7,958 matches
-
ce sunt buni? Adesea mi-am pus această întrebare. Mai erau și alte motive care mă țintuiau în tăcere. E clar că stelele de cinema sunt cititori foarte rapizi. Când, după prânz, am aterizat în holul hotelului Ashbery, un adevărat trib de adulți a năvălit peste mine, în timp ce feței mele i se întâmplau deodată o mulțime de lucruri. Cineva a scuipat-o, altul a pălmuit-o, altul a înjurat-o, altcineva și-a înfipt un pumn în ea, altul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bâlbâite: sunt perceptori bântuiți de acufenă, avocați cu ochii bulbucați și birocrați bine amețiți. Înainte (și tare aș mai vrea să știu mai multe despre acest timp - înainte. Nu cred că astăzi mai pot afla multe despre el), înainte ca triburile astea cu fețe de extratereștri să ne fi cucerit, s-au tot gândit la Dumnezeu, la Iad, la Tatăl Minciunilor, la soarta spiritului, cu sufletul imaginat ca o ființă interioară, un înger cu zâmbet onctuos într-o cămășuță de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a întunericului, pentru păgân poate lua chip protector, binevoitor. Frumosul și urâtul sunt valabile doar în arta Occidentului? Altfel spus, doar în arta Occidentului le înțelegem în acest fel? O mască oribilă în concepția unui european poate fi, pentru un trib primitiv, un zeu binevoitor; la fel cum pentru un străin imaginea lui Christos răstignit poate părea îngrozitoare, iar pentru un creștin, nu1. Ceva frumos pentru un popor sau pentru o epocă poate fi urât pentru alta și invers. Aceasta pare
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
să nu-și piardă frumusețea, ceea ce era paradoxal, pentru că nu era frumoasă. Era a douăzeci și una aniversare a mea îa lui) și eram pe cale să devin Vultur-în-Zbor. Și să încetez a mai fi alți câțiva oameni. îEram Vultur-în-Zbor.) Pe cei din tribul axona nu-i interesează aniversările de douăzeci și unu de ani. Ei sărbătoresc doar pubertatea, pierderea virginității, dovada curajului, căsătoria și moartea. La pubertate Bătrânii au luat păr de capră și mi l-au legat ca pe-o barbă în jurul obrazului, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca pe-o barbă în jurul obrazului, în timp ce Șamanul mi-a uns fuduliile, de curând potente, cu măruntaie de iepure, pentru fertilitate, înălțând imnuri zeului Axona în tot acest timp. Zeul Axona avea doar două legi: îi plăcea ca oamenii din trib să-i înalțe imnuri cât mai des posibil, pe câmp, pe budă ori în timp ce făceau dragoste - dacă se puteau concentra la asta -, și îi sfătuia pe indienii axona să fie o nație aparte, care să nu aibă nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu sora lui mai mare, cea înțeleaptă și băiețoasă. Lucrul de care Prepelicarul nu m-a învinuit niciodată și pe care l-am aflat abia după ce a dispărut a fost acela că motivul principal, adevărata cauză a izolării noastre față de trib, nu era statutul nostru de orfani, nici bărbăția ei, nici adoptarea unui nume de bărbat și nici măcar purtarea ei în general. Nu a fost nicidecum vina ei. A fost a mea, Joe-Sue. Din trei motive: în primul rând sexul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
naufragiat de-o scândură. în ziua când Prepelicarul a rostit nerostitul, mi-a împărtășit un secret. — înainte să fiu de vârsta ta, am fost în Vale, a spus ea. Am fost șocat. Pe vremea aceea ideea de a încălca legea tribului axona încă mă mai șoca. — Când eram de vârsta ta, am mers în oraș, a spus ea. Și am ascultat la fereastra unui loc unde se mânca. Acolo se găsea o mașinărie cântătoare. Cânta ceva despre o creatură deșteaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bucurie temătoare, am întrebat: — Cealaltă ce face? Cea albastră? Nu mi-a răspuns imediat. Acum, că sunt mult mai în vârstă, nu sunt deloc sigur ce anume înseamnă cuvântul magician. în acea zi pentru Joe-Sue, născut și crescut într-un trib unde magia se amesteca încontinuu cu viața de zi cu zi, el îl numea pe oricine părea să fie, în posesia unor puteri sau a unor cunoștințe care lui îi lipseau. Poate că acesta era și singurul sens prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să începem, a spus ea. S-a întins pe stânca pe care stătuse și se uitase la și la vulturul și și-a ridicat fustele zdrențuite. Așadar, într-o singură zi mi s-a oferit viața eternă, am încălcat legea tribului axona, mi-am luat nume de bărbat după un semn profetic și mi-am pierdut virginitatea cu sora mea. Era destul ca să te facă să crezi că a împlini douăzeci și unu de ani însemna un lucru deosebit. PATRU Șamanul a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe amândoi într-o situație destul de ciudată? Vis-à-vis de lege, înțelegi. Era într-adevăr foarte simplu. Dispariția bruscă a Prepelicarului însemna că Vultur-în-Zbor, ruda ei cea mai apropiată și singurul supraviețuitor din familie, era în sfârșit expus atacurilor celor din tribul axona. Cum cea care încălcase legea nu putea fi pedepsită, vina ei cădea asupra lui. Nu exista decât o singură pedeapsă: exilul. Prepelicarul nu-i spusese decât atât: azi l-am văzut din nou pe Sispy. Plecăm. Asta se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a provocat a doua iluzie a fost flacăra rituală. Când Vultur-în-Zbor a pătruns precaut prin ușa deschisă a altarului, a văzut în lumina redevenită murdară și galbenă siluetele a doi giganți proiectate pe peretele îndepărtat. Umbre imense: o căpetenie de trib axona purtând pe cap podoaba de sărbătoare și așezată în profil pe un scăunel de ceremonie, în timp ce la picioarele ei un adorator îngenuncheat, îi cânta imnuri. întregul tablou avea vreo șase metri înălțime. Totuși flacăra rituală fusese cea care provocase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
găsit liniștea - în parte pentru că, după ce de-acum se lăsase păcălit de două ori de iluzie, se aștepta la o a treia, dar mai ales pentru că simțea în sinea lui certitudinea absolută și frica paralizantă că acest bătrân șef de trib întunecat, cu nas coroiat și capul împodobit cu pene, era chiar încarnarea zeului Axona. Și, dată fiind dimensiunea creaturii, adevărul însemna ceea ce credea Vultur-în-Zbor. Zeul Axona s-a ridicat de pe scăunel. Discipolul său și-a continuat cântarea până când zeul l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui, ce părea prietenoasă, îi răsărise un zâmbet. Părea prietenoasă. A părea nu e totuna cu a fi. — Amicul lui, tună sonor Cale-Bătută Peckenpaw, are o pană în păr. îmi aduce aminte de ziua când am scalpat o căpetenie de trib indian. îRâsete, chiuituri, huiduieli.) Și asta aprinse o scânteie în amintirea lui Vultur-în-Zbor. Nu a unei experiențe, ci a unei istorii. Știa de ce anume îi aducea aminte sosirea lor: filmele vechi din cinematograful ponosit din Phoenix, vizitat pe ascuns. Piele-roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vocea lui își recăpătă tonul ascuțit, oficial, iar degetele i se agitară mai mult ca niciodată. — Negi faptul că, alegându-te pe drept Subiect, ți-am remodelat viața de atunci încolo? Negi faptul că, luând-o pe sora ta din tribul axona, ți-am provocat expulzarea? Negi faptul că, izgonindu-l pe Nicholas Deggle în continuumul tău, te-am călăuzit către insula Calf? Negi faptul că, lăsându-te să cutreieri lumea timp de secole, în loc să te aduc aici, te-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Versuri ușor modificate al cântecului Early One Morning al cântăreței Nana Mouskouri. Joc de cuvinte: în engleză axona se pronunță aproximativ la fel ca și axe owner îposesor de topor). Toiag considerat a fi învestit cu puteri magice la unele triburi din Africa Occidentală. Joc de cuvinte. în engleză naval înaval) și navel îburic) au pronunție identică. Isteț, inteligent îîn fr. în original). Efect comic creat de pronunția apropiată a celor două cuvinte, Deggle și devil î„drac“ în engl.). Joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o vreme, făcându-și bilanțul vieților trecute, spiritul și a lăsat amintirile la poarta întrupării și plecă în altă cale de înțeles spre a-și purta nou trup pe care să-l încuvânte în alte înțelegeri. Se născu într-un trib îndepărtat de zgomotul civilizației. Locuitorii de acolo aveau, din moși strămoși, cultul Soarelui. Când se trezeau, dimineața, se urcau pe un vârf de deal și își începeau tam-tam-urile. Cunoașterea acestor ritmuri nu le venea din învățături, le era în sânge
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Erau străluciți de o lumină, de o muzică pe care o auzeau înăuntru și o stare de înaltă bucurie le umplea ființa. Atunci erau convinși că ziua le va fi bună și nimic nu-i va tulbura. Dacă vreunul din trib nu ajungea la timp să se pună în legătură cu Uniunea Stelelor, toată ziua era posomorât și se simțea ca un elev rămas în urmă. Tam-tam-ul era salutul lor către Univers. Lui Norai, când împlini 15 ani, îi veni și lui rândul
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
fără nici un chef. - Nu simt nimic! Cei de seama lui se bucurau, care mai de care, de strălucirea tam-tam-urilor, numai el era neadmis în această roată a victoriei. Nu era nimeni supărat ca el. Tatăl se duse la șeful de trib care era și vraci. Îl găsi așteptând în ușă. - Am venit cu fiul meu. Se căznește de câțiva ani să cunoască și el strălucirea tam-tam-urilor și niciodată n-a reușit. Ce-i de făcut? Vraciul, care avea știința comunicării cu
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
bucurându-se de zi, de apă, câmpii, deal, pădure, de prieteni. Erau într-o stare de comuniune în care unul era în toți și toți în unul. Când îi veni sorocul de însurătoare, tatăl îl duse din nou la șeful tribului: - Gata, are vârsta cuvenită, pentru căsătorie! - Fata, pe care o va lua de soție, este încă neformată, e prea mică. Va trebui să aștepte încă doi ani, îi zise vraciul, după ce ceru părerea și Copacului Gros. Era un obicei acolo
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
are vârsta cuvenită, pentru căsătorie! - Fata, pe care o va lua de soție, este încă neformată, e prea mică. Va trebui să aștepte încă doi ani, îi zise vraciul, după ce ceru părerea și Copacului Gros. Era un obicei acolo! Sfătuitorul tribului era Copacul Gros cu ramuri dese și stufoase. Știa soarta tuturora. Zicea: - Partea cea ascunsă omului, noi, plantele, o simțim și o vedem cu privirea lăuntrică. Copacul avea știința vindecărilor prin descântece, culori, știa rostul fiecărui om și de ce, știa
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Juan Duarte și Sammy Benavides. Fata din Vestul Sălbatic mai pocni un balon de gumă, apoi li se adresă cu un accent de Brooklyn: — Filmează. Sunt niște tineri indieni îndârjiți, gata să atace fortul, dar bătrânul și înțeleptul șef de trib nu-i lasă. Termină în câteva minute și puteți... Dudley interveni: — Nu ne interesează rezumatul filmului. Dacă le spui că suntem de la poliție, își vor ajusta agenda lor încărcată în așa fel încât să ne poată primi. Și, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alb, pseudo-indian, și trei mexicani pseudo-indieni sub treizeci de ani - erau ațintite camere de filmat și reflectoare pe trepiede. Fata îi opri la câțiva pași în fața camerelor, șoptindu-le: — Iată-i. Ăia care par niște amanți latino. Bătrânul șef de trib intona cuvinte de pace. Cei trei tineri viteji rostiră - cu un accent mexican curat - niște replici despre ochii albi ce vorbeau cu o limbă despicată. Cineva strigă „Stop!” și întreaga scenă deveni o mare tulbure de trupuri în mișcare. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că Yamabushi avusese dreptate și iarna lui 1475 avea să fie grea. Dar primăvara avea să vină, iar atunci Oan-san avea să-și continue lunga călătorie, trecând munții Chinei și intrând În fostul imperiu al lui Gingis han, străbătut de triburile mongole și de negustorii de blănuri. Până atunci, se afla din nou sub ocrotirea unui zid. Energia magică a templului Shaolin Îi ștergea urmele. Pentru toți clarvăzătorii care aflaseră, poate, că trecuse dincoace de Zid, Oan-san dispărea din nou. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu care venise. Apoi se Întoarse În cameră și Încercase să contureze un plan de călătorie care l-ar fi putut aduce mai repede la granițele vechiului regat al Persiei, unde stăpâneau acum, din câte Îi explicase maestrul Shan Bao, triburile Oilor Albe, dușmane ale Imperiului Otoman și prietene ale lumii chineze. Avea să traverseze și ținuturile prietene ale Karamaniei. Dar, pe măsură ce avea să se apropie de Anatolia, prietenii se Împuținau, iar dușmanii deveneau din ce În ce mai periculoși. Malul Mării Marmara și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În fostele ținuturi ale Persiei. Iar la apus de Samarkand mișunau deja iscoadele turcilor. Ceva mai liniștit era traseul care trecea pe malul sudic al Mării Caspice, ocolind munții Caucaz, căci acolo mai străjuiau Încă luptătorii Alani, descendenți ai unor triburi nobile de oameni ai muntelui. Ștefănel asculta sfaturile lui Shan Bao ca și cum și-ar fi amintit lucruri pe care le văzuse, Împreună cu lucruri pe care nu le văzuse, dar le visase poate. Dar, era sigur, cu luptătorii Alani se Întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]