3,966 matches
-
cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o mână mare și palidă s-a încleștat deodată pe marginea jachetei de la deux-pièces-ul șofraniu pe care-l purtam. Atunci m-am smuls urlând de lângă sicriu și-am lăsat în mâna ființei teribile taiorul sfâșiat. M-am trezit în cearceafurile ude și am aprins lumina. Dar Ester, în vremea când mergeam la tanti Aura, era o fată vioaie și foarte deșteaptă, care citea tot timpul cărți groase, prăjindu-se la soare în remorca vechiului camion. Cu cât se bronza mai mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atât de tare la față de plăcere, încît pistruii aproape că-i dispăruseră. Sigur, așa n-aveam să ne plictisim nici o clipă întreaga săptămână. Ester a propus să tragem la sorți. Ne-am apucat pe loc să ștergem cu o cârpă udă desenele de pe asfalt și să tragem cercurile celor șapte zile. Cel mai larg l-am tras cu cretă violetă, în interiorul lui am desenat altul cu cretă indigo, următorul era albastru, următorul verde, apoi galben și oranj, iar în centru rămânea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în curtea mătușii, sub cerurile opulente de vară. Nu mi-am revenit până pe înserat. Față de simplitatea și puterea acelei lumi, unde aproape că fusesem, formele lumii de-aici (frunzele întunecat-transparente ale cireșului amar, fructele lui grena, cu carnea moale și udă, camionul cu vopseaua albastră de pe capota jupuită, zmeele levitînd peste câmp, ocolite în zbor de turturele, fiecare cărămida împăienjenită din fațada casei, fiecare fir de păr cărunt din blana cu scaieți a lui Chombe, botul și nasul lui ca de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cum alergam umplîndu-mi plămânii de aerul verde, am ajuns la un pârâu care-și susura apa meandrică, de sticlă cenușiu-albăstrie, între maluri de iarbă. Drumul meu se întrerupea pe un mal și continua pe celălalt. M-am oprit în iarba udă de stropii pârâului. Adânc în apă alunecau înainte și înapoi păstrăvi alburii. Privind la dreapta, am văzut la vreo cincizeci de metri o punte de lemn, acoperită cu mușchi. Dar un gând mă atrăgea mai mult. Mi-am scos rochița
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umăr mai sus decât celălalt. Ne-am îndreptat spre patul mamei. Eram înduioșată puțin. Mama a început să plângă de bucurie când ne-a văzut. Era ridicată pe jumătate și sprijinită de pernă. Am pupat-o și pielea ei era, udă. Părul ei era extrem de subțire și destul de rar, așa că i se lipise de pielea capului. Arăta foarte rău, foarte slabă. Am stat vreun sfert de oră cu mama, i-am spus că mă simțeam bine la tanti Aura. "Dar nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unuia din ochi am văzut o vinișoară, ca un fir de lână albăstrie. Ne-am privit multă vreme, fără să ne spunem nimic, ea melancolică și gravă, eu sufocată, dusă de pe lume. Când mi-a luat mâna, palma ei era udă de emoție. Ne-am împletit degetele. Simțeam, o spun în fine, că o iubesc, aș fi vrut s-o strâng în brațe și să rămânem așa, să nu ne mai ducem acasă. Am mers de mână până la ea. Nu ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi apar în minte ca luminate de o mica lanternă de buzunar. În acea noapte am visat că mergeam pe cărare, în mijlocul pădurii, din ce în ce mai îngrețoșată și mai amețită. Priveam în pământ, și amestecul acela de lăstari, omizi, frunze moarte, ciuperci ude - îmi tremura în fața ochilor. Pădurea nu avea limite, nu avea sens, ea era singura lume pe care ți-o puteai imagina. Un lătrat de vulpe undeva mai la deal. O scânteiere de rouă într-o plasă de păianjen. Un tril
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-apoi am ieșit să culeg un trandafir. Am tăiat cu cuțitul codița unuia, plină de ghimpi. Trandafirul era mic, abia îmbobocit, dar câteva petale purpurii se și desfăcuseră și stăteau răsfrânte, lăsîndu-le să se vadă și pe celelalte, învălătucite, ude de rouă. M-am hotărât să-l țin în mână. Mi l-aș fi prins în piept, dar și bluza mea era roșie. Am ieșit în soare și le-am găsit pe toate fetele adunate pe mica platformă de ciment
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât văzute. Eram vorbită de cineva din afara mea, existam numai atâta timp cât acel cineva își rostea cuvintele indescifrabile, bolboroselile hieratice. Și acele cuvinte nu erau nici pe departe niște abstracțiuni, acel limbaj nu era doar limbaj: unele cuvinte erau gelatinoase, altele ude și înghețate, altele arzând ca acidul. În totul, vorbirea aceea era o lume bizară, pe care o percepeam cu altceva decât cu simțurile, pe care o trăiam cu altceva decât cu corpul și cu mintea. Eram torturată, martirizată de acel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și iubire filială pentru guru-l ei. Până ce, într-o seară, poetul i-a spus că aceasta e dragoste. A leșinat atunci pe terasă. S-a deșteptat, nu știe după cât timp, la el în odaie, întinsă pe pat, cu fața udă. Plutea în odaie un parfum proaspăt de iasomie. Gura continua s-o mângâie și i-a dat atunci acea mantra, apărătoare de păcate. Să rămână pură toată viața, așa i-a spus. Să scrie versuri, să iubească, să viseze și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sufletul meu, deși taina și miracolul din jur mă exaltase, mă narcotizase, mă răzvrătise. Nu știu cum s-a petrecut aceasta. Altă dată, am găsit o casă părăsită, ta marginea unui câmp de orez în care eu mă avântasem și mă întorsesem ud până aproape de genunchi. Am stat pe zidul ruinat al casei, pe pietrele acelea amenințate de vegetație, uscîndu-mă. Nu răsăriseră încă stelele, și seara era caldă, cu adieri de eucalips. Alături, încercînd să stea tot atât de confortabil, deși venise într-o sari
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-și deschidă umbrela. Se prefăcea că nu remarcă zâmbetele trecătorilor, întorcînd capul ca să-l privească, aproape alergând zgribulit sub jumătatea de umbrelă - dar știa că roșise. Ajuns la câteva case de numărul 4 se hotărî brusc și închise umbrela. - Ești ud leoarcă, tovarășe, exclamă Năstase când îl văzu intrând. Să nu răcești. Poate ar fi bine să iei o aspirină. Dacă nu ai la îndemînă, îți dau eu. - Nu, mulțumesc, nu cred că va fi nevoie. Nu răcesc atât de ușor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acolo... Pantelimon păli, își trecu mâna prin păr și începu să-și șteargă picăturile de ploaie, parcă atunci le-ar fi simțit pentru întîia oară. - Nu știai că a rămas în Suedia? - Nu, răspunse absent Pantelimon. Apoi își privi mâna udă și o lăsă stânjenit pe genunchi. - Dacă ți-a rămas părul ud, atunci răcești la sigur, spuse Năstase, ridicîndu-se. Să-ți dau o aspirină. Pantelimon o înghiți supus și goli pe nerăsuflate paharul cu apă. - Mulțumesc, spuse așezând paharul în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șteargă picăturile de ploaie, parcă atunci le-ar fi simțit pentru întîia oară. - Nu știai că a rămas în Suedia? - Nu, răspunse absent Pantelimon. Apoi își privi mâna udă și o lăsă stânjenit pe genunchi. - Dacă ți-a rămas părul ud, atunci răcești la sigur, spuse Năstase, ridicîndu-se. Să-ți dau o aspirină. Pantelimon o înghiți supus și goli pe nerăsuflate paharul cu apă. - Mulțumesc, spuse așezând paharul în colțul biroului. - Dar știi, nu s-a împăcat cu clima din Suedia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încruntîndu-se. - Dar ce se întîmplă cu d-ta? Pari de pe altă lume. - Au reînceput insomniile, răspunse încruntat Pantelimon. Tovarășul Năstase avea dreptate: am răcit săptămâna trecută. M-a pătruns ploaia și deși mi-a dat o aspirină, părul mi-era ud, mai ales la ceafă, și am răcit. De aceea tot voiam să-mi cumpăr o umbrelă solidă. Poate una din acelea de-acolo, adăugă întinzînd brațul și arătîndu-le. Ieșind din magazin, Ulieru îi spuse. - Dacă n-ai altceva de făcut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai ciocnea un pahar, mai servea mezelicuri. Ce brânzeturi, ce sardele, ce coloniale, ce delicatese-aducea ! — E-hei, madam Delcă, mai zicea câte unu, aici la dumneata e mai ceva ca la Dragomir Niculescu! Uite-așa, la tejgheaua acoperită de tinichea udă, și-a trecut ea tinerețea ! Tot alerga de colo-colo, între ciocnituri de pahare și țoiuri, mânată de strigătele de la mese. — Coană Vico !... N-auzi ?... Coanăăăă Viiiico !... Omu ei ședea ca și acu, tolănit pe pat, în ultima cameră. Ieșea doar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai hăpăia la masă... De ce-mbătrânea, d-aia se făcea mai lacomă. Se scoală de pe piatra rece, a amorțit, o înjunghie picioarele mai rău ca az-dimineață. Și-o și trece, de-abia se mai ține, de ce-mbătrânește omu, și bășica udului i se slăbește. D-aia nici nu-i vine să plece, poate vine Nebuna și-i dă drumu-n casă. Mai face câțiva pași, mai se uită la poartă, poate apare Ivona, dar-ar dracu-n ea de călăreață. Vezi că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să tot dea cu ochii de momâie, acolo-n fotoliu, mică-mică, și cu cocoașa-n spate, și cu ochii zgâiți. Și, de la o vreme, Ivona îi punea peste fotoliu o mușama ; se vede că i s-o fi slăbit bășica udului și madam Ioaniu își da drumu pe ea, ca copiii mici. Așa că i-o mai fi deschis ușa pe furiș. Că de la unu ca el te-aștepți numa la rele... Și vezi că soacră-sa-l știa, d-aia nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei, dar de văzut v-ați fi văzut (mult mai fericit !) peste două-trei ore, odată cu toți musafirii ! O urmezi însă, silindu-te a merge în urma ei și călcând dintr-o piatră într-alta, pentru că, nu se știe de ce, pământul este ud. Este chiar noroi pe alee. Mersul acesta te enervează ! Este un pretext prea străveziu că ar vrea să-ți arate vreun soi de trandafiri, știindu ți puținul interes pe care tu îl dedici naturii. — Nu am putea oare, stimată și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ții firea, ai plecat foarte repede, luându-ți rămas-bun numai de la Profesor, și încă din trăsură ți-a venit să verși. Și ai icnit mult, umilit și nefericit, lângă gardul casei. Însă acum, chiar în clipa aceasta, vezi de ce este ud pământul pe alee : pentru că, impardonabil de neglijentă, Sophie a lăsat furtunul deschis. Și cum merge tot înaintea ta, observi deodată că nu mai este la fel de suplă ca altădată, fapt pe care sigur nu-l știe, de vreme ce se poartă tot ca și când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grădină ! Mergi, gâfâind ușor, în urma ei, ca să o somezi într-un fel să se oprească. Oh, de n-ai fi întors capul ca să te asiguri că nimeni nu a înregistrat prea timpuria ta sosire, acum n-ai aluneca pe pământul ud, mânjindu-ți, fir-ar să fie !, pantalonul écru ! Să gonești până te va aduce într-o asemenea stare încât să fii gata să o lași baltă aici, cu trandafirii și cu misterul ei ! Să ți iei inima în dinți, fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Eram foarte destinsă și volubilă, ca atunci când trebuie să întrețin musafirii. Simțeam efluvii stranii în tot corpul, răurile îmi încetaseră, parcă cineva mi le luase cu mâna, atâta doar că, pe măsură ce înaintam pe aleile din grădină, pământul era tot mai ud. Presupun că aceasta l-a deranjat pe bietul Titi, arăta mal à l’aise, și-și tot ștergea cu o batistă destul de mototolită fruntea, pe care apăruseră din nou pete roșii, ca atunci când se emoționează ; ceea ce mie nu-mi pare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte adânc în gândurile mele. Ajunsesem chiar în față la Café de Paris. O secundă am șovăit, tremurând sub umbrelă, temându-mă de umezeala ce numai bine nu-mi face, de pantofii uzi, de rigolele debordând de apă : apoi m-am decis și am traversat. îmbulzeala se făcea tot mai mare, lumea aproape smulgând ziarul din mâna vânzătorului, râsete, strigăte, am văzut chiar doi amici ce s-au sărutat ! Deși oarecum la curent
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Turtucaia. Atât ! Rămâne doar imaginația noastră să vagabondeze... în fine, mult discutata ofensivă din sud a lui Averescu ! Ah, dacă Dumnezeu ar fi cu noi măcar de acum înainte ! Era mai mult de ora două când am ajuns, în fine, ud și tremurând, acasă. Sophie era lipsă, plecată de dimineață la Societatea Damelor Ortodoxe, și, tot așteptând-o, scuturat de frisoane, am strănutat interminabil. Îngrijorat de starea sănătății ce din imprudență o riscasem, ieșind într-o asemenea zi, am dat dispoziții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]