17,002 matches
-
alături de alte câteva sute de copii, unde voiau să mă educe cu orice preț, chiar cu forța, dacă trebuia. Cam pe la mijlocul drumului către institut, sora i-a spus șoferului să oprească, iar noi am coborât în fața clădirii cu cele două turnuri care încadrau măcelăria și atelierul de croitorie. — Aici este centrul - a spus ea - iar asta e cea mai vestită croitorie. Poate că ție nu au să-ți coase niciodată ceva aici, dar o să-ți dăm noi alte haine. Croitorul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se înmulțeau numai animale de curte. Le cumpărase în vremurile de belșug, la un preț de nimic, de la țărani cu frunțile teșite. De teama epidemiilor, conducerea de atunci nu a aprobat înființarea grădinii decât în afara orașului, în pădurea de la poalele turnului de apă. Terenul pe care se plimbau porcii, gâștele și vacile era împrejmuit doar cu un gard de scânduri. Unii susțin cu tărie că era copia fidelă a Paradisului, după alții era mai degrabă aidoma unui azil de animale bolnave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
El visase deja toate astea și un croitor trebuia să știe însemnătatea lor. Urmăream timpul. Până la prânz, pasărea nu s-a mișcat din loc. Atunci a început să alerge, apoi s-a ridicat și a luat-o în zbor către turnul de apă. — Știți când a fost ultima oară un păun în acest oraș? - i-a întrebat profesorul Angelo pe oameni. Fiind că la grădina zoologică nu există nici unul! Atunci când Colonelul i-a pus pe țigani să aducă trei sute de păuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el era unul dintre noi, nu un kamikaze. Există o fotografie cum face cu mâna și, la patru zerozero, substanțele pregătite s-au divizat și aparatul a început să se înalțe, întâi mai încet, apoi tot mai repede, ca un turn Babel cu propulsie atomică, odată cu mai multe mii de baloane colorate. Unii au rămas, bineînțeles, acasă și n-au auzit explozia decât la radio, apoi au privit de la fereastră bolta cerească fecundată de deasupra lor. Aceștia nu era neștiutori, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Mă mai gândesc. —Așa să faci, te rog, a spus. Ținem legătura. Mi-a întins mâna când și-a luat la revedere. Era cea fără verighetă. Nu i-am luat în considerare gestul. 9tc "9" Apa strălucea pe străzile negre. Turnurile ascuțite ale clădirii McCott Shaw dădeau impresia unui castel de vrăjitoare, pe ale cărui ferestre întunecate cădea ploaia, alunecând în jos pe arcele gotice de deasupra ușii. Un taxi a apărut după colț. Luminița portocalie cu „liber“ era stinsă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să dau un înțeles următoarelor cuvinte ori cifre. Zice așa: fie un poligon convex EMBED Equation.DSMT4 . Dacă domnul Blinchevici Stroe, închipuit chitarist și regizor bulgar, de meserie impostor, este un punct interior poligonului astfel încât laturile să fie văzute din turnul orașului sub unghiuri ascuțite și dacă EMBED Equation.DSMT4 sunt distanțele de la domnul Blinchevici la vârfurile EMBED Equation.DSMT4 , atunci: EMBED Equation.DSMT4 ar trebui să fie egal cu 8. Și cam atât. În rest sunt alte mâzgăleli, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
măturii sute de semicercuri pe gazon. Nuielele măturii lăsau rânduri-rânduri de urme pe nisip. Pășeam și mă simțeam atât de bine, atât de curat de parcă aș fi fost spălat pe dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al ceasului din turnul mănăstirii arătau că mai era un minut până la cinci și un sfert. Când, după ce traversai piața, pătrunsei în umbra umedă a bulevardului, pe partea cealaltă a turnului, pe același cadran negru, acele de aur arătau exact cinci și un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fost spălat pe dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al ceasului din turnul mănăstirii arătau că mai era un minut până la cinci și un sfert. Când, după ce traversai piața, pătrunsei în umbra umedă a bulevardului, pe partea cealaltă a turnului, pe același cadran negru, acele de aur arătau exact cinci și un sfert. În acel moment începură să se audă niște sunete subțiri; aveau un ritm atât de dezordonat încât părea că o găină se plimbă pe coardele unei harfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sufletească, această izolare îți dă senzația de confort sau de însingurare. De la fereastra cămăruței mele, văd drept în față peretele casei vecine cu șuvițe de ciment încremenite pe cărămizi; dacă privesc în jos, pot admira locul străjuit de un mic turn pe care portarul nostru Matei îl numește pompos grădina stăpânilor. E, însă, suficient să privești această grădină și pe acești stăpâni ca să înțelegi că respectul special cu care Matei vorbește despre stăpânii săi nu este altceva decât un mod bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am pătruns din nou În inima labirintului. Ori de cîte ori coteam, mă opream să marchez rafturile cu un C și un X pe marginea culoarului pe care intram. Douăzeci de minute mai tîrziu, mă pierdusem cu totul În măruntaiele turnului, iar locul unde urma să Îngrop romanul mi s-a dezvăluit din Întîmplare. La dreapta mea, am Întrezărit un șir de tomuri despre secularizare, datorate penei ilustrului Jovellanos. În ochii mei de adolescent, un atare camuflaj ar fi Înșelat pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a atras atenția figura unui bărbat care părea făcut din flăcări. O alta descria ceea ce ar fi putut să fie un Înger sau o reptilă Încolăcită pe o cruce. Se ghiceau schițe ale unei vile cu aspect extravagant, garnistă cu turnuri mari și cu arcade ca de catedrală. Linia desenului vădea siguranță și un anume instinct. TÎnărul Carax dovedea Însușirile unui desenator talentat, Însă toate imaginile rămăseseră la stadiul de schiță. Tocmai mă pregăteam să pun la loc ultimul caiet fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
apărea În făcută arsă, făcută la parterul acelui edificiu. Fata poza Într-o grădină somptuoasă și, printre coroanele copacilor, se ghicea forma casei pe care o văzusem schițată În desenele de adolescent ale lui Carax. Am recunoscut-o pe dată. Turnul de la „El Frare Blanc“, de pe bulevardul Tibidabo. Pe dosul fotografiei era o inscripție care spunea simplu: Te iubesc, Penélope Am vîrÎt-o În buzunar, am Închis biroul și i-am zîmbit portăresei. — Ați văzut? Întrebă ea, nerăbdătoare să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
șirului de arbori și iscodind peste zidurile și grădinile unor locuințe asemenea unor castele, pe care eu mi le Închipuiam populate cu statui, fîntîni, grajduri și capele secrete. M-am aciuat pe o latură a platformei și am deslușit silueta turnului de la „El Frare Blanc“ decupîndu-se printre copaci. Apropiindu-se de colțul de la Román Macaya, tramvaiul Își Încetini mersul pînă cînd se opri aproape cu totul. Conductorul sună din clopoțel, iar controlorul Îmi azvîrli o privire de cenzură. — Hai, domnu’ isteț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la portiță. Am Îngenuncheat și am Încercat să obțin o vedere a curții interioare din acel loc. Se Întrezăreau o pleată de buruieni și conturul a ceea ce mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Aldaya Își schimbaseră de mult adresa. Locul acela era un mormînt. M-am retras cîțiva pași, făcînd colțul ca să arunc o privire spre aripa dinspre sud a casei. De acolo se putea obține o vedere mai clară a unuia din turnurile micului palat. În clipa aceea, am remarcat cu coada ochiului silueta unui individ cu un aer famelic, Împodobit cu un halat albastru, care vîntura un măturoi, martirizînd frunzele uscate de pe trotuar. Mă privea cu o oarecare suspiciune, și am presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în schimbul garantării unui adăpost altminteri precar; tot ele creează primele sisteme bancare. Și, întrucât anotimpurile nu mai sunt suficiente pentru a marca ritmul timpului urban, după ce au bătut în mănăstiri vreme de șase secole pentru a chema la rugăciune, în turnurile orașelor își fac apariția clopotele: timpul aparține noilor stăpâni. La sfârșitul secolului al XII-lea, Bruges este cel mai dinamic dintre aceste mici porturi. Deocamdată, nu-i decât un mare burg înzestrat cu o importantă bază agricolă. Negustorii săi merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în Irak și în Liban, o parte a Islamului, profund ostilă lumii sovietice, devine inamicul capitalismului, al Statelor Unite și al aliaților acestora. La 11 septembrie 2001, pirați fanatici ai religiei islamice deturnează avioane de linie îmijloace nomade) pentru a doborî Turnurile Gemene new-yorkeze îmonumente sedentare). Statele Unite sunt nevoite atunci să suplimenteze cheltuielile destinate securității, pentru a se proteja în interior și pentru a-i ataca în afară pe cei pe care-i desemnează ca responsabili. Astfel, ele declanșează un interminabil război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ale președintelui aveau să fie încoronate în mod satisfăcător de o urnă în care voturile, până acum, abia ajungeau să-i acopere fundul. Toți cei prezenți gândeau același lucru, alegerile erau deja un teribil eșec politic. Timpul trecea. Ceasul din turn bătuse ora trei și jumătate după-amiază când soția secretarului intră ca să voteze. Soț și soție, își zâmbiră unul altuia cu discreție, dar și cu nota subtilă a unor complicități nedefinite, un zâmbet care-i provocă președintelui prezidiului o crispare interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pasiune să se elibereze de o putere care-l ținea prizonier. Dar care anume era această putere și ce drum avea să urmeze eliberarea lui rămâneau întrebări fără răspuns. Fiecare dintre noi este singur pe lume, e închis într-un turn de alamă și nu poate comunica cu semenii săi decât prin semne, iar aceste semne nu au o valoare comună, așa că sensul lor rămâne vag și nesigur. Încercăm în mod jalnic să le transmitem altora comorile inimii noastre, dar aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pași. - Priorule, așteaptă, mergi mai Încet. De ce atâta grabă? horcăi bargello, șeful poliției, un bărbat bondoc, acoperit de o armură care Îl făcea să arate și mai dizgrațios. Bargello alunecă, În tentativa de a-l ajunge din urmă. - Acela e turnul de la Santa Croce... ăsta ar trebui să fie locul gâfâi șeful gărzilor, arătând spre o clădire din depărtare. Priorul se oprise ceva mai Încolo, la jumătatea urcușului, Încercând să Își desprindă Încălțările din apă și noroi. Cu o grimasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sacul cu fragmentele mecanismului. Calul se smucea nervos Într-o parte atunci când Încărcătura gemea cu glasul ei metalic, ca și când ar fi fost conștient că transporta frânturi din infern. - Deschideți poarta pentru autoritatea Florenței, strigă cu ultimele puteri către santinela din turn, care Încerca să se uite În jos Întinzând torța printr-un gol al crenelurilor. În lumina crepusculară, șirul de cai și de oameni istoviți era o masă confuză de forme Întunecate. - Și nu mai trageți de timp! Executați ordinele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spus. Ar fi trebuit să revină patrimoniului San Pietro. Dar, În practică, Învecinându-se cu casele familiei Cavalcanti, a fost anexată posesiunilor lor pe cele două străzi Învecinate. Dante Își ridică privirea spre clădirile din preajmă. Cunoștea bine acele ziduri. Turnul tăiat la cincizeci de coți și celelalte case Îngrămădite de jur Împrejur, legate prin balcoane și prin pasaje de trecere. În acest fel, zidind deschiderile exterioare și fortificând porțile, locuințele acestei familii se transformaseră Într-o fortăreață În inima vechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poată supraviețui fără o jumătate din organe. - Te gândești și domnia ta la o păpușă, Înzestrată cu un mecanism care o Însuflețește? Întrebă Dante. - Poate. Sau poate că nu. În Franța am văzut nu puține păpuși animate care Împodobesc orologiile de pe turnuri. Însă niciodată una Înzestrată cu aparenta naturalețe a acesteia. Mai să-ți vină să crezi... Adânciți În dialog, Încercau să se Îndrepte spre ieșire. Dar, În față, mulțimea părea să se fi oprit și glasuri agitate se ridicau, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
semn pe filosof. Șeful gărzilor o porni pe urmele lui, scuturând din cap. Hanul Îngerului dădea Într-o străduță de pământ bătătorit, rezemat de vechile ziduri romane, pe drumul spre Santa Maria Novella. Inițial trebuie să fi fost unul din turnurile exterioare de pază, al cărui vârf se prăbușise de demult. Acum răsărea dintre rămășițele zidurilor ca o ultimă santinelă a unei armate dispărute, Înecată de clădirile mai recente care Îl depășiseră spre zona rurală. În jurul structurii circulare, la nivelul solului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fie legați de bara de la poartă. - Ale cui sunt aceste pământuri? Întrebă poetul, arătând Înainte. - Ale familiei Cavalcanti... cred, răspunse bargello după o clipă de reflecție. Și hanul trebuie să le fi aparținut, cândva. Era una din morile lor, iar turnul era un depozit, Înainte să fi fost transformat Într-un loc de popas pentru pelerini. Iarăși familia Cavalcanti. Și iarăși sentimentul acela perfid de vinovăție. Priorul scutură din umeri, pentru a se elibera, și se concentră din nou asupra hanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]