15,306 matches
-
privilegii; dar, în nici un caz, acest regim nu poate și nu trebuie să fie astfel încât militarul activ să se gândească la poziția de pensionar cu oroare, iar pensionarii s-o îndure ca pe o funestă calamitate. Ne găsim astăzi în trista situațiune că militari activi cari altădată, când îndeplineau numai una din condițiunile legale, cereau singuri trecerea lor la pensie, astăzi nu știu cum să solicite, să implore chiar, celor în posibilitatea de a-i cruța favoarea menținerii în serviciul activ până când vor
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
s-a dus să se întîlnească acolo cu simpatizanții săi. Ca să nu iasă vreun bucluc, președintele a așteptat pînă cînd țărăniștii patronați de dl Miluț s-au mai răsfirat. Și-atunci ce-a mai confiscat marinarul? Neputința dlui Constantinescu și trista neputință a patronului de partid Miluț? Aș zice că i s-au oferit, doar, doar le-o confisca, și el s-a ferit de ele.
A cui e Piața Universității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9219_a_10544]
-
a tuturor regizorilor cu care a lucrat. Este lumea lui Helmut Sturmer și a lui Shakespeare, Brecht, Cehov, Pirandello, Moliere, Neil LaBute, Ionesco, Jarry, a lui Mozart, Wagner, Donizetti. O lume puternică, virilă sau, dimpotrivă, o lume sordidă, în descompunere, tristă, melancolică. Universuri în culori tari sau patinate, universuri în care lemnul și/sau fierul poartă conversația cu memoria artistului, a teatrului, a noastră. Este o formă rafinată de spectacol al cărui metteur en scene este, de data asta, Helmut Sturmer
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
trebuie să plângă pentru că plânsul este normal și vindecător. Nu trebuie să se prefacă că nu-i pasă, să nu își înăbușe suferința și mai ales să nu se învinuiască. La întoarcerea acasă gândurile îi vor fi marcate obsesiv de tristul eveniment și va simți nevoia încă să se tânguie. Perioada dintre lunile a treia și a noua poate fi marcată profund de suferință. RECOMANDĂRI Moartea unui copil poate constitui un moment de criză pentru orice căsnicie. Este bine ca partenerii
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
Pe fața tulbure, străbătută de numeroase riduri și nebărbierită de mai multe zile, ochii lui decolorați se deschiseră deodată mari, ca și cum Îndărătul lor s-ar fi aprins, pentru cîteva secunde, lumina unei revelații, după care expresia Îi redeveni neputincioasă și tristă, ceea ce o făcu pe Agneta să regrete Întrebarea. Nu știu, acum nu știu, răspunse el Într-un tîrziu. Dar voi supune această problemă dezbaterii Biroului Politic și am să-ți spun la ce concluzie s-a ajuns. — Hai, citește-mi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trecu și el prin apropiere și, ridicînd mîna cu două degete Întinse, ca la școală, Îi strigă: sunt aici! am venit! - după care se pierdu În mulțime, urmărit discret de la distanță de maiorul Smith. Christina confirmă absentă, cu un surîs trist și Îngrijorat, privindu-și apoi ceasul. Poate că nici nu-l auzise propriu zis. Se Întreba dacă Joanna-Jeni va veni, totuși (căci În cele din urmă nu-i putuse oferi decît trei mii de dolari), și ce se va Întîmpla
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
farfurii nespălate de mai multe zile, aceleași furculițe aruncate la Întîmplare, printre șervețele folosite și coji de portocale sau de cartofi, aceleași pahare și cești pe fundul cărora fostele băuturi lăsaseră un fel de crustă lucioasă - pe scurt, aceeași dezordine tristă. Dar n-avea Încotro. Luă de pe arzător ceainicul, așteptă să se răcească un pic, după care puse din nou apă la Încălzit. Chiar și această Întîmplare avea un tîlc, pe care inteligența lui mereu activă Îl aduse În prim planul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
răspunse Pablo. După aceea, toți au fugit, iar eu m-am trezit singur și nu știam ce caut acolo. După aceea, mi-am dat seama și am venit să-ți spun. — Știam asta. Înseamnă că vii din visul meu, spuse tristă Christina. Pablo Încuviință Înclinînd politicos din cap, dar după cîteva clipe cuvintele lui o contraziseră. — N-a fost vis! Fiindcă abia atunci s-a terminat visul și mi-am dat seama că nu sunt tovarășul Nicolae Ceaușescu, ci altcineva. — Știu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
umane; acolo jos e-un tumult confuz și bizar, vorbesc mult și fac gesturi degeaba, aleargă-n zadar - spre ce, nu se știe; se-ntrec să ajungă degrabă În locuri În care nu au nici o treabă; undeva sau niciunde; un trist joc de-a nimica, o farsă deprimant de hazlie; pînă cînd firul zilelor pe furiș se subție; și anii se măsor În secunde. Adio, adio și n-am cuvinte...; bună sau rea, viața merge-Înainte; rămas-bun celor buni și la fel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se tratează, la fel de ineficient, cu antispastice. Studii recente au evidențiat Însă faptul că depresivii au o predispoziție accentuată pentru această boală, cu toate mizeriile care o Însoțesc - indigestii, balonări, flatulență, constipație, hemoroizi, migrene și dureri abdominale etc. - o veste destul de tristă pentru un om și așa deprimat, dar care sugera totodată anumite posibilități de tratament, căci, fiind vorba de o nevroză intestinală, ea ar putea fi tratată la fel ca oricare altă nevroză. Într-un fel, raționamentul său răsturna tot ceea ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
destinat să găzduiască întîlniri importante. Allegretto, menuetto, moderato, și apoi ce-o mai fi, aceeași temă festivă, care alunecă întîi către un patos sumbru, apoi către o melodie de marș acompaniată de timpane, tobe și cinele. Trăim într-o țară tristă, își reveni brusc la normal, ăsta e adevărul, spuse, ce poate fi mai trist decît să te simți mereu ca prins într-un clește din care n-ai nici o șansă să scapi? adăugă fără să aștepte un răspuns. Cîteodată mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și s-a consultat cu aliații Pactului de la Varșovia în legătură cu continuarea luptelor, dar nu a existat nici o evidență de plănuire a unei intervenții militare. Trompetele dracului, tromboanele, trîmbițele, toate alămurile alea nenorocite și soioase, se enervează Bătrînul, asta a fost trista realitate, Poștașule, zice, capitaliștii au făcut încă o dată în istorie jocul comuniștilor, și nu fiind duși în eroare cum s a încercat să se spună după aceea, ci cu bună-știință. Ca să-ți poți explica prezentul trebuie să-ți cunoști trecutul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe cineva desemnat dinainte. — Eu atunci am dat pentru prima dată ochi în ochi cu el, completează Gulie, nu am aflat decît la Baricadă despre cine era vorba. — Trebuia să-ți faci rost de niște fotografii cu toate figurile astea triste, zice Dendé, eu numai pe ăștia i-am urmărit cît am stat la Ceas. Cinci ore fix nu m-am clintit din locul ăla. Aproape toată lumea bună a Loviturii s-a perindat pe acolo mai devreme sau mai tîrziu. Am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai permite să întoarcă spatele cetățeanului, nimeni nu o să ne mai trateze ca pe niște animale cărora nu le sînt satisfăcute nici măcar nevoile elementare. Această absurditate cu egalitatea între oameni, uniformizarea claselor sociale, va fi în curînd doar o amintire tristă. Noul sistem va acorda șanse egale tuturor, fără însă a-și defăima indivizii. Cozile la alimente vor dispărea, produsele care asigură subzistența nu vor mai fi raționalizate prin tot felul de bonuri și tichete, circulația rutieră nu va mai fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
izolat și condamnabil, deși n-a fost decît o mișcare perfect rațională și justificată, menită să ajute la elucidarea enigmei legate de tine. Altfel cum ar fi aflat cei interesați adevărul despre cum s-a metamorfozat Potaie de-a lungul tristei sale derive, și cum rătăcește el după moarte exact la fel cum a făcut-o și în timpul vieții, jerpelit și bolnav? — Te punem pe picioare cît ai zice pește, Curistule, spune Gulie, venindu-i inima la loc, respiră? îl întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
știam eu că javra e un semn, zice. Ce javră? întreabă Gulie dezorientat, avea privirea lui, începe să le explice Roja, uite că se mișcă, observă Tîrnăcop, eu l-am lovit, recunoaște, nu-i nimic că o să-și revină, cazul trist e celălalt, Care celălalt? întreabă Dendé fără să mai înțeleagă nimic. Ce i-aș mai fi tras și eu una dacă l-aș fi putut ajunge din urmă, la un moment dat mă apropiasem la vreo zece pași, se oprise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a fost al meu, adaugă. Bine, bine, dar se gîndiseră ele oare să facă o comparație între viața pe care o duceau înainte de Revoluție, și cea de acum? Numai așa puteau să-și dea seama cu adevărat în ce situație tristă ajunseseră peste noapte, numai așa puteau să-și plîngă de milă. Tocmai acum cînd lumea începuse să se schimbe, ele simțeau că bat pasul pe loc, că deocamdată nu beneficiaseră de nimic de pe urma democrației, la asta ar trebui să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a depins de la bun început numai și numai de felul cum fiecare individ în parte a știut să înțeleagă democrația, cum a reușit să se automotiveze, să pună osul pentru a reclădi țara asta lăsată în ruină de regimul de tristă amintire. Am dovedit că sîntem o națiune care își înțelege menirea, care are la bază o tradiție milenară și o cultură de invidiat care o ajută să iasă din căcat în momentele de cumpănă ale istoriei. Numai datorită acestei stări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să vii. După ce se cară, noi dăm iama prin cocaina pe care am luat-o de la Ray. După cîteva doze ne dorim ca vaca să se Întoarcă pencă iam arăta noi pizdei, danu, pula mea-i la fel de bleagă și de tristă ca a lui Ray Lennox atunci cu cu Shirley Pencă am fost io cu Shirley și am dezamăgit-o și nu pot da vina pe alții Mă duc la telefon, da iau hotărîrea să n-o fac. Încerc să aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o familie În care banii, chiar dacă nu curgeau În valuri, nu erau o problemă,, Locul În care cerșește Antoniu, este gura de metrou, a stației Obor, stație extrem de animată, din care ies și intră zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorâte, triste, Încruntate, și arțăgoase. Rareori, privind cu atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi, intrarea metroului e destul de pustie; a doua zi de Crăciun nu poate fi prea rodnică, oamenii Încă vegetează după ce au băut din ,,sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
praful de sulfamidă, n-au reușit să-i vindece rana și boala a izbucnit În trupul ei firav cu violență. Tatăl meu, muncitor la Căile Ferate, m-a Încredințat spre creștere bunicilor materni, În vacanță de vară a acelui an trist, pentru o perioadă nedefinită. Nefericiți că-și Îngropaseră fiica, erau bucuroși În schimb că pot dărui afecțiune unicului nepot, și m-au primit cu drag În casa lor modestă, aflată dincolo de dealurile pe care le călărisem atâta, În jocurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de un mic jet de apă, apoi vine rândul cărții să fie smulsă din anonimatul ei tăcut. Dimineața, mă trezește de fiecare dată același zgomot: dincolo de perete, Într-o chiuvetă veche, probabil din fontă, relicvă a unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înțepe numai pe mine vara, țânțarii? Să rămân singur În Uniunea Europeană? -Iar Uniunea aia blestemată? molfăie Kawabata cuvintele, trăgând cu zgomot aer În piept. Ai zis că e Ziua Mondială a Râsului și tu Îmi vorbești de lucruri atât de triste...Deh, luao-ar naibii de viață, cine m-a pus să mă nasc? -Dumnezeu te-a făcut, și nu-l mai huli, cap de lut, creier de melc. Sigur, mai bine Își vedea de treabă decât să te aducă pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unui țigan tânăr și știrb care se bucură că ,, nu-i mai trebuie pașaport, ca să ,,ciordească,, prin Europa. În final, când nervii reporteriței par a fi luat-o razna și Întrebările s-au epuizat, apare o femeie cu un copil trist În brațe, care o scuipă cu sete, drept În față. Camera de luat vederi se mișcă În mâna operatorului, de parcă s-ar filma o urmărire sau o cursă de cai. Reporterița Își șterge oripilată obrazul și imploră plângând un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atât dulcegăriile iubirii, cât și eșecurile ei. Aș vrea să fiu Însă mult mai contemplativ. ,, În această puternică rotație, omul contemplativ-oricât de neînsemnat-rămâne singurul element stabil. El, În a cărui inimă sălășluiește Vidul, devine aici pivotul mutației universale,,. Ochii ei triști scrutează cerul, prin fereastra deschisă. Se gândește la ceva ce o sperie. Stelele par niște dinți care mușcă Întunericul. Deschid televizorul:,, Pentru prima oară În lumea medicală internațională, se va face transplant de picior de la un șofer mort care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]