3,448 matches
-
rămas în brațele DOAMNEI CU VOAL. În sfârșit liniște.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Care trage ușile, dar nu le mai poate închide ermetic): Doamne, Dumnezeule, bine că s-a terminat. BĂRBATUL CU ZIARUL (Care își desface ziarul.): Poftim, acuma l-am udat de tot. BĂTRÎNUL CU BASTON (Încercând să închidă ușile, oarecum mirat că acestea au devenit oarecum mai strâmte, sau mai largi, sau mai înalte.): Păi, cu vremea asta nu te mai miri de nimic. DOAMNA CU VOAL (Timid.): Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ne amăgim... Ce rost are? CASIERUL: Poate că... totuși... (Către ȘEFUL GĂRII.) Eu plec! HAMALUL: Și eu plec! ȘEFUL GĂRII: Bine, bine... Mă lăsați singur... IOANA: Și eu plec! Vreau să mă satur de picături de apă! Vreau să-mi ud mâinile, vreau să-mi spăl mâinile de negru, da... (Plânge.) ȘEFUL GĂRII (Privește în direcția petei albastre.): Unde e, domnule, unde e blestemata aia de pată albastră? HAMALUL: Eu o văd! CASIERUL: Și eu o văd! IOANA: Uite-o, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Era îmbrăcat cu o salopetă murdară de ulei de motor și avea pe cap o șapcă verde cu NIKE. Avea bocanci negri și un pulover albastru. A pufnit spre mine și mi s-a părut că mormăie o înjurătură. - Și udă și buretele, am adăugat destul de enervat. Rușine să-mi fie, îmi ziceam, rușine. Oare nu învățasem nimic din lecția Cristinei? Așa sunt oamenii, nu învață nimic din propriile lor greșeli, dar dacă admitem că eu nu am greșit cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îndreptățită. În plus, l-au prins pe pedofil săptămâna trecută la Feldioara, lângă Cernavodă, și, chiar dacă nu l-ar fi prins, Victor era oricum un haldău, mult mai înalt decât mine. Asta a fost tot. Victor s-a dus să ude buretele și să aducă niște cretă și s-a întors după trei minute. În noaptea aceea am dormit foarte bine. Tot n-o găsiseră pe Cristina, dar nici nu mă mai gândeam la ea. De bucurie că fusesem lăsați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unde. Strângeri de mâini, activitate febrilă în timpul nopții. Dimineața totul arăta ca mai înainte, doar eu și directorul ne-am făcut cu ochiul. O lună - nimic. Ba îl trimiteam pe Vasile, ba pe Iolanda, ba pe Ioncsi, îi trimiteam să ude buretele și să aducă cretă și nu se întâmpla nimic. Le spuneam să aducă întâi cretă, pe urmă, dacă tot erau acolo, să ude buretele și să se întoarcă. Folclorul copiilor începuse deja să lucreze, se înfiorau când ieșeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lună - nimic. Ba îl trimiteam pe Vasile, ba pe Iolanda, ba pe Ioncsi, îi trimiteam să ude buretele și să aducă cretă și nu se întâmpla nimic. Le spuneam să aducă întâi cretă, pe urmă, dacă tot erau acolo, să ude buretele și să se întoarcă. Folclorul copiilor începuse deja să lucreze, se înfiorau când ieșeau pe ușă, iar clasa nu mai chicotea în ore. Pe mine mă priveau ca pe un căpcăun. Se apropia vacanța, încă nu se întâmplase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu i-am văzut nici până în ziua de azi. Ei bine, într-o noapte când băusem un bitter și mă durea stomacul, mi-am dat seama care era poanta. Îi trimisesem după cretă, e adevărat, dar apoi îi pusesem să ude și buretele. Nu trebuia să-i mai pun să ude buretele. A doua zi mi-am verificat ipoteza cu succes. Asta a fost tot. Paulică s-a dus după cretă și nu s-a mai întors. U-BOOT KM 103 Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bine, într-o noapte când băusem un bitter și mă durea stomacul, mi-am dat seama care era poanta. Îi trimisesem după cretă, e adevărat, dar apoi îi pusesem să ude și buretele. Nu trebuia să-i mai pun să ude buretele. A doua zi mi-am verificat ipoteza cu succes. Asta a fost tot. Paulică s-a dus după cretă și nu s-a mai întors. U-BOOT KM 103 Se pare că submarinul KM 103 a eșuat pe 17 octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era deschisă. Maică-mea era în prag cu o stropitoare plină în mână. - Unde-ai fost? m-a întrebat dojenitoare, dar era o dojană blândă. Se prinsese că sunt în beci. - M-a trimis tata să-ți spun să-l uzi pe Platon, am zis repede. - Păi, mă gândeam eu. Ia-ți un fâș pe tine, că iar te apucă oasele. - Mamă, mi-e bine așa. - Ia-ți, domnule, fâș! Am îmbrăcat o haină destul de groasă și am urmat-o jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
săruta pe creștet. Purta un costum alb de in și un tricou de un bej pal pe dedesubt; la încheietură avea o brățară groasă de argint, care semăna foarte mult cu lanțul meu de la gât. Aveam chiar și ojă asortată: Uzi, de la Urban Decay 1, un albastru-gri strălucitor. Hugo era dependent de produsele de marcă și nu voise nici în ruptul capului să mă asculte când i-am spus că puteam să cumpărăm aceeași culoare, la o treime din preț, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rezemă de un copac în așteptarea primelor raze de lumină ce încercau să se ivească de la răsărit. Un minut... Două... Trei... Și simți că îi e frig. — Trebuie să fie teama. Urină și avu impresia că zgomotul frunzelor, atunci când se udau, trezea întreaga lume. Când termină, era deja ziuă. Acum distingea contururile lucrurilor, diametrul copacilor, silueta frunzelor mari, întinderea luminișului, formele construcțiilor din tabără. Ceva se mișcă în fața lui, în dreapta. Putu zări un cur gol și niște picioare ce se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
departe, văzu o ușă alături de care se afla o placă inscripționată cu numele „Ambrogiani“. Fără nici un titlu, doar numele. Ciocăni, așteptă un „Avanti“ strigat și intră. O masă de lucru, două ferestre, o plantă având o nevoie disperată să fie udată, un calendar și, În spatele mesei, un taur de om al cărui gât era Într-o revoltă fățișă Împotriva gulerului strâmt al cămășii sale de uniformă. Umerii lați Întindeau materialul sacoului de uniformă; până și Încheieturile mâinilor păreau prea puternic strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un mâner și nu o clanță, deschise ușa și intră. În Încăperea mică se aflau trei pupitre metalice, În fața fiecăruia era câte un scaun, și două fișete de pe care atârnau flasce plante lungi și obosite, având mare nevoie să fie udate și, de asemenea, șterse de praf. Pe perete atârna deja previzibilul afișier, acoperit cu bilețele și grafice. Două dintre pupitre erau acoperite cu deșeurile comune muncii de birou: hârtii, formulare, dosare, pixuri, creioane. Pe al treilea era un terminal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Un braț stătea Întins În fața corpului, cu mâna chiar la marginea apei, valurile mici lovind-o cu delicatețe. Celălalt braț era adunat sub corp. Brunetti se aplecă și-i pipăi Încheietura mâinii, dar nu simți nici un puls. Carnea era rece, udă din pricina umezelii care se ridicase din lagună. Se apropie cu un pas, se strecură În umbră și așeză mâna la baza gâtului băiatului. Nu era nici un puls. Când păși Înapoi În lumina lunii, văzu că avea sânge pe degete. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cum ești o parte din realitate ce se pierde în imaginar, infern dureros de dulce. Vara a apus, focul s-a stins! O cană de ceai, o carte, un caiet, o ploaie mocănească, rece, dezamăgită și ea de venirea toamnei udă orizontul. Ochii mei la fel de deschiși, de curioși sunt parcă umbriți de o nostalgie ce vă e poate bizară, dar nu și mie. O melodie începe să răsune încet, îmi ascund tristețea... Sau sunt doar egoistă și nu vreau să le
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
Doamne... Repetam fără oprire acele cuvinte, te rog. Am închis ochii, lăsând întunericul să-mi fie Prieten. M-am trezit speriată, strângând plapuma în pumni. Mi-am mutat privirea pe partea cealaltă a patului, când lacrimile au început să-mi ude obrajii. Cu un glas răgușit am încercat să strig. Nu, nu, nu. Cuvintele îmi părăseau gura în speranța de a schimba ceea ce îmi provoca durerea care nu mă părăsea de luni bune. Pierderea surorii mele. Regretele m au copleșit, făcându
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
se uita la pachetul cu scutece, studia ilustrațiile și încerca, în van, să priceapă care era mecanismul. Singurul lucru pe care-l știa cu siguranță despre scutece era că, imediat ce reușea să-l introducă pe Theo într-unul, copilul îl uda instantaneu. Și asta de fiecare dată. Urma îmbrăcatul. Hugo ura etapa asta cel mai tare. Era limpede că băiețelul considera aceste manevre ca pe o tentativă de omor, așa că pe tot parcursul ei urla cât îl țineau plămânii. Lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
generale, mai superficiale, cu atât mai repede putea să scape. Laura a expirat grăbită și furioasă. —Produse împotriva rahatului de câine, produse pentru grădină. Toată ziua stă în birou și născocește denumiri ca Doo Nu, Viața e... cu rahat sau Udă-mi grădina. Fără să vrea, Hugo a lăsat să-i scape o pufnitură. Laura l-a privit calmă. —Da. Ha, ha. Numai că nu e așa de amuzant. Se pare că munca lui de cacao îi oferă mai multe satisfacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dădea pe gât, întrebă într-o doară: - Dacă nu sunt indiscret, acest geamantan este plin cu bani? Înregistră anticipata mișcare afirmativă a capului. Bancnote mici, presupun... Musafirul aruncă o privire rapidă către geamantanul înfipt în mijlocul încăperii. Apa scursă de pe el udase deja covorul rotund, dar se părea că această informație nu prezenta niciun interes pentru individual speriat. - Mici, domnule, evident. Bancnote mici, nu trebuie să fie tot timpul așa? Doar vă pricepeți la asta, altfel... Altfel banii pot fi identificați mult
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reuși să-ți mai pună dinții la loc. Dispari! Totuși, un gând nu-i dădea pace. Văzuse cu ochii lui. Un agent imobiliar îi sunase la ușă, băuse o bere, plecase prin grădină, lăsase geamantanul cu bani în sufragerie, geamantanul udase un pic covorul, îl dusese în debara, îl deschisese, banii erau acolo, bancnote mici, serii disparate. Spuseseră la știri că agentul ăla fusese lovit de o mașină, așa cum scrisese el în manuscris. Jeepul Omului cu Tatuaj staționase în fața casei sale
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o plasă de protecție, plasa ta de protecție, ai face, de ochii lumii, pe teribilistul. Iepurele cu orgoliul rănit, iată-l cum ne demonstrează că poate sări, la urma urmei, în cap. Fiindcă știe prea bine că nu-și poate uda urechile în apa rece. Dar dacă vom face o scamatorie și plasa mult dorită va dispărea în timp ce iepurele plonjează în gol? Ce va simți el atunci, la contactul cu apa rece? Cum va reacționa atunci când blănița va fi udă? Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu prietenii, în timp ce ea îl aștepta acasă cu sufletul la gură, toată ziua, până noaptea târziu... Când, de fapt ar fi trebuit să stea lângă dânsa neclintit, să o lase să-l privească nesățios, cu dragostea ei oarbă... să-i ude mâinile ei dragi cu lacrimile lui... Dar, n¬a făcut-o!... N-a făcut-o!... și ce păcat!... ”- N-a facut-o!... Și, ce păcat, ce păcat!... Zadarnic îl încearcă, acum poate, părerile de rău!” Își zise Iorgu, trăgând cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
In cimitir e o liniște adâncă, atât de adâncă încât și gândurile tac... Doar copacii suspină. Frunzele se desprind de pe crengi, parcă ar încerca să zboare, pentru ca apoi, trecând ușor într-o plutire lină să cadă la pământ. După ce a udat florile și a aprins candela, a început să se închine: Tatăl nostru, care ești în Ceruri, Sfințească-se numele Tău... Odihnește-o, Doamne în pace pe Fata mea, și iartă-i păcatele. Iartă-mă, Fată iartă-mă pentru toate, greșelile care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în comun. Frământările prin care trecea țara, îl îndepărtau încă și mai mult de lumea aceea. Iar, dupa ce Vasilica s-a prăpădit, pașii îl purtau singuri, zi de zi, pe aleile cimitirului, la mormântul ei să aprindă candela, să ude florile și să se închine. Era în ajunul Sf. Mucenic Dimitrie... Când, se trezi în fața mormântului. Copacii se clătinau încet-încet unduitor. - Sunt toti aici!... murmură el... toti, mama, tata, bunicu, veteranul de la Oituz si Vasilica... acum si ea este aici
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a merge zilnic la cimitir, pe orice vreme, fie ploaie, vânt, fie arșiță... fie orice, nimic nu l-ar fi împiedicat să meargă, pentru a menține candela aprinsă și de a se închina la mormântul Vasilicăi pentru iertare. După ce a udat florile și a aprins candela, -candela din ajun, încă ardea-, a început să se roage: Tatăl nostru, carele ești în Ceruri. Sfinteascăse numele Tău...!” ... Odihneste- o, Doamne, în pace pe Vasilica si iartă-i păcatele...!”... ”Iartă-mă, Fata, pentru tot ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]