64,968 matches
-
cu o creație ce va rămîne în istoria teatrului, ci cu sfori și influențe periculoase. Toate astea pe un fond acut de sărăcie a artiștilor. E din ce în ce mai greu să rămîi demn uman și profesional cînd prezentul și viitorul bat la ușă amenințător. Jocul și joaca de pe scenă tind să fie înlocuite cu jocurile de culise. Sfori de păpușari au fost trase într-un mod prea transparent și în cazul concursului de la "Țăndărică", iar o vină majoră o au organizatorii - Primăria Municipiului
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
adică de instituție publică sau, în condițiile noastre, de stat, care păstrează, conservă, cercetează și valorifică specific un patrimoniu artistic complex, valori excepționale din cultura universală și națională, pentru a deveni o simplă galerie pentru expoziții curente. Poate că în spatele ușilor închise depozitarea și conservarea se fac la cel mai înalt nivel al muzeografiei contemporane, poate că tot acolo cercetătorii foșgăie ca la N.A.S.A. și că istoriografia de artă din mileniul viitor își va extrage de aici metodologia, ideile
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
grupului de la Tescani. Cartea începe cu o descriere - bineînțeles, liberă - a ceea ce simte o fată când crește: "Crești: [...] mărgelele/ îți zornăie la gât, fundul, pulpele se lăfăie pe moale,/ un fulguleț rătăcit te gâdilă pe la nas,/ cineva te strigă, prin ușa închisă auzi cum - continui să crești/ printre haine parfumate, ca un cuc te cam plictisești te cam/ pipăi - pe sub plapumă" (Debaraua). Urmează un fragment în proză, El, de un sentimentalism desuet, care are totuși mai multă poezie decât poemul anterior
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
lui Caragiale erau ridicole, dar sănătoase la cap. A sosit plata facturii rapacității și diletantismului politic. Dar nu o achită cine trebuie. Va urma, se pare, excluderea din Uniunea Europeană, deoarece România a demonstrat că a fost admisă prea devreme pe ușa din dos, fără să fie pregătită suficient. În prezent, așa cum era de așteptat, a devenit un balastu, care trage înapoi dezvoltarea altor state civilizate, cu politicieni mai puțin corupți și care nu sunt rupți de realitate. Domnilor de tot felul
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
condiționat/ Când Dumnezeu plutește dincolo de zăbrele./ Primăvara sau iarna între porți/ Ceață îndelung înflorită pe ochii mei,/ Trece o femeie, mai frumoasă acum invizibilă,/ Înainte-i sunt divinitate în patru labe" (Jurnal de bord). Poezia culorilor lui Breughel ("Bate la ușă simplitatea/ În veșmintele baroce ale iernii./ Abia simțită amărăciune sau bucurie,/.../ Umbra ce îmi răpește carnea ușoară ca de miere,/ Fugară de la pământ, râzând pe ramuri și sfere" - Simplitate) își dispută, în altă parte, tușa groasă a unui tablou de
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
absorbi țărăniști nemulțumiți a partidului condus de Victor Ciorbea. * Una peste alta, această criză ar trebui să le dea de gîndit făcătorilor de imagine în PNȚCD, precum și responsabililor relației cu presa din acest partid. Toți gazetarii care au așteptat pe la ușile partidului pentru a obține o declarație care n-a venit, toți editorialiștii pentru care un Birou de Conducere, Coordonare și Control al PNȚCD rămînea un mister pînă la închiderea ediției au reamintit acestui partid cum e cu transparența, plîngîndu-se de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
puteri, pentru interiorul sacru al monumentalului lăcaș; acest băiețel, simpatic, frumușel, isteț, nu mai mare de 6-7 ani, se uită țintă la mine, pe cînd îmi beau paharul de lapte rece, întăritor, stînd în picioare lîngă tejghea și privind pe ușa larg deschisă peisajul torid de afară, pe unde altădată se întindea livada micului nobil sau patrician Lateranus, pe unde azi se ridică biserica ce-i și poartă numele, in Laterano,... adică biserica aia de pe pămîntul lui Lateranus; vreau, în fine
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
gradul de alcool în sîngele public.// O bătrînă cară o vară scînduri de la ambasada americană/ gînduri de iarnă roiesc deasupra noastră ca ciorile/ însă nu auzim croncănitul răgetul răcnetul.// Nicăieri nu se deschid atîtea localuri birouri/ nu se închid atîtea uși nu ard de vii atîtea speranțe./ Trecem cu fierul încins peste lucruri în lacrimi/ dar nimeni nu-și pune pe cap cenușă nimeni nu-și pune/ pe cap cenușă nimeni nu-și pune pe cap cenușă/ nimeni nu-și pune
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
funambulesc. Cu toată gravitatea de fond a reflecției sale, Iosif Naghiu vrea să-și uimească și să-și amuze publicul, asemenea unui scamator. în Hotel, un călător ajunge la un hotel nemaiîntâlnit: toate camerele au vedere la mare, nu există uși, iar cine închiriază o cameră nu mai pleacă niciodată (ceea ce îl și determină pe protagonistul piesei să plece!). în împăratul și călușeii, un împărat ajunge împărat numai pentru a-și împlini un vis din copilărie: să ajungă să aibă banii
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
Efectul politicii și al necazurilor". La 13 decembrie 1937: "Nici pînă azi n-am început scrisul efectiv. De fapt mă zbucium cu nevoile și procesele izvorîte din nevoi. Mi-e imposibil să mă concentrez pentru ficțiuni, cînd creditorii bat la ușă." Dar în 1938 răzbise și cartea a apărut. Rebreanu nu s-a ținut la o parte de evenimentele politice. A fost șocat, de pildă, la 24 septembrie 1939, de uciderea și expunerea cadavrelor legionarilor după asasinarea lui Armand Călinescu. I
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
de singurătate/ sînt marele depozit cu puncte de suspensie/ sînt locul unde propozițiile cărții amețesc delirează și încep să se șteargă/ sînt masă pe care joacă zaruri viitorul și demonii/ sînt preșul pe care se șterge neantul cînd bate la ușă noastră/ sînt geamul prin care el ne privește/ sînt sacul lui cu boarfe" (Cel de la margine). Ceea ce semnifică o situație-limită a identității, o parodie a exaltării subiectului romantic care decade în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Alex. Leo Șerban Într-o stație de metrou, camera scrutează chipurile celor ce urca & coboară; se-nchid ușile; pe una din banchete, un puști; aparatul se apropie, filmîndu-l din profil: printr-o gaură în obrazul copilului se vede restul metroului... Cu această imagine-soc începe The Longest Summer, filmul hongkonghezului Fruit Chan, făcut anul trecut și prezentat, deja, la
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
drujba pe benzină, preț negociabil", mai ales cînd termenul comun se combină cu alte nume de marcă: "drujba marca Iulians, preț avantajos"; "drujba pe benzină, marca RETEZAT"; "drujba Retezat"; ;"drujba marca California 2000, 46 cmc, 22000 rot/min, made în UȘĂ, preț 5,2 mîl. lei"; "Drujba - SABRE, noua". Există chiar anunțuri care glosează prin sinonim: Vînd motofierăstrău / drujba, nou, american, pe benzină, cu lanț rezervă și anexe, preț 3,6 mîl. lei" (anunțuri din Tribună și Vitrină de Cluj, 1998
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
de prin 1956 sau 1957, a fost angajat dl. Cornel Regman, lucrînd amîndoi la redacția de critică literară. Aici venea, la două-trei zile odată, mult regretatul Ion Negoitescu, mereu îmbujorat în obraji și cu intrări timide (aruncă, cumva, capul, prin ușa întredeschisa) încît noi îl denumisem "lepus timidus". Uneori, apăreau și dl. Doinaș, ca și I.D.Sîrbu, amîndoi redactori la nou-înfiintata revista Teatru. Pe dl. Nicolae Balotă nu mi-a fost dat să-l cunosc pentru că, din nenorocire, la începutul lui
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
privindu-le, nu fiecare se gîndește la plantele ce vor crește din ele: "Sigur - îmi spui/ casa ta e o cutie/ un cub pe care il mobilezi/ cu gînduri frumoase/ obiectele nu mai au loc aici1/ se sufocă/ ies pe ușă afară/ altădată îndrăgostită erai/ de pielea lor friguros-argintie/ de muzica lor calmă" (Valuri). Într-o perioadă în care sexualitatea se înalță în poezia noastră feminină că o maree sălbatică, pînă la a friza un manierism (se poate vorbi nu doar
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
la Paris, Malaparte își editează volumul intitulat Tehnică Loviturii de Stat, interzis în Italia fascista și apoi în Germania nazistă (relativ recent tradus și în limba română). Un an mai tîrziu lansează Unchiașul Lenin. În sfîrșit, celebritatea îi bate la ușă. Mussolini, însă, îi poruncește să revină acasă, iar el, prea sigur de sine, îndeplinește voia Ducelui. Este imediat arestat, alegîndu-se cu cîteva luni de închisoare și cinci ani de surghiun pe insula Lipari, din vecinătatea Siciliei. Eliberat, rămîne sub strictă
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
înșelați: mai devreme ori mai tîrziu, Rusia va cădeaă. aO să vă cadă-n spinare!a i-am întors-o. M-a privit cu ochii-i de reptilă, a surîs, mi-a oferit un trandafir, m-a însoțit pînă la ușă și mi-a spus ăNoroc!a". Straniu personaj pentru Bucureștii acelui început de Golgotă: un ofițer italian, într-o uniformă uzata, decolorata, străbătînd Calea Victoriei cu un trandafir în mînă. Predicțiile celor doi interlocutori s-au adeverit în timp: Rusia sovietică
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
de armată particulară a lui Miron Cozma, Vadim a profitat de prezența la microfonul Parlamentului pentru a-și prezenta un fel de pseudo-proclamatie către națiune. Ce s-a ales de paranoicele sale vise, vedem acum. Minciună și agresivitatea. Strâns cu ușa, Vadim Tudor invocă, îngerește, "hărțuielile și șicanările" ultimelor săptămâni, care l-au dus în pragul cimitirului. Nu exclud că lucrurile să stea chiar astfel, iar Vadim să fie cu adevarat foarte bolnav. Numai că un politician bolnav e o contradicție
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
a ticăloșiei, dacă se poate spune așa), am ajuns astăzi la partide-trust. Cocoțați pe buza muntelui, politicaștrii împinși la înaintare fie de Securitate, fie pentru că posedau un miros mai dezvoltat al prăzii, vor acum să tragă fermoarul și să trântească ușa în nas celor ce-ar îndrăzni să escaladeze piscurile parlamantare. Mă mir doar că îmbuibații respectivi nu observă că stau pe marginea unui vulcan a cărui lavă a luat-o de mult în sus pe canalele eruptive. S-a ajuns
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
dar nu mi-a mers. Răspîndește un fel de somn cînd vine, ca cerbul lui Harap Alb, n-ai cum să-l pîndești. Era o noapte neagră și plină de scîrțiituri. Trecuseră o grămadă de ore și, deodată, am auzit ușa de la intrare. A simțit-o și mami, pentru că s-a ridicat, și-a tras halatul și a ieșit. Știu asta, pentru că aveam pătuțul în dormitorul lor, imediat în stînga ușii. Dar nu era Iepurașul, era tata, venea de la București. S-
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
scîrțiituri. Trecuseră o grămadă de ore și, deodată, am auzit ușa de la intrare. A simțit-o și mami, pentru că s-a ridicat, și-a tras halatul și a ieșit. Știu asta, pentru că aveam pătuțul în dormitorul lor, imediat în stînga ușii. Dar nu era Iepurașul, era tata, venea de la București. S-au oprit în sufragerie și au început să vorbească nu știu ce. Tata nu părea în apele lui, probabil că iar îi furaseră pălăria. Sopocăiau nu știu ce. Am așteptat ce-am așteptat și
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
s-au împăcat. Erau blînzi și luminoși, dar nu mă puteau duce. Neliniștea aceea, care-i pălea fugar, o vedeam. Mirosea fin a pîine prăjită, ridicaseră storurile și lumina de Paști curgea prin ferestre, orbind albul mesei. Cînd am deschsi ușa, soarele făcea deja o baltă pe parchet și tot ce era dincolo de ea mi se părea cețos și fără substanță. Puseseră față aceea pe care o avea mami de la mama ei și pe care o întindeau numai cînd venea unchiul
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
trebuie să fi strivit orașul" (Geamlîc). Sau: "E neagră de curățenie noaptea" (Aer). Rareori se ivește cîte o mai susținută speculație "poetica", precum e acest pasaj închinat întunericului labirintic, mică insulă pe o mare de proza voita: "Întunericul nu are uși. Ieșire e peste tot, ca și cum n-ar fi/ nicăieri. Nici/ tăcerea, în sine rotitoare, spiralata, nu are capăt. Te/adîncești în spiralele ei/ fără să dai de capăt. Iar inima: pentru ea,/ că pentru oricare nod, trebuie să fie o
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
spune că e idealul, este trasarea evidență a graniței care-l desparte pe "alături" de teritoriul propriu. În salonul incomod și prăfuit, construit pe scena de scenograful Helmut Stürmer, e întuneric; lumină crudă pătrunde din cînd în cînd tăios prin ușile batante, atît de improprii intimității. Colțurile de mobila și figurile din tablouri își dezvăluie treptat întregul, prevenindu-ne parcă în legătură cu ce va urma, o poveste încîlcita cu personaje care înțeleg greu ceea ce văd și nu prea reușesc să pună cap
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
majoritatea), vin oameni în toată firea, vine"vîrsta a treia"; vin, parcă tot mai multe de la an la an, persoane cu handicap. Acestea din urmă sînt și singurele care au parte de un tratament privilegiat: sînt împinse în săli pe ușile laterale, evitînd busculada. În rest, regizor în competiție, critic acreditat sau simplu plătitor de bilet - toată lumea intra "în mod democratic"! Nu poți să crîcnești, e de prost gust. Iar dacă îți vine, cîteodată, să lași baltă proiecțiile filmelor în competiție
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]