KorAP: Find »[drukola/base=tripartit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 85 >

2,115 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

complexitatea bogăției experienței umane. În alte cazuri - care formează cea mai mare parte -, tensiunea se stabilește și se articulează Între ideologii și răspunsuri emoționale, Învățături și puteri, care Își Împart, atunci când nu Își revendică, câmpul expresiilor simbolice, conform unei Împărțiri tripartite clasice: cosmologia, antropologia, teologia. În orice caz, problema fundamentală pe care o tradiție religioasă, ca factor dinamic și vital, se vede nevoită să o Înfrunte În istoria sa mai lungă sau mai scurtă este o problemă de identitate. Desigur, această

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe Georges Dumézil, există tendința de a asocia limba cu gândirea și de a distinge În gândirea indo-europeană arhaică o Împărțire În trei funcții: cea a suveranității, cea a forței și cea a fertilității. De aici derivă ipoteza unei teologii tripartite și, de asemenea, a unei organizări sociale, de asemenea, tripartite. Epoca metalelor este tocmai epoca În care se formează societățile ierarhizate și, prin urmare, și panteonurile ierarhizate: organizarea religioasă reflectă cu acuratețe structura socială. În special În cadrul creat de conceperea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gândirea și de a distinge În gândirea indo-europeană arhaică o Împărțire În trei funcții: cea a suveranității, cea a forței și cea a fertilității. De aici derivă ipoteza unei teologii tripartite și, de asemenea, a unei organizări sociale, de asemenea, tripartite. Epoca metalelor este tocmai epoca În care se formează societățile ierarhizate și, prin urmare, și panteonurile ierarhizate: organizarea religioasă reflectă cu acuratețe structura socială. În special În cadrul creat de conceperea tripartită a lumii, „mișcarea” indo-europeană va coincide cu afirmarea unuia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și, de asemenea, a unei organizări sociale, de asemenea, tripartite. Epoca metalelor este tocmai epoca În care se formează societățile ierarhizate și, prin urmare, și panteonurile ierarhizate: organizarea religioasă reflectă cu acuratețe structura socială. În special În cadrul creat de conceperea tripartită a lumii, „mișcarea” indo-europeană va coincide cu afirmarea unuia sau a mai multor zei masculini (cerești sau htonieni) și a societăților patriarhale și războinice. Acest model a fost folosit de unii arheologi, care l-au văzut reprodus exact În culturile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
propus chiar ca statuile-menhir să fie considerate cele mai vechi semne ale religiei indo-europene (Anati, 1990). În realitate, se pare că aceste monumente au slujit ca suport unor ideologii diverse și doar În unele cazuri se poate observa o concepție tripartită. În plus, În Europa, această tradiție rituală a fuzionat cu fapte și simboluri moștenite din tradiția megalitică atlantică. Știm, desigur, că monumentele calcolitice sunt monoliți cultuali, asociați adesea cu morminte, adunate În centre mari și mici, folosite pentru celebrări, rămase

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
doi ochi și pentru că sub templu, În straturile corespunzătoare etapelor de construcție precedente, s-au găsit multe obiecte votive, și acestea În formă de amulete sau idoli cu ochi mari (eye-idols). Acest templu are, esențialmente, forma templelor sumeriene, dar este tripartit cu nava cruciformă, altarul pe peretele dinspre sud, cu o intrare dublă pe latura opusă și cu un perete cu decorațiuni florale. O altă mărturie importantă din perioada Uruk este constituită de idoli (amulete) cu ochi mari, găsiți În mii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
răspândește În Occident. Contribuțiile pe care le-a lăsat Dumézil În ceea ce privește religia romană pot fi reduse sumar la punctele care urmează: (a) omologia Între structura societății romane Împărțită În „clase” și grupul zeilor superiori (Jupiter, Martexe "Marte", Quirinusxe "Quirinus"): fonction tripartite 2; (b) comparația Între rituri, de exemplu Între ritul roman al lui equus October și sacrificiul indian al calului; Dumézil definește chiar și sărbătoarea romană „un asva-medha roman”3; (c) comparația Între mituri, saga, figurile zeilor și ale eroilor, de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
comunitatea religioasă. b) „Theologia fabularis” O descriere adecvată a religiei romane nu se poate limita la cult, divinație, calendar, drept sacru și la o listă a zeilor mai mult sau mai puțin Îmbogățită de elemente mitografice. O arată și „teologia tripartită” (theologia tripertita) pe care M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) a formulat-o sistematic În prima carte a lucrării Arheologia lucrurilor divine. Scrie Varro: Există trei tipuri de teologie: (a) cea mitică (mythicòn genus; fabulare - fabulosum), de care se slujesc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru o analiză istorică. Acest gen de Încercare nu poate fi justificată nici de interpretarea structurii pe trei nivele distincte și convergente rezultate dintr-un proces de transformare a unui sistem tradițional În sensul interiorizării funcțiilor sociale (concepute conform ideologiei tripartite indo-europene a lui Dumézil) și al transpunerii lor În plan etic (Molé, 1963, p. 60): este vorba, de fapt, despre o interpretare care nu explică, ci se limitează, cel mult, la a constata un fenomen și la a oferi o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
comunități de bărbați, „Männerbünde”, și caracterizate de venerarea, aproape exclusivă, a uneia sau alteia dintre divinități, cu sacrificii și rituri specifice: așadar, un fel de grupuri sociale sau confrerii susținute de etica aristocratico-războinică, tipică pentru pătura socială căreia, În Împărțirea tripartită a lui G. Dumézil (1969), i-ar corespunde cea de-a doua funcție. Despre acestea și despre membrii lor, denumiți În Avesta mairya, „oameni tineri”, și depreciativ „lupi cu două labe” (Yasna, 9, 18 Wid¶wd³d, 5, 35), s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1871-1878; 1887), J. Darmesteter (1883), G. Hüsing (1909), Th. Nöldeke (1920), A. Christensen (1917 și 1934; 1932; 1936), H. Lommel (1939), S.S. Hartman (1953), M. Boyce (1954; 1955; 1957), E. Yarshater (1983a) și, cu o referire specială la teza trilogiei tripartite a indo-europenilor, G. Dumézil (1968-1973), S. Wikander (1959), M. Molé (1951; 1953; 1959a; 1959b). Deși asemenea studii oferă multor probleme soluții diferite, uneori contrastante, nu există nici un dubiu că patrimoniul mitologic, epic și legendar al Indiei și al Iranului a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este pământul; Integritateaxe " Integritatea", apa; Nemurirea, plantele; iar, pe primul loc, Spiritul Bun și cea mai importantă parte a creației, omul (Gershevitch, 1959, pp. 10 sqq.). S-a discutat mult despre natura și valoarea acestei corespondențe, inclusiv În lumina teoriei tripartite a indo-europenilor, elaborată de G. Dumézil; este Însă fără Îndoială că, date fiind continuitatea și coerența doctrinei Nemuritorilor Buni În dezvoltarea istorică a zoroastrismului, această Învățătură Își are rădăcinile Într-o analiză a lumii spirituale și a lumii fizice; astfel Încât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de conținuturi intelectuale, independente de forma lingvistică În care s-au conservat. Georges Dumézil are marele merit de a fi individualizat și descris Într-un apreciabil număr de lucrări publicate, care acoperă o perioadă de o jumătate de secol, structura tripartită a ideologiei indo-europenilor. El demonstrează că indo-europenii analizau realitatea existentă și produceau noi realități bazându-se constant pe presupunerea unui Weltanschauung care aduna tot ceea ce exista Într-un mediu marcat de cele trei funcții de bază: funcția sacră, cea militară

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Însă aspectul cel mai important este că tripartitismul rămâne, În orice caz, trăsătura esențială și fundamentală a culturii indo-europene, astfel Încât, chiar dacă se regăsește și În altă parte, totuși acesta va constitui mereu informația primară cu care se Începe reconstrucția. Ideologia tripartită este deci grila În care trebuie Încadrate toate rezultatele reconstrucției noastre, nu ca o schemă pe care noi am suprapune-o peste acestea, utilă pentru cunoaștere și sistematizarea lor, ci, concret, ca un Întreg al categoriilor pe baza cărora chiar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bază. Așadar, pentru credincios, esențialul era să găsească zona corespunzătoare nevoii pe care o avea În clipa respectivă; numele zeului care se ocupa de ea fiind o problemă de importanță secundară. 2. ZEII PRIMEI FUNCȚIITC "2. ZEII PRIMEI FUNCȚII" Structura tripartită a panteonului indo-european este foarte bine conservată În India antică. În ceea ce privește funcția sacrală, o trăsătură deja tipic indo-europeană, ea era deținută, complementar, de două divinități majore; În India acestea sunt Varuna și Mitraxe "Mitra". Nu este vorba Însă despre o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
brahman-), din brațele sale, războinicul (r³janya-, kÌatrya-), din coapsele sale producătorul de bunuri (vaifqya-), din picioarele sale slujitorul (fq¿dra-). Un imn mai vechi (Rig-Veda VIII, 35, 16) demonstrează Însă că această Împărțire cvadripartită se bazează pe o Împărțire inițial tripartită: Întăriți esența sacrului și Întăriți rugăciunile ș...ț. Întăriți esența războiului și Întăriți-i pe războinici ș...ț. Întăriți vacile și Întăriți-i pe țărani. Într-adevăr, inițial existau trei clase sociale (preoți, războinici, producători), cărora, mai apoi, de-a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deja lumii indo-europene (Benveniste, 1969, I, p. 279). Dumézil, dimpotrivă, observă mai lucid că tripartitismul indo-european era un mod de a analiza realitatea și că nu era neapărat necesar ca acesta să se manifeste și Într-o structură socială concret tripartită; ceea ce trebuia să fie tripartit era doar modul În care societatea respectivă se analiza pe sine și felul În care membrii săi se comportau (cf. Dumézil, 1968, pp. 15 sqq.). Prin urmare, tocmai În lumina acestei premise trebuie să valorizăm

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
I, p. 279). Dumézil, dimpotrivă, observă mai lucid că tripartitismul indo-european era un mod de a analiza realitatea și că nu era neapărat necesar ca acesta să se manifeste și Într-o structură socială concret tripartită; ceea ce trebuia să fie tripartit era doar modul În care societatea respectivă se analiza pe sine și felul În care membrii săi se comportau (cf. Dumézil, 1968, pp. 15 sqq.). Prin urmare, tocmai În lumina acestei premise trebuie să valorizăm un fapt de ordin lexical

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fără Îndoială, corectă; eroarea apare atunci când, pornind de la aceste date lexicale, se ajunge la extrapolarea unui dat existențial și instituțional, adică reprezentarea preotului ca aparținând unei clase sociale autonome și specializate. Dacă, dimpotrivă, reflectăm asupra naturii pur ideologice a Împărțirii tripartite indo-europene, atunci pare mult mai probabil ca sacerdoțiul să fi existat nu ca o realitate socială, ci ca o activitate a fiecărui individ În momentul aducerii jertfei. 6. SACRIFICIULTC "6. SACRIFICIUL" Populațiile indo-europene cunosc două tipuri de jertfă: sângeroasă și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
des institutions indo-européennes, Paris ștrad. it., Il vocabolario delle istituzioni indoeuropee, Torino, 1963ț. Benveniste, E.și Renou, L. (1934), Vrtaet Vrdrayna. Etude de mythologie indo-iranienne, Paris. Boyce, M. (1986), Zoroastrians. Their Religious Beliefs and Practices, Londra. Brough, J. (1959), „The Tripartite Ideology of Indo-Europeans: an Experiment in Method”, În Bulletin of the School of Oriental and African Studies, nr. 22, pp. 66 sqq. Campanile, E. (1983), „Sulla struttura del matrimonio indoeuropeo”, În Studi Classici e Orientali, nr. 33, pp. 273 sqq

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fel, iar armele sunt doar plasate În preajma statuii sale. 4. Tripartitism slav?tc "4. Tripartitism slav ?" În baza a ceea ce am observat până acum ne putem gândi, chiar și cu maximă precauție, că și panteonul antic slav avea o structură tripartită de tipul celei propuse de G. Dumézil, cu divinități subdivizibile conform funcțiilor sacro-suverană, militară și economică. Este clar, din ceea ce s-a spus despre caracterul său agrar și despre faptul că avea În stăpânire rodnicia câmpurilor (și nu numai a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fiecare Împlinind un aspect diferit al acestei funcții: de exemplu, În India Varuña exprimă sacrul În varianta sa magică și Înfricoșătoare, În timp ce Mitraxe "Mitra" are un aspect senin și solar. Totuși, trebuie să fim conștienți de faptul că ipoteza structurii tripartite are o bază documentară destul de limitată, ca, de altfel, tot ceea ce ține de religia slavă: este deci necesar să recunoaștem că, dacă izvoarele disponibile ar fi fost mai numeroase și mai mult decât simple istorioare, structura fundamentală a panteonului slav

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
importantă. Astfel, rămân ca făcând parte din patrimoniul religios posibil ereditar, Jupiter, Martexe "Marte", Apolloxe "Apollo" și Mercurxe "Mercur". Dacă analizăm aceste patru divinități În baza funcțiilor pe care li le atribuie Cezar, ele se inserează bine În schema ideologiei tripartite despre care am mai vorbit, mai ales În capitolul despre religia indo-europenilor. Avem, așadar, un zeu al primei funcții - Jupiter -, care domnește În ceruri; un zeu - Martexe "Marte" - care are În stăpânire tot ceea ce ține de război (a doua funcție

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vor avea mereu lapte și că În fiecare an vor fi patru recolte. Oferta nu a fost primită, dar, În cele din urmă, Bres se va salva, după cum am văzut, devenind stăpânul agriculturii. Ajungem inevitabil la concluzia că, În cadrul teologiei tripartite indo-europene, Fomoire reprezentau cea de-a treia funcție, cea economică. La rândul lor, Tuatha prezintă un tipar magic care face din aceștia reprezentați ai primei funcții, cea sacrală; și, la fel ca În India sau lumea germanică, În confruntarea cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
reconciliere pe baze egale, ci una În care prevalează substanțial aria sacră și cea militară, iar cea economică Își păstrează un aspect subordonat. Panteonul european, coerent pe deplin cu ideologia generală a acelor popoare (cf. Campanile, 1990b), avea o structură tripartită: sacru, aria militară și cea economică. Germanii păstrează această tipologie, dar, din motive pe care le vom vedea mai jos, unesc aria sacrului cu cea a militară, având drept rezultat, În locul unui panteon tripartit, unul bipartit, astfel Încât Aesir reprezintă aria

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]