3,940 matches
-
narativ. Acesta este termenul pe care Bremond îl folosește cînd face referire la o astfel de structură. Fiecare dintre aceste procese diferite își are propriile conținuturi semantice. Bremond dezvoltă și alte posibilități. Aplicarea unei anumite mărci semantice unui eveniment anume ușurează procesul de comparație dintre structurile diferitelor fabule. Următoarele procese de ameliorare pot fi luate ca exemplu: îndeplinirea sarcinii intervenția aliaților eliminarea oponentului negocierea atacul satisfacția Aceste șase posibilități este destul de ușor să ne imaginăm și alte posibilități asemănătoare nu sînt
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
FEMEIA \ RIVA ALLEN, PARCĂ \ A LUAT LEGĂTURA CU MINE PRIN INTERMEDIUL CELOR CARE O SPRIJINEAU. ÎL ȚINEA PE TRASK SUB SUPRAVEGHERE DE MAI MULTE ZILE, IAR EL TOT DISPĂREA ÎN VIZUINA LUI. ERA NEDUMERITĂ. \ MULȚUMESC, SPUSE MARIN. SE SIMȚEA TERIBIL DE UȘURAT SĂ AUDĂ CLARIFICAREA MISTERULUI ÎN CELE DIN URMĂ. RIVA ALLEN FU ADUSĂ ÎN CAMERĂ. EA INTRĂ FOARTE VESELĂ. AVEA UN AER INTELIGENT, SIGUR DE SINE ȘI APROAPE FERICIT. ÎȘI ABANDONASE ROLUL DE CURTEZANĂ. ÎI ADRESĂ LUI MARIN UN ZÂMBET STRĂLUCITOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
epidemiei din capitala Moldovei: Redăm aici rețeta acestui elixir recomandat ca făcând minuni; poate însă că stomacurile rusești au o putere de asimilare care lipsește altor popoare". Nici lipitorile n-au avut alt efect, scria același doctor Bassereau, decât să ușureze durerea epigastrică, fără a manifesta vreo influență asupra diareii holerice. În schimb, medicul socotea a fi dat mai bune rezultate o pudră alcătuită din protoclorură de mercur (3 centigrame) și extras apos de opium (12 miligrame). În ceea ce privește cauzele maladiei, Bassereau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ciocan, se apuca să nituiască cercurile mari și ruginite. Mirosul de așchii arse începea să umple hangarul. Yvars, care dădea la rindea și potrivea doagele tăiate de Esposito, trase în piept mireasma bine știută și inima parcă i se mai ușură. Lucrau cu toții în tăcere, dar, treptat, atelierul se umplu din nou de căldură și de viață. Lumina proaspătă inunda hangarul, năvălind prin geamurile mari, fumul se înălța albastru în aerul auriu; Yvars auzi în preajmă bâzâitul unei insecte. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Rose, care rămăsese văduvă cu o fată mare. Da, spuse Louise, cu Rose n-o să ne simțim stânjeniți. Oricând vom vrea, îi vom putea spune că nu mai e nevoie de ea." Jonas se bucură de această soluție care o ușura atât de mult pe Louise cât și propria lui conștiință, chinuită de gândul că nevastă-sa se obosește prea mult. Ușurarea fu cu atât mai mare cu cât sora își aducea adeseori și fata în ajutor. Erau două suflete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu bucătarul, și despre care știa că duce la cartierul de pe malul fluviului, din piață, rămasă mult în urma lui, nu se mai auzea decât un vuiet nedeslușit. Piatra începea să-l apese dureros pe țeastă și, spre a se mai ușura de greutate, avea nevoie de toată puterea brațelor sale uriașe. Când ajunse la primele străzi de pe povârnișul lunecos, umerii îi înțepeniseră cu totul. Se opri și ascultă. Era singur. Își potrivi bine piatra pe foaia de plută și coborî cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
stătu puțin de taifas cu comandanții de secție și apoi coborî în adăpostul subpământean să se odihnească. Se întinse pe patul de scânduri. Era prăpădit de osteneală și de nesomn, căci toată noaptea se zvârcolise, dar acum sufletul i se ușurase, parcă ar fi scăpat dintr-o cameră de tortură și parcă toate zbuciumările ar fi rămas acolo, în satul cu spânzurătoarea... De afară cobora o înfumurare de lumină, în care se conturau vag intrarea adăpostului, masa improvizată, cu hărți, compasuri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
reflectorul, ori... Iar se cutremură și apoi continuă mai gîtuit: ― Trebuie să nimicim reflectorul, Bologa, frate de suferință! Altfel... ― ... murmură Apostol cu ochii scânteietori de o ură nouă, plămădită în sufletul lui pe nesimțite. Klapka, parcă povestind și-ar fi ușurat inima, vorbi pe urmă numai de reflectorul rușilor, prinse să arate pe hartă, să măsoare, să combine cifre și formule... Bologa îl asculta din ce în ce mai mohorât, fără să mai rostească un cuvânt. Glasul căpitanului, în care bâlbâia numai frica, începu să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ciomag în moalele capului. ― Da... bine... bine, Petre, bâigui buimăcit, clătinîndu-se pe călcâie și apoi trîntindu-se pe pat, ca să nu-i observe soldatul tulburarea. Ordonanța așeză masa, trăgând cu coada ochiului spre Bologa. Îl văzu amărât și, crezând să-l ușureze, întrebă supus: ― Ați primit vreo veste rea de acasă, don' locotenent? ― Ce veste, măgarule? răcni deodată Bologa, ridicîndu-se furios. Ce-ți pasă ție?... Numai acasă îți umblă gândurile, afurisitule, acasă! Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mânie. Era
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fel de mîndrie: ― Evident, evident că așa este!... Din punct de vedere uman, firește... Dar dacă cei de sus nu s-au gândit la posibilitățile acestea?... Nici eu nu pot lua asupra mea toate răspunderile... Eu cel mult pot să ușurez, în anume cazuri, cum e cazul locotenentului, de pildă... Da! Negreșit, trebuie să ușurăm... Cum e încă slăbit de boală, vreau să-l feresc de greutățile frontului și o să-l întrebuințăm într-un serviciu mai fără osteneli mari... Uite, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Dar dacă cei de sus nu s-au gândit la posibilitățile acestea?... Nici eu nu pot lua asupra mea toate răspunderile... Eu cel mult pot să ușurez, în anume cazuri, cum e cazul locotenentului, de pildă... Da! Negreșit, trebuie să ușurăm... Cum e încă slăbit de boală, vreau să-l feresc de greutățile frontului și o să-l întrebuințăm într-un serviciu mai fără osteneli mari... Uite, să treacă la coloana de muniții! Așa-i?... Căci noi suntem umani... Noi... armata noastră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văzu iarăși, la picioarele patului, pe fata groparului, cu fruntea plecată, pe gânduri. Ca și când ar fi simțit privirea lui, Ilona avu o tresărire și se apropie, sprintenă și bucuroasă, întrebîndu-i: ― Ți-e mai bine?... Așa-i că te-ai mai ușurat? ― Da, foarte bine, zise Apostol în șoaptă. Veselia aprinsă în ochii ei, tinerească, visătoare, îi alungă gândurile care-i chinuiseră toropeala bolnavă. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri până azi s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a lăsat rugat până a binevoit să-i întindă mîna?... Acum se rușina puțin în sinea sa de umilința de atunci, dar rău nu-i părea, ci mai degrabă c-ar fi săvârșit o faptă bună prin care și-a ușurat inima și a curățit-o. Atunci nici o clipă nu s-a gândit la denunțul lui, atât de puțin îi păsa de lume și de toate cele ce erau afară de sufletul său. Azi Pălăgieșu a sărit brusc deasupra. Dacă într-adevăr
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
voi ține gura, ci voi vorbi în neliniștea inimii mele; mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu; 12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare de-ai pus strajă în jurul meu? 13. Cînd zic: Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile", 14. atunci mă înspăimînți prin visuri, mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
atîta supărare în răspunsurile tale? 4. Ca voi aș vorbi eu, de ați fi în locul meu? V-aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi, 5. v-aș mîngîia cu gura și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea? 6. Dacă vorbesc, durerea nu mi se-alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează? 7. Dar acum, vai! El m-a stors de putere... Mi-ai pustiit toată casa! 8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
trecut, dar s-au adunat ca niște frunze formând adevărate zăpoare de-a lungul istoriei... Și un om ca distinsul domn profesor universitar Ioan Caproșu a strâns în tomuri tot ce a putut găsi, iar noi încercăm să le mai ușurăm povara timpului aducându-le în fața semenilor noștri... Adevăr grăit-ai, vere, dar cam lung. Și unde mai pui că lăutarii ne-au cam scos în afara timpului prezent... Am să încerc să te țin aici în lumea muritorilor, dragă ieșene, și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Egipt, unde fugise de împăratul Solomon; și s-a întors din Egipt. 3. Au trimis să-l cheme. Atunci Ieroboam și tot Israelul au venit la Roboam și i-au vorbit așa: 4. "Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul: acum ușurează această aspră robie și jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău și îți vom sluji." 5. El le-a zis: "Întoarceți-vă la mine după trei zile." Și poporul a plecat. 6. Împăratul Roboam a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrînii, și a întrebat pe tinerii care crescuseră cu el și care-l înconjurau. 9. El le-a zis: "Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia care-mi vorbește astfel: "Ușurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi!" 10. Și iată ce i-au zis tinerii care crescuseră ca el: "Așa să vorbești poporului acestuia care ți-a vorbit așa: "Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi!" 10. Și iată ce i-au zis tinerii care crescuseră ca el: "Așa să vorbești poporului acestuia care ți-a vorbit așa: "Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu ușurează-ni-l!" să le vorbești așa: "Degetul meu cel mic este mai gros decît coapsele tatălui meu. 11. Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face și mai greu: tatăl meu v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
î]i lipseau instrumentele pentru a o verifica. A trebuit deci ca inteligența să se coadapteze greutăților de verificare, să lungească vederea ( - aceeași vedere) prin telescop; să ascuță simțul pipăitului (prin cumpeni chemice), să ascuță auzul (prin instrumente acustice); să ușureze zgîriarea unghiilor prin metale ascuțite; să accele[re]ze repejunea pasului prin vapor. Toate, toate; toate analogii ale unor cunoștințe cuprinse virtual în mintea noastră. Eroarea se naște din imperfecțiunea organelor noastre și a analogiilor lor arte făcute. Ce e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un Apis de[z]gustător, fără spirit, nedemn, spre a umili pe-un Apoll, care merită tămâie. Merit și calități sunt pentru lume o provocare la duel. [35] Pasiunea are cazuistica ei proprie. [36] Un om în nevoie care-și ușurează inima cătră un amic poate fără multă osteneală să lungească vorba fără s-o prea bage de samă. [37] Un amor adormit nu-și dovedește tăia cu mai multă vehemență decât când despărțirea sau un asemenea eveniment îl amenință cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o viață. Ea avea 18 și eu 35. Așa, dacă o iei mecanic, nu-i mare lucru dacă un tip de 35 iese cu o tânără de 18. Lucrurile se schimbă însă, dacă el o cunoaște pe ea de când se ușura în scutece și mai ales dacă îi cunoaște și familia. Sună nasol. Sună a pedofilie, oricum ai lua-o. Cum reacționează un tată a cărui fiică se cuplează cu un tip de aceeași vârstă cu el? Îngrozitor, dar nu prea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Atunci ești în stare de orice. Dacă ești pe stradă, oricât de bine crescut ai fi, îți bagi picioarele în etică și educație și cauți primul copac sau prima mașină care te poate ascunde de privirile indiscrete ale trecătorilor, te ușurezi cu greu, că parcă nici nu mai poți, așa de mult și tare te-ai ținut, și nu te rogi decât să nu te vadă vreun cunoscut, de aceea, în viteză, nici nu o mai scuturi și jumătate tot în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în care te întorci să te piși, pentru că aș fi putut să-ți povestesc cât de penibili sîntem noi bărbații, când ne grăbim și vrem să urinăm fără să lăsăm obiectul pe care le avem în mâini, și cât ne ușurăm le ținem în cele mai imposibile locuri, sub braț, în gură sau chiar sub bărbie. Te-ai văzuit vreodată, în baie, cu o revistă în gură, cheile sub bărbie, telefoun între umăr și ureche, cu servieta într-o mână, cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de pe vremuri ca să pot depozita contravaloarea a o sută de parai, care oricum nu mă salvau din situația de căcat în care eram, în plus, nici măcar nu aveam unde să-i ascund să nu se prindă Patrik că l-am ușurat de material, așa că îngerul a învins, să zicem, ca să mă scot și eu puțin în fața ta, că în fața mea nu era nevoie de justificări, Patrik era, la rândul lui, un escroc care tocmai îl bobina pe unul pe care-l
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]