2,898 matches
-
atârnând pe marginea patului, până ce culoarea pielii picioarelor devine roșie. UN "LEAC ‘’ miraculos : RUGĂCIUNEA !? Verificând un mit și anume vindecarea pe cale religioasă, a credincioșilor de boli, celebrul cercetător american RADOLPH BYRD a ajuns la o concluzie uluitoare, care a 101 uimit lumea medicală : rugăciunea poate constitui un panaceu pentru vindecarea afecțiunilor cardiovasculare ! La această concluzie a ajuns În anul 1980, În urma unor cercetări minuțioase, realizate prin mijloace tehnice moderne, care arătau, fără dubii, că peste 85% dintre persoanele supuse studiului (de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Ce bărbat nu a remarcat măcar o dată în fața iubitei lui cât de bine arată cutare top-model sau cutare cântăreață? Ce bărbat nu și-a auzit atunci prietena răspunzându-i: „Mă rog, este...”? În fine, ce bărbat nu a fost niciodată uimit să își vadă iubita extaziindu-se la vederea frumuseții „foarte ascunse” a unei actrițe din planul secund al unui serial televizat? Ei bine, dacă sunteți unul dintre acești bărbați, nu fiți surprinși, în primul rând nu este ceva conștient. În
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
marelui scriitor ceh din secolul al XVII-lea, Comenius. Cartea lui Comenius este foarte frumoasă, diferind prin tonul său satiric amar de cartea contemporanului lui, renumita Calea Pelerinului de John Bunyan cu care se înrudește ca gen. Am fost întotdeauna uimită că iubitorii de "literatură universală" nu au descoperit această carte care pentru literatură este aproximativ ce sunt Bosch și Brueghel pentru pictură. Yourcenar comentând pe marginea titlului trilogiei sale90 gina viața fără un proiect; calea ei spre glorie va ajunge
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de prețuire ("pe lângă acest duce al Milanului trăiau mulți oameni și servitori care, după ce îi slujiseră o bucată de timp, cereau funcții, favoruri sau pensii de la stăpânul lor, care bucuros le dăruia cele cerute, fapt care îl lăsa pe bucătar uimit, mai cu osebire pentru favorurile acordate unor oameni necunoscători, nepricepuți și nevrednici de a le avea"). Urmează dispunerea (taxis), ordonarea materialelor în: introducere interesul ne este trezit tocmai prin învăluirea în mister a faptelor ("Și atunci își puse în gând
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
primul dintre acesta se emfatizează legătura dintre stereotipurile dominante, existente chiar și în mintea noastră (ale lui Alina Harja, Guigo Melis și Luigi Manconi...) și trăsăturile reale ale comunității românești rezidente în Italia. Diferența este atât de mare încât rămâi uimit și confuz fiind incapabil să faci legătura între imaginea românilor prezentați în cronicile negre (figuri de violatori) și figurile, fizionomiile, vocile, gesturile, comportamentele românilor pe care îi poți întâlni, nu doar în paginile acestei cărți, dar la locul de muncă
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
domnul țării să-i dăruiască cu câte o moșie și să-i facă boieri, dacă erau țărani. Tot așa a vrut să facă și cu Fata de la Cozia. Ea îi spuse atunci că nu e bărbat, ci fată. Toți rămaseră uimiți, când aflară că o fată a putut să fie atât de vitează. Iar domnul a zis: Și dacă ești fată, tot îți dau o moșie care să-ți fie zestre când te vei mărita. Iar întorcându-se către cei din jurul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
sfârșește prin a lua partea autorului său, făcând de râs pe criticii de profesie. Împăcat temporar cu această revanșă imaginară 42, autorul încearcă să asculte din nou "glasul" de taină al personajului său (glasul inconștientului, mai exact), de la care află, uimit, că "poți suprima mulți demoni interiori, nu și pe cel al iubirii". Pe cine iubise Bizu? Și când? Pățit (cu scriitorii nu-i de glumit!), agronomul nu se mai confesează acum, lăsând autorului libertatea de a vorbi după bunul plac
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ducea pachetele expediate, doar până la intersecțiile cu șoseaua principală, iar când trecea cineva pe acolo, le ducea până în localitatea de destinație. Jurnalistul român a întrebat dacă nu ia cineva pe nedrept pachetul, la care norvegianul care-l însoțea a reacționat uimit: „Cum să-l ia, când are adresa scrisă pe el?” Pentru un norvegian era de mirare ca un individ să-și însușească bunul altuia, ceea ce era un lucru și mai de mirare pentru un român care este obișnuit exact pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
despre viața în penitenciare, și, absurd, să colaboreze cu Securitatea. O astfel de propunere primește și Constantin Noica din partea unui colonel: ""mâine veți fi liber". A adăugat: "Vreți să rămâneți în legătură cu noi? Sau e împotriva conștiinței dvs.?"" 101. Noica remarcă uimit că nimic nu se schimbase, că eliberarea este condiționată de colaborare. Cei mai mulți dintre foștii deținuți rămân împotriva sistemului, desfășurând activități "dușmănoase". Securitatea își continuă activitatea, dirijând exerciții de prevenire a extinderii nemulțumirilor personale. Comparativ cu primul deceniu de comunism, atmosfera
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
putea să aibă nevoie de un oftalmolog; poate o fi vorba de o defecțiune de vedere și de auz sau poate că suferă de o boală de care nu știa, încă nedescoperită? Rătăcit într-un spațiu total necunoscut, nedumerit și uimit de cele întâmplate, o stare de nesiguranță și de teama a pus repede stăpânire pe el. Starea aceasta de nesiguranță și de teamă era amplificată și de emoțiile din ce în ce mai puternice, care-l copleșeau. Se simțea în situația unui student prins
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îmbrăcat cu totul altfel decât eschimoșii. Deși nu-l văzuse niciodată în viața lui, i se părea foarte cunoscut. Eu sunt mentorul și îndrumătorul tău. Sunt sigur că, în primul rând, tu trebuie să-ți reamintești unde te afli! Unde?... uimit și dezorientat, bâigui fără să vrea. În timp ce pronunță cuvântul mai sus amintit, un junghi fierbinte, ca o săgeată aprinsă, trimisă de mâna unui iscusit vânător direct în măruntaiele vânatului, îi străpunse întregul organism, începând cu creierul. Deși în întreaga sa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
persoane ce venea din sens contrar și care se oprise în loc ca să-l privească mai bine; o doamnă nu prea înaltă, îmbrăcată într-un pardesiu cărămiziu, de sub gluga căreia ieșea un smoc grizonant în formă de buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit spre ea, ca și cum ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit spre ea, ca și cum ar fi avut un revolver în mână, exclamă: Să nu spui că nu ești Gladiola! Nici prin cap nu-mi trece așa ceva. Dacă ai ști ce speriată sunt, nu uimită ci speriată în adevăratul sens al cuvântului! Acum s-a întâmplat o minune! Am impresia că visez, că ai picat din cer!... Cu ce ocazie prin București? Am avut de rezolvat niște treburi și pentru că mai sunt aproape trei ore
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
două camere rezervate pentru fete. Te-a întrebat cineva ce poftești, fă putoare? Mai bine ai face puțină curățenie în cameră! Când vin să găsesc camera aranjată! Apoi sergentul Luca se întoarse cu fața spre Bidaru care privea la ei uimit și nu știa ce să spună. Îi era rușine de rușinea ei. Nu trebuie să-ți fie milă de ea! îl lămuri acesta. A alungat-o mă-sa de acasă de hoață ce-i și nu vrea să plece de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Tata a fost un om foarte deștept, inteligent cu o memorie sclipitoare, foarte inventiv dar și foarte impulsiv. Era socotit mai rău decât Cănuță, om sucit... Cum nu-l putea scoate nimeni din ale lui, a refuzat Musafirul nota apoi uimit: „Un volum uriaș de material, adunat și conservat cu grijă, e rezultatul căutărilor de o viață întreagă ale acestui cărturar robit pasiunii pentru istoria poporului român. Arheologie, etnografie, lingvistică, tot ce stă legat de trecutul și specificul vieții pe aceste
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
minți niciodată. A nu putea îndura să fii mințit de alții. A nu putea îngădui minciuna oriunde ai întâlnio. A urî nedreptatea. Când ești tânăr nu mai este nimic între Dumnezeu și lume, decât ființa ta. Poți zice: Nu. CELLINO (uimit): Poate să zică cineva „nu“ azi la Veneția? Cu Consiliul celor zece și cu cei trei inchizitori? PIETRO: Da, ar fi putut s-o spuie cei tineri, dacă ar fi fost tineri. Ah! tineretul acesta venețian! Câte speranțe nebunești am
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
uimire este acest fapt, ca trupul cel luat de noi să șadă sus de-a dreapta lui Dumnezeu, și să fie închinat de îngeri, de arhangheli, de Serafimi și de Heruvimi. Aceasta de multe ori având-o eu în minte, rămân uimit și mari lucruri îmi închipuiesc de neamul omenesc, căci mari și strălucite văd începutul și osârdia lui Dumnezeu pentru natura noastră”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia V, p. 100) „A adus Stăpânul pârga
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta, că pentru mită capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații, față cu acest fapt înfiorător nu mai există retorică, nici stil, nici joc de spirit, spiritul stă uimit și nu află cuvinte, pana devine o armă slabă, aici începe funcția temnicerului și, în țări mai primitive, unde însă monstruozitatea se pedepsește monstruos, începe funcția călăului. Siberia e un salon comod când e vorba de a se pedepsi această
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
decembrie 1939) un articol privind o imediată cesionare a provinciilor românești, cu plasarea de baze militare sovietice în Dobrogea, Basarabia și Ardeal. Werth a negociat cu Moscova pentru coordonarea atacurilor pe teritoriul românesc. În 1940, ambasadorul german la Budapesta raporta uimit că "ambasadorul sovietic de aici încuraja Ungaria să treacă la acțiune împotriva Transilvaniei"232. Abia intrase în Basarabia și Bucovina, și, pe 25 iunie 1940, Molotov atenționa pe ambasadorul Italiei că Moscova sprijină invazia bulgaro-ungară în Ardeal și Dobrogea. Oficialități
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
La un an după întâia plachetă, în Viața deocamdată prioritatea revine notațiilor grave pe fundal elegiac autumnal, când pământul trudit "atârnă de păsări", când "copacul uscat nu mai speră", când zburătoarele cântă "în limba lor minoră". Relicve dintr-o copilărie uimită amintesc de bivolițe, de lupi în păduri transilvane; brazii munților, doborâți, respiră tristețe: "Un dor de piatră începe să-i doară". Ciocârlii sfredelind cerul declanșează miraje: Rămâne un turn de nimenea văzut / Ce ne ridică-n fiecare zi să auzim
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bani, poate mai tîrziu, cînd părinții vor primi adresa lui din Blaj. Trecerea discretă pe la mormîntul Casandrei, pe care crescuse iarba, i-a inspirat cîteva versuri de pios omagiu: "Colo-n cimitiru cu cruci risipite Te plimbă adesea cu gînduri uimite Alege-ți o cruce, alege-un mormînt Și zi: aici doarme amorul meu sfînt; Și cîntă la capu-i și cîntă mereu: Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu!"93 Apoi cum însuși arată, într-un fragment din Geniu pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
niște training-uri interne. Directorul de training i-a răspuns că ar fi interesați, dar că nu îi pot oferi decât 1500 de dolari. În trecut poate că ar fi spus că doar atât costă, dar acum s-a arătat uimit: Nu mă descurc doar cu atât.” Directorul s-a încruntat gânditor și a răspuns „Păi cel mai mare preț pe care l-am plătit până acum a fost de 2500 de dolari, dar mai mult de atât nu putem. „Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
devenind pasională. Observând așa ceva, se oprea brusc, dădea din cap În semn de scuză, cerându-i ascultătorului să-l Înțeleagă, și, după o scurtă tăcere, reîncepea din același loc, pe un ton mai obiectiv. Mai măsurat. Astfel, pictorul de războaie, uimit și foarte atent la tot ce asculta, a fost tot mai sigur că lumea și evenimentele ei erau prinse Într-o rețea ocultă, unde nimic din ce se petrecea nu era nici nevinovat, nici fără urmări. A aflat astfel despre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război n-a putut decât să râdă. Individul făcuse treabă bună În căutare și interpretare, chiar dacă nu total. Adesea era tangent cu adevărul, chiar dacă nu-l atingea, dar unele dintre aproximările lui grosolane erau corecte. Intuia bine, a conchis uimit. Și avea stil. - Asta-i o apreciere pozitivă, a admis. - Răspunde-mi, te rog. Vorbesc de milă, nu de tehnică. Faulques a tăcut. Stinghereala Îi era tot mai mare. Totul mergea prea departe. Dar era În toate acestea o plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Știu un loc, sugerase Faulques, aidoma unui tablou al doctorului Atl, dar fără fugă și lavă. Acum, deoarece cunosc acele tablouri și te cunosc și pe tine, mi-ar plăcea să revin acolo și să-l fotografiez. Ea Îl privise, uimită, pe deasupra ceștii cu cafea - luau micul dejun În casa lui Faulques din Barcelona, când lui Îi roise ideea aceea prin cap - și spusese ăsta nu-i război, iar eu credeam că tu nu fotografiai decât războaie. Într-un fel, răspunsese
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]