communiste au XXe siècle, tradusă la Humanitas în 1995 - Trecutul unei iluzii. Eseu asupra ideii comuniste în secolul XX). De altfel, Furet este părintele unei teorii foarte disputate astăzi, cea care aseamănă crimele fascismului cu cele ale comunismului; în Originile totalitarismului, cartea sa fundamentală din 1949, revizuită de mai multe
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
cea care se impune în mod decisiv ca imagine emblematică a mișcărilor democratice apărute din secolul XIX. Și aceasta pentru că, spune istoricul francez, războiul civil din Marea Britanie, încheiat printr-o Restaurație, nu a marcat o ruptură, ci o împăcare cu trecutul, iar coloniile engleze de peste ocean, în absența unui trecut de care să se rupă, și-au construit viitorul fără să privească înapoi. Ceea ce se pune în discuție în acest volum este atitudinea avută de istoricii francezi de-a lungul ultimelor
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
emblematică a mișcărilor democratice apărute din secolul XIX. Și aceasta pentru că, spune istoricul francez, războiul civil din Marea Britanie, încheiat printr-o Restaurație, nu a marcat o ruptură, ci o împăcare cu trecutul, iar coloniile engleze de peste ocean, în absența unui trecut de care să se rupă, și-au construit viitorul fără să privească înapoi. Ceea ce se pune în discuție în acest volum este atitudinea avută de istoricii francezi de-a lungul ultimelor două secole față de momentul 1789 și Teroarea iacobină. Benjamin
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
încheia cronica de față, să relevăm următorul pasaj din Memorii, în care, punîndu-se sub scutul analogiei cu Ulise, autorul își mărturisește revenirea acasă, cu inima ostenită de aventurile și tulburătoarele viziuni ale dragostei, într-o meșteșugită adaptare a mitologiei la trecutul său lasciv: "Asemenea lui Ulise, și cam pe la vîrsta lui, mă întorc acum acasă cu inima obosită după aventurile și vedeniile tulburătoare din cartea asta. Mă-ntorc, nu după douăzeci de ani de lupte, hoinăreli și de culpabile plăceri, precum
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Bundeswehr, educat nu doar în Germania, dar și în școli militare din SUA. El este campionul ultranaționalismului și al respingerii a ceea ce a devenit una din obsesiile extremei drepte: ideea unui complot internațional menit să culpabilizeze Germania, să-i ponegrească trecutul și, firește, să ofere compensații victimelor trecutelor atrocități. Interesant e faptul că ideologul PND, Michael Nier, a fost membru activ în PSUG (deci partidul comunist est german), lector de socialism științific, propagandist cîndva înfocat (și probabil chiar convins) al socialismului
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
Nu un punct fix de destinație îl trage îndărăt în timp și în spațiu, ci însăși plăcerea voiajului, un fel de escapism mai sofisticat, care îi permite să alunece din tiparele realității, aneantizînd-o prin permanentă reflecție în oglinzile paralele ale trecutului și viitorului. Lui Aciman îi priește pierderea, o provoacă și o savurează, căci, paradoxal, numai astfel izbutește să amîne sine die alungarea din paradisul la care se referă G.M. Cantacuzino. Ca privire aruncată mereu înapoi, către un trecut păstrat viu
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
paralele ale trecutului și viitorului. Lui Aciman îi priește pierderea, o provoacă și o savurează, căci, paradoxal, numai astfel izbutește să amîne sine die alungarea din paradisul la care se referă G.M. Cantacuzino. Ca privire aruncată mereu înapoi, către un trecut păstrat viu și totodată cosmetizat de o memorie idilică, nostalgia unor Cantacuzino sau Aciman este o formă de respingere a morții; un mecanism de protecție a sinelui împotriva trecerii timpului, a conștientizării precarității ființei. Îndrăgostit de trecut, nostalgicul Andre Aciman
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
înapoi, către un trecut păstrat viu și totodată cosmetizat de o memorie idilică, nostalgia unor Cantacuzino sau Aciman este o formă de respingere a morții; un mecanism de protecție a sinelui împotriva trecerii timpului, a conștientizării precarității ființei. Îndrăgostit de trecut, nostalgicul Andre Aciman ignoră propria sa trecere, ca un Narcis care refuză să își vadă ridurile, fermecat de amintirea chipului său tînăr. Pe de altă parte, însă, la un nivel mult mai profund, nostalgia lui Aciman este provocată tocmai de
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
Nostalgicul deplînge ce nu va mai avea niciodată, nu suspină după absențe trecătoare. Pînă la urmă, nostalgicul este un ins care a avut revelația morții, a plecării finale, și o trăiește multiplicată în cotidian, prin regretul după episoade consumate în trecut, locuri cîndva cunoscute și iubite. Existența nostalgicului e o acumulare de despărțiri și depărtări, toate trecute în contul plecării absolute, moartea. Pentru că a înțeles, cu o acuitate pe care starea aceasta de veșnică suferință și dor o face posibilă, că
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
din textele publicate, ci o acțiune barbară de remodelare a conștiințelor, prin intermediul unui necontenit bombardament propagandistic. Individului i se cere imperativ să devină un "om nou" și în această calitate "să nu mai aibă nici o legătură cu influențele nefaste ale trecutului. El trebuie să aibă puritatea societății comuniste pe care o construiește". "Ideologii comunismului - explică în continuare Bogdan Ficeac - știu că o asemenea "puritate" precum cea propovăduită de ei este imposibil de atins în viața reală a celor pe care îi
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
există) și felul în care o percepem noi? Care este relația dintre gîndire și corp în modul în care se constituie identitatea unei persoane? Pentru Putnam nu sînt întrebări recent descoperite, multe din cărțile lui le-au abordat și în trecut. Cea de față nu caută neapărat răspunsuri, cît mai degrabă o clarificare a întrebărilor în sine. Salutară idee, pentru că de multe ori cele mai dificile dintre dilemele noastre ajung cu timpul să aibă înțelesuri distincte pentru fiecare dintre cei care
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
tolerat această escrocherie pe vremea când era guvernator al BNR. Ceea ce premierul respinge, cu probe, publicate în COTIDIANUL, CURIERUL NAȚIONAL, ZIUA etc. Răspunsul indirect al dlui Roman a fost că deși îl consideră pe dl Ion Iliescu, un om al trecutului, vede în el singurul contracandidat autentic în cursa pentru președinție. Asta ca și cum dl Roman ar fi o prospătură.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
sine, rezultat al revelației relativității provocate de întîlnirea, în exil, cu alte lumi, apare ca proces structural pe strategii lingvistice, pe o filozofie a comunicării și deschiderii ca alternativă la o filozofie a intimității și ascunderii. Cîtă vreme pendulează între trecut și prezent, între amintirea lumii din care a venit și experiența celei în care se află, exilatul este, metaforic, un traducător: el călătorește permanent între două universuri încercînd să îl descopere pe unul în termenii celuilalt. Actul traducerii, ca opțiune
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
mare parte cu stomacul. Unii dintre ei au început de pe acum să se declare decepționați de așa-zisa întoarcere a românilor la realitatea politică de pînă în 1996, speculînd asupra unei așa-numite vocații a alegătorilor de a vota cu trecutul. Politic, alegătorul din România care optează pentru PDSR-Iliescu reacționează corect față de cea mai metodică și mai lungă campanie electorală din ultimii patru ani.
Ce mai zic sondajele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16760_a_18085]
-
neținînd seamă de prezentul unui fapt care "se petrece în mod inevitabil" - "realul", care prinde și ocupă tot spațiul existent al eului și lasă desigur prea puțin loc pentru altceva. Faptul real pe care apoi timpul îl alungă înapoi, în trecut este înlocuit cu altul asemănător, la fel de uzurpator și așa mai departe... Ficțiunea este însă rezonabilă, își acordă o legitimitate de gradul 2 și rămîne mereu într-un plan paralel "realității ferme", îndeplinind funcțiunea de suplinitor al percepției nemijlocite a unor
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
toate în viață, în gîndire, cei prezenți și cei absenți denumiți morți. Gîndirea se frămîntă ca fluxul și refluxul, aduce și retrage din conștiință făpturile sale. Ele se impun prin prezență și consistență, își pierd apoi greutatea, se ascund în trecut, dar revin mereu, mereu cu putere mai multă sau mai puțină. Marea, marea gîndire cuprinde totul, absolut totul în strînsoarea ei. Aș numi legătura asta, strînsoarea asta - consistența de moment a realului. Adică prezentul este consistent tocmai pentru că gîndirea îl
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
auto-limita căci ea afirmă, tot ce se poate afirma! Ea atribuie lucrurilor gradul lor de consistență. Consistența lor este însăși consistența gîndirii. Totul se petrece aici în centrul ei, cu mai multă sau mai puțină claritate, - în prezent sau în trecut, obiectiv sau subiectiv, mai greu sau mai ușor. Totul se află pe undeva primprejur, în ograda asta. Distanțele sunt relative și iluzorii, și morții și viii, toate celelalte lucruri sunt în vecinătate, unele cu altele. Subiectivul este adevărul însuși căci
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
decît prințul de Wales. Cu păreri ferme despre orice persoană sau situație din jurul lui, Ravelstein dezvoltă o antipatie față de Vela și prietenii acesteia, familia Grielescu, despre care presupune că s-ar folosi de Chick pentru a-și șterge cu buretele trecutul nazist. În final, Vela îl părăsește pe narator care, în ciuda noii perspective negative cu privire la relația lor, va purta în continuare cu el obsesia dezamăgirii și a eșecului. Imaginea femeii-vampă cu întreaga ei sexualitate și perversitate îl va mai bîntui multă
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
altul. Chiar dacă, din motive lesne de înțeles, n-a mai putut ocupa prim-planul, ex-președintele Uniunii Scriitorilor s-a rostit nu o dată, și încă apăsat. Dar nu cum ne-am fi așteptat, în sens autocritic. Nu printr-o despărțire de trecutul său comunist, cum a cutezat, bunăoară, Titus Popovici, ci printr-o încrîncenată, ursuză, veninoasă, frecvent trivială, după cum vom vedea, solidarizare cu trecutul în cauză, asociată cu un refuz total al prezentului. D.R. Popescu a fost - cine nu știe? - ultimul președinte
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]