5,770 matches
-
existență a orășeanului comparată cu aceea a omului care trăiește într-un sat. Trebuie să te saturi de oraș ca să începi să reflectezi la modul de viață în comunități mici, în care individualismul e moderat de privirea vecinului sau de ochii uliței, care te vede când pleci de-acasă și când te întorci. Dacă nu ești atent, ți se aud și șoaptele, fără să mai vorbim că toată lumea știe cum îți crești copiii, cum te porți cu părinții și cum îți iubești
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
noi, în singurătatea blocurilor confortabile sau nu, în care ne refugiem zilnic, și din care zadarnic năvălim tot zilnic deambulând pe străzi și bulevarde, în căutarea, cine știe, a unei fraternități, după care tînjim! Acolo, omul e acasă pe orice uliță, îl găsești peste tot: ce faci, Ilie, ce faci, Gheorghe? Și nu se poate să nu simți o cumplită invidie când te uiți și le vezi privirile licărind de o mare și mereu proaspătă încîntare, intensă și aproape inexplicabilă, secret
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
învețe minte? Și era alarmat cu o clipă mai devreme că prietenul său Ilie îl lăsa singur... A citit tot ce-am scris. Despre prima carte a zis că am știut și eu ce s-a petrecut în sat pe ulița noastră și am scris ce-am știut. Adică nu mai mult. Nu e, adică, mare lucru, să scrii ce știi. Și că mai mult de atâta n-o să mai pot. La a doua, care nu mai avea drept subiect lumea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
portret neștiut de el în câteva capitole și și-a recunoscut numele într-o nuvelă în care apăreau detalii cu totul întîmplătoare legate de persoana lui. A citit-o și el. Asta a fost demult. Cică ar fi exclamat pe ulița satului: ― Când mama dracului m-a văzut pe mine cineva că am belit o iapă? Bă, Stane, cică m-am dus la Văgăuni și i-am dat la un cal cu paru-n cap! Fir-ar al dracului de cal
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înseamnă asta și nici nu mă interesează. Ce să înțeleg eu din aceste procente? Dar chiar și satul, când ajung la marginea lui, pe deal, și mă uit în jos, nu-l mai recunosc. Se văd casele cu acoperișurile lor, ulițele și deasupra cerul. Satul este complet descoperit în fața cerului. Au tăiat salcâmii, pe toți. Ăsta nu e satul meu. De ce au tăiat ei salcîmii? Aș putea să aflu. Dar mă rețin. Mă uit prin curțile lor. Sânt mari și pustii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Fugisem de acasă în nădejdea că mama, care lega bagajele, va pierde trenul. Plîngeam de mila boului în boziile de lîngă mal. Cu multă gălăgie, am fost scos de sub tufe și escortat la gară. Pentru mine școala nu începea atrăgător. Ulițele pe care le băteam acuma zilnic îmi păreau murdare. Cu vremea însă a început să-mi placă așezarea de pe colinele cu livezi în care munca, dacă nu era grea, nici prea bănoasă nu părea. La portițe megieșii schimbau cu înțelepciune
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
generație judeca în acest chip: din clasele mai mari ale școlii, tineri studioși părăseau băncile și plecau pe șantiere, în timp ce noi, mai mici, doream să ajungem „timuriști”. Modelul nostru era eroul unei piese în care pionierul Timur organiza copiii de pe uliță să taie lemne la bătrîni. Ca să nu fie sufocat de concurență, partidul care ticluia asemenea teze înlăturase alte ideologii. Nu-mi rămînea decît să ignor tot ce știam eu despre activiști. Pe Ieduț nu-l admiram doar ca poet, ci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Primăvara lega la vie. Toamna mustuia ciorchinii. Atunci obrazul lui roș se făcea blajin. Mintea îi era greoaie și, neștiind să întrețină o conversație, punea doar întrebări. Rîgîia, plimbîndu-și trupul mare prin ogradă și abia aștepta să treacă cineva pe uliță ca să-l întrebe: - Da’ un’ te’ci? Adică, „unde te duci?” Clădită din chirpic, casa era cam strîmbă și mirosea a baligă. Sub var, pe la încheieturi, se vedeau nodurile de la furci. Era în schimb proaspăt văruită, căci lelei Ghența îi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am complotat cu dușmanul de clasă, fapt de care secretarul O.B. nu se miră, deoarece demult dînsul prevăzuse că sînt un reacționar care așteaptă pe americani. Ca ultimă chestiune, Fărocoastă ridică problema „cadavrelor de animale moarte” ce zac pe ulițele satului în timp ce, cu nepăsare, cadrele școlii trec pe lîngă ele. Era semnalul „momentului Mitică”, așa că și directoarea se potoli. Pe jumătate amorțiți, bărbații se ridicau din bănci dar cu aceștia Aneta Gărgăun mai avea o treabă. Trebuia montate panourile pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nepoata domnului Tomulescu, trecuse într-a treia, dar își prelungea vacanța. Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o pe soră-sa de mînă, trecea ulița. - Unde mergeți voi, băiețică? „Băiețică” o privi grav. - Of, că proști mai sînteți. Basme ați citit? - Ce, n-auzi? Basme, povești... - Mț! - I-ha, se sperie domnișoara Cristina. - Știu pe-acela cu șoricuțul. - Care șoricuț? Ai visat tu șoricuț. Auzi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Ce, ești la tine acasă? o apostrofă domnișoara Cristina. Apoi se întoarse către prima victimă. - Tabla înmulțirii o știi? - Țț! - Vai de capul vostru! E foarte frumoasă, hotărî ea cu autoritate. Știind o mulțime de jocuri, Cristina organiza copiii de pe uliță. La rîndul lor, copiii mai aveau și ei jocurile lor. Aparent toate erau asemănătoare, doar un ochi experimentat își putea da seama că sînt diferite. După ce adunase zece fetițe în jurul ei, Cristina hotărî: jucăm „Surioarele”. Cu fruntea și brațele încrucișate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
strategiei lui Șoptelea nu s-a lăsat așteptat. Pe cei cu stare însă îi îndîrji mai rău. De la o vreme nici o cerere na mai apărut pe masa comisiei. Țăranii legau porțile și nu se lăsau ademeniți la vorbă iar, pe ulița mare, nimeni nu-ți mai da binețe. Oamenii plecau de-acasă prin grădini. Într-o duminică, la Ocol (ocolul silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se oprească. În toată liniștea asta cu iz de morticică - așa zisese Primarul, ca să mai Îndulcească și chiar să ia un pic peste picior cuvântul moarte - oamenii, ca și cum sar fi Înțeles Între ei, Își lepădară Încălțările și porniră desculți pe ulițe și prin curți. Băgaseră de seamă că bocancii, pantofii, cizmele ori chiar papucii și gumarii lor făceau un zgomot Înspăimântător când izbeau pământul Întărit al potecilor ori pietrele cenușii și colțuroase ale șoselei. Pe când așa, talpa goală scotea numai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apă, coborî din pod o bucată de săpun făcut În casă și Începu să-l curețe pe diavolul cel răpus de băutură. În timp ce Își ducea la capăt fapta de milostenie, cuvintele rostite de el cu glas tare răsunau pe toate ulițele și turnau untdelemn cald În urechile rănite ale oamenilor. Duioșia vorbelor Îi vindecase pe toți de muțenie, tulburarea li se risipise din suflete și lumea, Încordându-se din toate ale firii ei, se opinti și ajunse iarăși cum fusese Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
satul. Nu era nevoie să Întorc capul ca să știu cine trecea pe drum, dar l-am Întors, căci m-ar fi bătut Ăl de Sus dacă m-aș fi prefăcut că nu văd cea mai desăvârșită zămislire a Lui. Pe ulița mare plutea mai mult decât mergea fata lui Diogenis Dagdelinis: Marianti. Trebuia să fii de pe altă lume să nu vezi cât era de frumoasă, cum Îi săltau sub cămașa albă sânii mari și rotunzi ori cum i se legănau șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
juma’ de ceas. Tatapopii făcea și vindea dintr-un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din două Înghițituri. Strigătele lui parcă sună și acum pe ulițele satului: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să vă ia nevestele țuică!”. Atacul psihologic era de o subtilitate grosolană, dacă Înțelegeți ce vreau să spun, dar efectul era sigur. Copilul chiar se miorlăia la mamă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii: pe ulițele satului se zbăteau moruni și crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prezentase: „tovarășul inginer Cutărică este logodnicul meu”. Ce mai, treaba era ca și făcută! Când se logodea cineva, știa orice prost, la puțin timp urma nunta, după aia burta femeii se umfla și, când nici nu gândeai, o vedeai pe ulițe cu un copil de țâță În brațe sau În cărucior. Povestea cu barza era pentru cei de la grupa mică. Noi știam deja că femeia și bărbatul fac copii Împreună, dar Încă nu izbutisem să aflăm cum. De atât eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
repezi către ei râtul lung și negru din care ieșeau, Încovoiați, colții ascuțiți ca două iatagane. Printre hățișurile de pe malurile abrupte, când În stânga, când În dreapta, zăreau mișcându-se alene părți din trupul Balaurului, stăpânul Văii. Știau asta de la femeile de pe uliță care Încercau să-i sperie și să-i țină departe de locurile tainice. Era gros cât un butoi și solzii Îi erau cât țiglele de pe casă. Vara, solzii se colorau În verde și albastru, toamna dădeau În galben, iarna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsase să se Înrăiască. Se Însingura, vorbea rar și puțin, găsea În fiecare un dușman tăcut. Așa Își căpătase și porecla, nu neapărat din pricina capului mic, a mustății negre și a ochilor scormonitori. Copilărise prin Baltă, pe malul Dunării, pe ulițele satului, În pădurile dimprejur, pe câmpuri, prin văi. Se Întorsese la ele și le găsise străine. Ajunsese un om singur și ascuns. Chiar și așa, Însă, Îi băteau În poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cam de la moartea tatii (adăpostul porcesc, Însă, era o amintire scumpă și un loc de duioasă aducere aminte), toată copilăria mea și tinerețea, dorința de-a trăi și voioșia, tristețile, durerile, dura de la plită pe care, copil, o Învârteam pe uliță cu un cârlig de fier, poveștile auzite de la mama, centura de ostaș a tatei cu care În chip pedagogic mă altoia, lacrimile, primul meu abecedar, hârtiile mele de măiastre poeme Înnobilate, viața strămoșilor mei, viața mea, totul. Însă nici o sumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea Mitu Păcătosul, cu Iedul sprijinindu-i-se pe umeri. „Hai să trăiești, unchiule!” Îl agrăi tânărul care se cam codea să privească Înapoia moșului. „Să fii sănătos, taică!” răspunse nea Mitu, iscodindu-l din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În munții văilor. În patul mieu noaptea am căutat pre carele iubește sufletul meu. Căutatu-l-am și nu l-am aflat, strigatu-l-am și nu m-au auzit. Scula-mă-voi, dară, și voi Încungiura cetatea, În târguri și pre ulițe voi căuta /.../. Aflatu-m-au străjile care Încungiură prin cetate: au doară ați văzut pre cel ce iubește sufletul mieu? Frumoasă ești, iubita mea /.../. Doauă țâțe ale tale, ca doi pui gemeni de căprioară carii pasc În crini. Toată frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu a ținut câtuși de puțin cont de nădejdile obștei În confruntarea sportivă de a doua zi. L-a târât pe sărmanul Baronu la Bufet, unde au băut tărie contrafăcută, apoi, suferind de nomadism bahic, s-au apucat să cutreiere ulițele spre casele foștilor prieteni din copilărie. Aceia - majoritatea oameni așezați, cu neveste și copii - s-au rușinat să nu-i primească așa cum cer legile ospeției pe cei doi invadatori beți și le-au oferit din belșug mâncare și băutură. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
legănați de zefiruri blânde, feriți de vreme rea și cu belșug de rai pe ogoare. Visul, Însă, apucase să se urâțească și, În cele din urmă, să pomeniseră iarăși fără aripi În spinări și cu tălpile În noroiul gras al ulițelor. În acea rătăcire a firii, nea Mitu Păcătosul - căruia, de la Întâmplarea cu aripile, i se spusese și Necredinciosul - nu putuse cu nici un chip să creadă În visul În care ceilalți se lăsau trași și Învăluiți. Mai târziu, când bătrânețea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]