6,589 matches
-
Sub impactul flagelanților, grup de penitenți de inspirație apocaliptică care ațâța furia săracilor împotriva evreilor, aceștia au suferit, desigur, masacre și expulzări în timpul ciumei din 1348-1349, fiind bănuiți că otrăveau fântânile și răspândeau boala. Dar, dacă ei sunt acuzați de ucidere rituală, țiganii sunt mult timp acuzați de canibalism. În orice caz, condiția evreilor a rămas mult timp mai de invidiat decât cea a iobagilor, fie și numai prin relativa mobilitate de care se bucurau, putând merge de la un senior la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
foarte bine rădăcinile biblice. Cum însuși explică, la el utilizarea acestui termen derivă din comparația pe care o stabilise între sacrificiul biblic al lui Isaacfffff și exterminarea evreilor. Dumnezeu îi cere lui Avraam să-i sacrifice fiul în "holocaust" (ola), ucidere urmată de o distrugere completă prin foc. Pentru Wiesel, Isaac este primul supraviețuitor, care-i învață pe ceilalți să supraviețuiască, s-o ia de la capăt și să continue să creadă. Anihilarea este astfel percepută ca un sacrificiu care deschide calea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
au opus catolicii și protestanții (reformați / calviniști). De asemenea, apartenența religioasă a fost folosită drept criteriu discriminatoriu în Transilvania, ortodocșii și mozaicii având, în cele mai fericite domnii, statutul de tolerați 80. Totuși, plaiurile mioritice au fost ferite de spectrul uciderii omului de semenul său într-un război purtat în numele lui Dumnezeu. Comunități cu diverse origini au putut conviețui pașnic, asumându-și o identitate politică subsumată unei religii dominante. În nordul Moldovei, rutenii și românii au trăit amestecați vreme îndelungată 81
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-o sub tăcere și pe aceasta și a scris în Mărgăritare altceva: "În anul 1821 feb. 20, s-au ivit apostasia a grecilor asupra turcilor, în Moldova aflîndu-se Domn Mihail Sucio. După aceasta au urmat bejenie și multe prădăciuni și ucideri". Cu mare bucurie a notat apoi căsătoria Marghioliței, care avea 20 de ani: "În anul 1824 februar în 10 zile, am cununat pe Marghiolița, cu Mihalache Mavrodin, alegîndu-l eu din 49 ce au cerut-o pînă la acesta, căruia i-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și femei. Reacția guvernului a constat în ceea ce protestatarii numesc „război de slabă intensitate”, adică întreruperea alimentării cu apă a satelor și a coloniilor de refugiați, împânzirea drumurilor și a orașelor cu soldați și camioane militare, hărțuirea și, uneori, chiar uciderea sătenilor aflați în drum spre câmp, violarea femeilor și aducerea de prostituate în zonă. Mișcarea zapatistă a contracarat aceste acțiuni, cerând atenția și atrăgând sprijinul comunității internaționale. În 1996, în El Paso, Texas, exista deja Comisia Națională pentru Democrație în
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
își caută răzbunătorul, cristalizând în el întreaga ambivalență a fantomei: forță deopotrivă protectoare și amenințătoare. Desigur, umbra lui Agamemnon nu apare aici (cum se întâmplă în cazul fantomei regelui mort din Hamlet) însetată de răzbunare și dorind să dezvăluie secretul uciderii sale, dar asta nu înseamnă că el joacă un rol mai puțin central în acțiunea tragică. Invocațiile adresate lui se întind pe aproape cinci sute de versuri, reprezentând aproximativ jumătate din piesa a cărei întreagă acțiune se petrece în preajma mormântului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
scenă, Electra se adresează deopotrivă nopții și spiritului tatălui ei, acelui psyche ce plutește în eter, alături de spiritele tuturor morților. Puțin după aceea, în zorii zilei, Electra își reînnoiește invocația către tatăl mort, care zace în pământ și a cărui ucidere a făcut din viața ei un doliu etern, căci nu e clipă în care să nu-și amintească de odioasa crimă. Pata întunecată a sângelui vărsat de Agamemnon mai stăruie încă în palatul regal, iar asasinii nu vin la mormântul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și tinerii Electra, Antigona, Oreste sau Heracles au trăit experiențe asemănătoare. Personajul tragic reprezentat de fiecare dintre ei este insul care a trecut un prag și care aparține de acum încolo zonei-limită din vecinătatea împărăției umbrelor. În Orestia, în momentul uciderii lui Egist de către Oreste, corul rostește această surprinzătoare frază: „Cei morți îl lovesc pe cel viu”. Ea nu se poate explica doar prin vicleșugul lui Oreste, așa-zisul vestitor al propriei morți. Și nici nu înseamnă doar că tatăl mort
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce prinde treptat formă” (informs) în ochii lui Macbeth, această fantomă a crimei de care îl mai despart doar câteva clipe, n-ar putea fi asemuită cu fantoma unui mort întors în lumea celor vii? Astfel, nu apropiata și reala ucidere a lui Duncan îl îngrozește așa cum l-ar fi îngrozit vederea unui spectru, ci obsesia asasinatului ce va avea loc în curând capătă pentru el forța celei mai depline veridicități. Asistăm aici la un efect de deplasare, căci, în scena
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fusese asasinat este adus în fața regelui Henric al VI-lea, iar acesta deslușește, privindu-l, toate semnele unei crime, ca și cum trupul lui Gloucester ar fi putut să-i vorbească. La sfârșitul actului, când cardinalul de Beaufort - părtaș, alături de Suffolk, la uciderea lui Gloucester - moare la rândul său, totul se petrece ca și cum fantoma (ghost) ducelui Humphrey s-ar fi aflat lângă el. Nici o fantomă nu se arată ca atare pe scenă, nimic nu-i indică prezența efectivă în textul lui Shakespeare, dar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la căminul său, preferând „o bătrânețe obscură unei glorii nemuritoare”. Va trebui ca un alt eveniment să rănească și mai brutal amorul său propriu, pentru ca Achille să renunțe la amenințări și să-l facă să reia lupta: este vorba de uciderea în luptă, de către Hector, a lui Patroclu, față de care Achille nutrea o prietenie absolută. Dar, din păcate, influența devastatoare a orgoliului său exagerat nu se va opri aici: Achille este atât de mult robit propriului egoism sufletesc, încât însuși sentimentul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
piele -, precum și la hrana acestuia (lăcuste și miere sălbatică, după cum aflăm din Matei 3:4). Părul de cămilă reprezintă numeroasele comandamente ale Legii mozaice (tas entolas ton mosaikou nomou), impură ca și cămila, deoarece Îngăduie regimul carnivor (kreophagyia), jurămintele, jertfele, uciderea etc; cingătoarea de piele, din contra, simbolizează Sfînta Evanghelie, care a fost scrisă pe pergament din piei de oaie; lăcustele sînt iarăși poruncile Legii, care nu face distincția Între bine și rău, pe cînd mierea sălbatică este iarăși Sfînta Evanghelie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fie arestați și În special țărani muncitori, ei sunt majoritatea, mai mulți decât chiaburii. Țăranii săraci și mijlocași luați cu muncitorii sunt majoritatea zdrobitoareă Nu este vorba de elemente care au săvârșit acte criminale. Prin acte criminale Înțeleg Începând cu ucidere, asasinat, lovire gravă, cu intenție criminală, de devastare, instigare care a ridicat masa, aceștia sunt acum elemente politiceă În vederea soluționării cât mai grabnice a situației, Întrucât prezintă un pericol și pentru sănătate răspândind molima, Închisoarea Văcărești e plină, dorm și
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
lui ca sursă a răului, un prim pas spre lichidarea (necesară, din perspectiva aceleiași logici) a acestuia. Strategiile de luptă Împotriva „elementelor dușmănoase” sunt dintre cele mai diverse. De la deposedarea lor de bunurile prin care Își câștigau existența și până la uciderea propriu-zisă, aceste strategii includ acțiuni de intimidare, de abuz, de violență, obligația de a-ți părăsi domiciliul și de a pleca În necunoscut fiind doar o metodă printre altele. Statutul Însuși de dislocat sau deportat ar merita o discuție aparte
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
știut și au Îngăduit tortura Între deținuți au jucat rolul unui Pilat din Pont demonizat, care nu aude și nu vede nu fiindcă nu poate să o facă, ci fiindcă nu vrea. Deoarece scopul ardent al reeducării era negația metafizică (uciderea aproape „carnală” a lui Dumnezeu) și autonegația umană (omul ipostaziat ca o creație diabolică), Mihai Rădulescu recomandă studierea acestui fenomen „În școlile teologice, ca revers al creației lui Dumnezeu”24. În ultimă instanță, esența fenomenului Pitești consta În obținerea unui
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în munți (1945-1962); (8) represiunea împotriva cultelor și exterminarea sau persecutarea tuturor celor care se opuneau comunismului, deopotrivă din rândul majorității etnice românești, cât și din rândul minorităților; oprimarea Bisericii Ortodoxe, desființarea Bisericii Greco-Catolice, persecuțiile împotriva mișcării sioniste; (9) arestarea, uciderea, detenția politică sau deportarea țăranilor care opuneau rezistență față de colectivizare. Lichidarea violentă a revoltelor țărănești (1949-1962); (10) deportările cu scop de exterminare. Represiunile etnice. Gonirea și „vânzarea” evreilor și germanilor; (11) represiunea împotriva culturii, eradicarea valorilor naționale, respingerea artei și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
plînsete; prăpăd; pretext; primul război mondial; problemă; probleme; pușcă; Putin; răscoală; reglare de conturi; revoltă; roman; sfînt; sfîrșit; spaimă; speranță; strașnic; supraviețuire; știu; tanc; tare; teribil; teroare; cu tine; tragic; tranșee; Trăsniți în NATO; tun; turci; de țesut; țipete; ucide; ucidere; ucideri; uciși; uniformă; urgie; urme; vale; viață; victorie; Vietnam; viitor; vrajbă; zarvă, gălăgie; zarvă(1); 888/226/78/148/0 rece: gheață (164); frig (136); cald (125); iarnă (62); apă (33); zăpadă (30); înghețată (15); iarna (14); distant (13); înghețat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
prăpăd; pretext; primul război mondial; problemă; probleme; pușcă; Putin; răscoală; reglare de conturi; revoltă; roman; sfînt; sfîrșit; spaimă; speranță; strașnic; supraviețuire; știu; tanc; tare; teribil; teroare; cu tine; tragic; tranșee; Trăsniți în NATO; tun; turci; de țesut; țipete; ucide; ucidere; ucideri; uciși; uniformă; urgie; urme; vale; viață; victorie; Vietnam; viitor; vrajbă; zarvă, gălăgie; zarvă(1); 888/226/78/148/0 rece: gheață (164); frig (136); cald (125); iarnă (62); apă (33); zăpadă (30); înghețată (15); iarna (14); distant (13); înghețat (10
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
facă / Tot din os de-al nostru. / Numai io-oi scăpa / Sub stână de piatră, / De cal bun călcată, / De biciu urzicată, / De voi-ncă mustrată!"142 Simbol solar, leul reprezintă renașterea, împrospătarea energiilor cosmice, "înapoierea soarelui".143 Prinderea și uciderea lui este o ofrandă adusă lumii întregi, reînvierea Soarelui și reluarea drumului înspre "crângul cerului": "Dailerui / Dar n. / De bun cal ce hrănește, / Hrănește, / Nici vestește, / Că lui vestea i s-a dus / Pân` la umbra de schinduf. / Îmi plecară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
izgonit, iar, de Alexii, este interzisă chiar și pronunțarea numelui pentru a nun fi mușcat de șarpe de-a lungul anului. Considerat "norocul casei", șarpele de casă apără casa de farmece, de blesteme și de duhurile rele, iar izgonirea sau uciderea lui atrage după sine nenorocirea familiei sau pustiirea casei. Când moare ultimul stăpân al casei, șarpele de casă este sculptat pe stâlpul sau pe crucea de la mormânt, tronând ca apotropeu. Pe monumentele funerare este sculptat și șarpele de câmp care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
norocit de-a lungul anului. Prima sărbătoare, numită Alexiile, are loc în preajma echinocțiului de primăvară, când iese șarpele din adăpostul subpământean, iar la echinocțiul de toamnă, de Ziua Crucii, este celebrată intrarea șarpelui în pământ. În Zilele șarpelui este interzisă uciderea lui, dacă este întâlnit pe drum, și se utilizează nume eufeminizate "Cel care se târăște", "Curea"; "Gânganie"; "Domn", "Vasile". Înainte de retragerea în pământ, șerpii se adunau grămadă, într-un aluniș, și făureau "piatra scumpă". Aceste două zile închinate șarpelui Alexiile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de victime; 6. Persecuția minorităților etnice, religioase, culturale ori de orientare sexuală; 7. Exterminarea programată a deținuților politici; 8. Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistența anticomunistă armată în munți (1945-1962); 9. Represiunea împotriva cultelor, desființarea Bisericii Greco-Catolice; 10. Arestarea, uciderea, detenția politică sau deportarea țăranilor oponenți colectivizării, lichidarea violentă a revoltelor țărănești; 11. „Vânzarea” evreilor și germanilor; 12. Represiunea împotriva culturii, prin cenzură și arestare 13. Reprimarea mișcărilor și acțiunilor studențești din 1956; 14. Reprimarea mișcărilor muncitorești din Valea Jiului
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
public) și se ridică spre cer ca niște amenințătoare spânzurători, element discret sugerat prin acoperișurile și podurile desenate de scenograf. Spânzurătoarea ca simbol justițiar marchează fiecare cadru de joc. Ideea pornește, desigur, din acel posibil final în care Woyzeck pentru uciderea lui Marie poate fi condamnat la spânzurătoare. Regizorul nu a concretizat scenic acest final, din cele trei sugerate de Buchner, dar ideea lui plutește permanent în reprezentație, spânzurătoarea fiind o amenințare generală a lumii ce își dezlănțuie cu ferocitate pasiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui cu o altă fostă stea, Valentin, venit acasă să plătească ultimul tribut bolii și murind, nu sus, la înălțime, ca un adevărat "dansator pe sârmă", cum fusese, ci într-o cameră mizeră. Asistăm la umilirea, dar nu și la "uciderea artistului" Gherlaș, în secvența balului dat în cinstea unui general care nu mai vine scenă în care George Constantin sugerează magistral nu chipul unei brute, ci o imagine a abrutizării și degradării, a conștiinței eșecului, a ratării convertite în îngâmfare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin derizoriul "veseliei" sale contrastul tragic din final... oricum, însă, oricât ar fi ignorat Alexa Visarion genul artistic în sine, astfel de licențe (în ultimă instanță "cinematografice"), cum ar fi și evocarea în imagini și nu numai prin vorbă a uciderii lui Dumitru, au darul să activizeze participarea spectatorilor. Cu totul și cu totul remarcabile... sunt secvențele-strigăt ale "visului" lui Ion; din alb-negru sau din tentele virate de până atunci izbucnește culoarea... operatorul Vivi Drăgan... scenograful Marcel Bogos... Anca este, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]