2,172 matches
-
a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui haine de piele și i-a îmbrăcat" [Facerea, 3:1]; hainele de piele, semn al minciunii, se constituie ele însele în realități mistificatoare, pentru că au funcția de a acoperi o goliciune (trupească și sufletească) devenită deja rușinoasă; se ascunde aici, poate, întreaga încărcătură simbolică a aparent comunei constatări că "haina face pe om"; execuția presupune aducerea concretă a sentinței la îndeplinire, respectiv alungarea omului din rai și "întemnițarea" lui, legarea lui de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Biblia este plină de ocări împotriva prostituției; în mod paradoxal, acestea nu sunt îndreptate împotriva traficului sexual, ci împotriva aceluia cu idoli. A te vinde unui Baal care nu este Dumnezeu înseamnă să te prostituezi într-un mod abominabil. Prostituarea trupească apare mai puțin periculoasă decât izolarea nimicitoare în ghearele puterii, ale banului, ale desconsiderării străinului, ale dogmatismului. Îmbrățișările cumpărate par să distrugă mai puțin omenia decât discursurile ticluite ale unora, stăpâni peste multe bogății care, după ce că le-au dobândit prin
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
erau reprezentate de clauzură - care indica o separare mai mult sau mai puțin netă de viața persoanelor obișnuite - și de austeritate, care se referea la numărul și intensitatea rugăciunilor, dar și a mortificărilor, precum postul, abstinența, trezirea nocturnă ori penitențele trupești, precum disciplina și ciliciul... și altele asemenea. Aceste două criterii, clauzura și mortificarea, ce se regăseau în sisteme mai mult sau mai puțin riguroase, uneori caracterizate de o observanță rigidă, indicau calitatea și deosebirea dintre diferitele forme de viață consacrată
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dor de șesuri adânci”. Acum poezia parcurge o adevărată renaștere, în sensul de întoarcere la păgânătate. Senzuale încă din Destin, eroticele devin cu timpul adevărate explozii de patimă, și niciodată în lirica românească de neoavangardă nu au răsunat „strigări” mai „trupești” (nici chiar în placheta astfel intitulată a lui Camil Baltazar) ca în Cântec pentru dezbrăcare, Fericitul gâde sau ca în postuma Plugărie. O fuziune de extaz și senzualitate spiritualizată e poezia din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare... . Ferecând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Fapt este că mai multe sonete celebrează un eros sacralizant, instrument de transcendere a materialității: „Mă-nfățișez cu duhul, nu te sărut pe gură, / Plecat ca peste-o floare, te rup și te respir... / Și nu mai ești de-acum trupească o făptură, / Ci un potir de unde sug viața și strâng mir”. Tonalitatea sacrală nu exclude intermitente accente de pasionalitate profană. V. o cântă pe „domnița grădinii cu merele de aur”, căreia „îi prinde trupul în sărutări [...] ca-ntr-un năvod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
prag al dialogului pustiitor dar necesar cu Celălalt, sete neostoită de Unu, exprimată de paradoxul suprem: "Dumnezeu este, chiar dacă nu este." (NN) Înfrîngerea vitalismului balcanic printr-un laconism elegant l-a smuls din matricea sa ființială, eliberîndu-l de o condiționare trupească. Cioranul român își transpunea viața în cuvinte; Cioranul francez viețuiește în cuvînt, trece de la cuvînt la trăire, ridică expresia la demnitatea de experiență originară, lăsînd să se dezvolte acea sămînță de ironie paradoxală, universală, infinită și instabilă, și atunci, scriitura
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea. Amestecul pripit de rase duce la urâțenia neamului și multe din cuvintele noi arată infirmități sufletești și trupești, fiind apte pentru zugrăvirea monstruosului: mârșăvia, scârnăvia, trândăvia, gângăvia, gârbovirea, cîrnia, pleșuvia, curvia, năucia, prostia, tâmpirea. Altele trezesc ideea teroristă a invaziilor (gloată, grămadă, ceată, norod, pîlc), evocând calamitățile (potop, pojar, vifor, prăpăd, răzmeriță, răscoală, răzvrătire, pribegire) cu sonuri înspăimîntătoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
marea încentrare, Ieșind din a lor axe și nu s-ar mai ținea, S-ar prăvăli în spațiu spre vecinică pierzare Și una peste alta zdrobindu-se-ar cădea; Ast zgomot ce ar face, fatala grozăvie, Amestecul, izbirea și uietul trupesc, Vrăjbite elemente, cutremur în tărie, N-ar face-atîta zgomot c-ast zvon duhovnicesc. Cu toată detestabila lui filologie, Eliade are mijloace pentru marele vers romantic. De la Victor Hugo a luat numele proprii barbare, hohotitoare, pe care le adună ca într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
doctrinele lui Mani ai cărui discipoli erau cunoscuți sub numele de maniheeni, dintre care a făcut parte și Sf. Augustin într-o etapă a vieții sale. Albigenzii refuzau orice avea legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Sf. Augustin într-o etapă a vieții sale. Albigenzii refuzau orice avea legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea pe marea majoritate a oamenilor, albigenzii s-au împărțit în două categorii
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
rebeli împotriva unei autorități civile și ecleziastice. Oricum, ar fi pusă sub semnul întrebării situația în care mulți din generația '68 ar alege să locuiască într-o comunitate de tip catar dată fiind aversiunea lor împotriva sexului și a plăcerilor trupești. Dar catarii sunt, de asemenea, vii în amintirea celor care doresc să reînvie și să mențină limba și cultura occitană atâta timp cât înfrângerea lor militară și religioasă a fost într-o anumită măsură de fapt una culturală și lingvistică. Reforma Reforma
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pentru cei mai firavi, fasole și legume din belșug. Așa ne-a povestit domnul Andrei, acum înaintat în vârstă, care fusese prezent acolo. 3. (7). [În ultimii ani ai vieții], fericitul Francisc, epuizat și slăbit din cauza incredibilelor acte de pocăință trupești, a vegherilor nocturne, rugăciunilor și posturilor, nemaiputând să meargă pe jos, îndeosebi după ce a primit stigmatele Mântuitorului, călătorea pe spatele unui măgăruș. Într-o seară târziu, aproape că se înnoptase, Francisc, întovărășit de un alt frate, călare pe măgăruș, cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
De aceea, se spune în Cântarea cântărilor: «Dacă nu știi, adică dacă nu-ți cunoști puterile, ieși - din această ignoranță, sau din viața contemplativă - și mergi pe urmele turmei, imitând viața sfinților doctori, și paște iezii tăi, adică instruiește lumea trupească, pe lângă corturile păstorilor, adică după doctrina apostolilor» (cf. Ct 1,7 Vg). (Aici se face referință la un mod de a fi prezenți în lume): 3. Căci scris este: Cum vor îndrăzni să predice dacă nu sunt trimiși? (Rom 10
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ciliciul. 4. În acest fel, pentru a vesti Evanghelia, umblând desculț și îmbrățișând viața apostolică, predica în zilele de duminică și de sărbătoare în bisericile parohiale și în alte adunări ale credincioșilor. Cu cât ținea mai la distanță orice poftă trupească și unealtă a lăcomiei (cf. 1Pt 2,11; cf. Lc 21,34; Rom 13,13), cu atât mai eficient reușea să imprime Evanghelia în inimile ascultătorilor. 5. Cu scopul de a conferi eficacitate acestui proiect mântuitor, a prezentat la Roma
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
zice Într-un loc stihurgosul, mișcarea și repaosul sînt totuna: „mărsul, dusul și stătutul la dînsul sînt tot o stare”. O stare, va să zică, ce n-are stare sau o stare de nestare... Altă disociere subțire privește natura duală a erosului: trupească și cerească. Disociere comună la Greci: există două Afrodite: Afrodita Pandémos (simbolul dragostei terestre, carnale) și Afrodita Urania (amorul celest, pur). Pe cea dintîi romanii o numeau Vulgigava (Venus de răspîntie). Conachi acceptă cele două firi ale lui Amor: omenească
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin excelență, pasiunea tristaniană. A treia formă este plăcerea sexuală, cu două variante: a) sexualitatea condamnată și b) sexualitatea separată. Semnul ei este trefla și, În fișa dată de Denis de Rougemont, citim: nomadism sentimental, gurmandism, temperament senzual impulsiv, plăcere trupească etc. Sub semnul caroului stă dragostea ca Energie cosmică, cu alte vorbe: iubirea care mișcă soarele și alte stele (Dante), penetrația, elanul gîndirii, pasiunea descoperirii, producerea de concepte, sentimentul limitelor, stăpînirea de sine, echilibrul etc... Schema propusă de Denis de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intrat În inima Aretii prin auzire, iar În inima lui Erotocrit au intrat prin deasa privire, și prin acest exemplu povățuiește pre părinți ca să nu se-ntinză la vorbe de amor Înaintea cruzilor și nevinovaților tineri și să nu laude frumseți trupești, nici să se lenevească de a popri sloboda și deasa privire a frumoaselor fețe (căci frumsețea strică virtutea sufletului) și ascultarea cea dulce a amurezatelor cîntece.” Pann recomandă, În privința moralei, o linie de mijloc: nici prea aspră, nici prea Îngăduitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aceeași precizie dă indicații de ordin estetic. Muzica este „totodată cu firea viețuitoarelor”; „este Însuși glasul și cuvîntul care l-a insuflat Dumnezeu În om”. Melodia glăsuită nu este decît „plîns - cuvîntare, cu care Își descrie cinevași patimile sufletești și trupești”... Astfel stînd lucrurile, muzica Începe de la Adam și anume după izgonirea lui din rai: „carele după greșala sa (...) a avut destulă materie de plînso-cuvîntare”... Pann pune muzica În rîndul meșteșugurilor fundamentale, rolul ei fiind să Împodobească și să Înfrumusețeze vîrsta
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
realmente, Înspăimîntat, umilit, fără mari speranțe de a fi salvat. Scrie prietenului și protectorului său fără să se gândească la eleganța stilului ceremonial, sau cel puțin așa spune: „Nu scriu cu ceremonial [...] deoarece nu mai am nici cap, nici stare trupească, scriu tu durere nemaiauzită către singurul acela pe care Îl știu că ține la mine cu tot sufletul! Boierule vistier, sînt pierdut și să faci cum știi.“ Totuși Alecos, sclavul (...) nenorocit și sărman, nu renunță la ceremonialul adresării. În disperarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-l silea să se instaleze într-un provizorat și mai redus". Ftizia ("sobolul interior") nu ar constitui, în consecință, decât un "accident" oarecare, adevărata "boală" de care suferă Bizu fiind de natură spirituală ("dorința intimă de a muri"), și nu trupească. De aceea, consider neîntemeiată observația lui Negoițescu privind presupusa "contradicție internă a personajului", care ar oscila între "gustul de neant" ("gest pur și originar") și "satisfacția instalării în boală" înțeleasă "ca o conștiință superioară a labilității universale, ca o trăire
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
furios, ambarcațiunile se grăbeau spre naufragiați. Ahab fu pescuit de ambarcațiunea lui Stubb; cu ochii injectați, orbiți de spuma albă și sărată ce i se usca în zbîrcituri, bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o vreme așa în fundul ambarcațiunii lui Stubb, ca un om călcat în picioare de o turmă de elefanți. Din străfundurile sufletului său urcau gemete nearticulate aidoma suspinelor deznădăjduite care urcă dintr-o prăpastie. Dar tocmai din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nimeni altcineva. Ai grijă, subalternule, să te supui poruncilor mele. Adunați-vă în jurul meu, cu toții! Aveți în fața voastră un bătrîn schilodit, care se reazemă de-o lance ruptă și se ține într-un singur picior. Acesta e Ahab - partea lui trupească, adică. Dar sufletul lui Ahab e un miriapod, cu o mie de picioare. Mă simt încordat - pe jumătate rupt, ca odgoanele care remorchează vreo fregată dezarborată într-o furtună. Poate că și arăt astfel. Dar, înainte de a mă rupe de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la situația de azi din Consiliul Ecumenic al Bisericilor unde toți creștinii evită polemica și încearcă să înțeleagă punctul de vedere al celorlalți. Pentru Sfântul Niceta de Remesiana „Dumnezeu este nevăzut, pe care nu poate să-L vadă nici o privire trupească, Dumnezeu de necuprins cu mintea, care însă cuprinde toate, Dumnezeu neschimbat, care nu se schimbă cu vremea, nici nu îmbătrânește cu vârsta, ci este Același totdeauna, Care nu a început să existe în timp, ci, existând pururea, nu suferă nici o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de bunătatea dumnezeiască; întrucât, pe unii îi încununează fapta, iar pe alții îi veselește viața evlavioasă. În gândirea nicetană, privegherea este socotită ca o purificare după cinci zile și cinci nopți în care omul s-a îngreuiat printr-o amorțire trupească și s-a făcut părtaș la „fapte lumești”. Practic, ea este o îndeletnicire folositoare spre sfințenie, de care nu trebuie să se rușineze cineva. De folosul privegherii se împărtășesc și cei buni și cei răi. „Dacă ești sfânt - spune Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pântecelui nu este biruită, atunci nici celelalte virtuți sufletești nu pot fi dobândite. Monahul, în nevoința sa, trebuie să se opună lipsei de cumpătare la mâncare și băutură în afara mesei și a somnului fără regulă, deoarece această nestăpânire declanșează pofte trupești și mai mari. Pe lângă postul trupului e necesară extinderea și către cel al sufletului. Cassian folosește ca model de ,,post sufletesc“ mărturisirile Avvei Paesius care spunea că „soarele nu l-a văzut niciodată mâncând” și ale lui Ioan care, de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]