3,788 matches
-
dacă trista melancolie dinafară contamina cu incurabilul ei artificiu și ce creștea înăuntru, orice ar fi fost. După Centura Verde, olarul o apucă pe o stradă secundară, se zăreau niște pâlcuri anemice de arbori, câmpuri neîngrijite, un pârâu cu ape tulburi și fetide, după o curbă apărură trei case ruinate, fără uși și ferestre, cu acoperișurile în mare parte prăbușite și spațiile interioare aproape devorate de vegetația care mereu țâșnește dintre ruine, de parcă ar fi așteptat, ascunsă acolo, încă de la săparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să deseneze pe o hârtie primele trăsături ale unei schițe. La început, lacrimile o împiedicau să vadă bine, dar, încetul cu încetul, în timp ce mâna câștiga siguranța, ochii i s-au limpezit, și capul câinelui, parcă apărând din fundul unei ape tulburi, i se înfățișă în întreaga lui frumusețe și forță, în misterul și interogația lui. Începând din ziua aceea, Marta îl va iubi la fel de mult pe câinele Găsit cum știm că îl iubește Cipriano. Olarul lăsase în urmă satul, cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o ascundă. Centura Industrială, semănând din ce în ce mai mult cu o construcție tubulară în expansiune continuă, cu o combinație de tuburi proiectată de un ins furios și executată de un nebun, nu-i îmbunătăți dispoziția, cu toate că, din fericire, presentimentul său neliniștitor și tulbure începuse să mormăie în surdină. Observă că alinierea vizibilă a cartierelor de barăci ajunsese mult mai aproape de șosea, ca un furnicar care se întoarce la potecă după ploaie, își zise, ridicând din umeri, atacurile camioanelor vor fi curând reluate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva, pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sunt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut să am alt tată, un preot, să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chiar frumoasă. Purta o rochie de cânepă aspră cu nasturii desfăcuți la piept, încât i se zăreau umerii și sânii, ce fuseseră odată pietroși, cu siguranță, dar cu timpul își mai pierduseră din obrăznicie, fără să-și piardă și provocarea tulbure pe care o aruncau bărbaților. Tăceam stânjenit. Vroiam să-i cer din nou scuze, îmi căutam cuvintele, ea aștepta și, văzându-mă încurcat, mi-a zâmbit. Ea sau destinul care vroia să mă scoată din încurcătură. Zâmbetul Martei m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să se strecoare pe ușă, închizând-o cu grijă, ca să nu mă supere și mai rău. Am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în clipa aceea am tulit-o în coridor, cu excepția Hingherului care a rămas pe trepte. S-a uitat la câine și câinele s-a uitat la el. Apoi, fața Hingherului s-a destins, iar buzele au început să scoată sunete tulburi. Câinele a ciulit urechile și a dat din coadă. Uluiți, am văzut cum amândoi s-au tolănit pe pământ la soare; Hingherul mângâia bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un șofer arțăgos m-a înjurat. Ce căutam acolo? îi încurcam și se putea să-mi cadă ceva în cap. N-am protestat. Avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultându-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la capătul coridorului și priveau ploaia: „Pe o vreme ca asta nu se poate zbura, ar fi o sinucidere”. Un vânt umed legăna bălăriile. Cătunul nu se zărea deloc. Doar capătul dinspre azil al bălții se distingea ca o pată tulbure. „Să vedeți voi cum se umflă bălăriile după ploaia asta”, zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit asaltat de Tuberculosul. Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. „De ce nu stai, omule, în pat pe o asemenea vreme ticăloasă?” l-am certat. Tuberculosul a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
puternic și intra în transă. Am bănuit întâi că avusese un iubit pilot și că rămăsese cu această slăbiciune, dar m-am înșelat. Atracția pentru furtuni era veche, adâncă și nici Laura nu și-o explica. Totdeauna simțise o fericire tulbure când se înnegura cerul. Până și în copilărie. Alți copii fugeau în casă de cum începeau tunetele. Ea, dimpotrivă, ar fi alergat prin ploaia torențială. Se temea numai să n-o bată părinții care nu-i iertau acest singur capriciu. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ea, dimpotrivă, ar fi alergat prin ploaia torențială. Se temea numai să n-o bată părinții care nu-i iertau acest singur capriciu. „Dar nu era un capriciu”, a ținut ea să mă asigure. Mai era nevoie? Adevărul acelei fericiri tulburi respira prin fiecare por al ei de fiecare dată când se strângeau deasupra mării nori de furtună, iar întâmplarea a făcut ca zilele de caniculă să fie urmate de un șir de ploi violente. Excelent prilej pentru Laura ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sculptor, vă urmărim cu cea mai mare atenție”. „Bine, bine, mă bucur”, mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile strălucitoare, ca de bal, deh, fuseseră și ei tineri odată, sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le spun. Atunci am înțeles cum devine uneori publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ochii pironiți în tavan. După aceea m-am dus la fereastră. Afară marea se vedea ca o insomnie neagră. Nu, nu puteam dormi. Am ieșit să mă plimb. În spatele azilului, bălăriile se întindeau sub cerul înstelat ca o uriașă pată tulbure. Aș fi avut poftă să-l întâlnesc pe Hingherul cu câinii lui, dacă se mai afla cumva pe-acolo, dar mă temeam să pornesc noaptea prin jungla de ierburi. M-am îndreptat spre baltă, am luat o barcă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam la sticle. Aveam un singur gând în cap, gelatinos, laș, să fug de cadavrul pe care-l zărisem, să nu sufăr, să mă apăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
halatul lui și al lui Dominic un fel de sac, a vârât-o pe Laura în el și a bătut-o cu o ramură groasă de mărăcine. Când au plecat de-acolo, erau toți roșii în obraji și cu ochii tulburi. Sărmana fată a rămas în neștire. În drum spre azil, l-am văzut pe Arhivarul îndreptându-se spre bălării. A fost o întâmplare, poate, n-am de unde să știu. Nu m-am luat după el, fiindcă mie, recunosc, îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
moment trebuia s-o aud lipăind cu picioarele goale, venind. Vroiam să mă prefac că dorm, s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvântându-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții, unde noaptea se decolora prevestind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr. Apăruseră și câteva riduri noi. Începeam deci să îmbătrânesc. Și ce realizasem? O scurtă perioadă de glorie, câteva pietre funerare în stâncile de marmură și cam atât - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cui să-i spun. Am simțit că alunec și m-am trezit. Sau am visat că m-am trezit. 39 Mă durea capul și-mi era frig. De-afară venea un vânt rece, cu ploaie, valurile se îngălbeniseră, deveniseră lutoase, tulburi. Izbeau puternic în stânci. Într-o zi o să mă acopere apa, m-am gândit. Mirosea violent a putreziciune. Probabil, peștii morți, scoși de valuri pe plajă se descompuneau. Sau algele. M-am ridicat și am închis fereastra, după care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar mai fi fost vorba de evrei, iar atunci pericolul era Încă reprezentat de evrei. Ca Întotdeauna. Evreii s-au Întors În Palestina și i-au silit pe ceilalți să iasă din peșteri. Dar povestea asta de care vorbim e tulbure, să ne oprim aici“. Părea să regrete că vorbise prea mult și-și luase În grabă rămas-bun. Și mai intervenise Încă ceva. După toate cele ce s-au Întâmplat, acum sunt convins că nu visasem, dar În ziua aceea crezusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Și aici găsim locul să introducem societatea Tres, Templi Resurgentes Equites Synarchici. O societate care-și propune să restabilească În fine contactele cu cavaleriile spirituale de credințe diferite.“ „Sau care stimulează conflictele ca să blocheze totul și să pescuiască În ape tulburi. E clar. Am ajuns la finele lucrării noastre de cârpăcire a Istoriei. Nu cumva, din Întâmplare, În momentul suprem Pendulul o s-arate că Umbilicus Mundi se află la Alamuth?“ „Hai să nu exagerăm. Eu aș lăsa acest ultim punct În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mi-aș lua o vacanță. Zici că te afli Într-o situație neplăcută. Sincer, eu n-aș dramatiza, chiar dacă, să-mi permiți, ar fi jenant pentru editura Garamond ca un funcționar de-al ei să fie implicat Într-o afacere tulbure. Dumneata spui că cineva Îți reclamă prezența la Paris. Nu vreau să intru În amănunte, pur și simplu te cred. Ce-i de făcut? Du-te, nu-i mai bine să clarifici cât mai repede lucrurile? Dumneata spui că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nivelul ochilor ei, așezate pe un rând, se aflau flacoanele cu sângele donat de dimineață. Era gata să tragă aer în piept și să se ridice când unul dintre ele, pe care scria J. Allen, i se întipări în conștiința tulbure ca o urmă făcută cu fierul înroșit. Își aminti ce spusese Jack în glumă despre furtul sângelui donat de vedeta pop și se uită din nou. Dumnezeu nu-ți oferea prea multe ocazii de genul ăsta, iar Fran Îi ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i așa? Jack ridică brusc privirea spre el. — Ce știi tu despre Laurence Westcott? Ben dădu din umeri. — Copiii observă întotdeauna mai multe decât cred adulții. Jack se întoarse, simțind cum îi năvălește în minte întreaga poveste, ca o apă tulbure. Acesta era un dig pe care îl ținuse mult timp închis. Fusese singura metodă de-a supraviețui. Bănuiesc că e adevărat, mai ales în cazul tău. Băgăcios mic ce ești. Ben? — Mda? — Mulțumesc că ai rămas cu mine. Ben rânji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]