3,024 matches
-
ușă. Avusese parte de o zi plictistoare, cu excepția faptului că flirtase cu două asistente medicale. Logan Îl trimise iar după cafele. Camera lui Doug era Îngropată În semi-Întuneric, iar ecranul licăritor al televizorului Își arunca străluicrea gri cu verde, făcând umbrele să se contorsioneze și să sară. Parcă erau iar la Turf ’n Track. Numai că, de data asta, nimeni nu mai Încerca să-l bată până-l lasă lat. Singurul sunet venea de la aerul condiționat, mașinăria zumzăitoare, și de la bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
continuarea tălpii stângi, talpa stângă În continuarea tălpii drepte și așa se Îndreaptă Încet spre adânc; curând, cade, nu se mai vede; copilul fuge speriat, uitând un degețel În gura Încleștată de frică; i se adresează mamei, Întinsă sub o umbrelă pe plajă; de aici, acesteia nu i se văd decât fesele, În care grăsimea se pliază În ghemotoace groase: „Du-te repede, scoate-l pe tata din apă!“. „Unde este?“, Întreabă femeia. „E acolo și cântă astfel: tu ești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
azi, iată, are o reamintire bruscă a feminității: nu mai este veloce, nu se mai grăbește, deodată, are o lentoare lascivă a mișcărilor. Schițează gestul Încetinit și gingaș de a alerga după un fluture, apoi pe acela de a culege umbrela unei păpădii și a o sufla; mă iubește, nu mă iubește. Sare să rupă o floare, mi-o Întinde ca semn de solemnă investitură erotică; Îmi prinde mâna și-o apropie de obraz; mi-o sărută tandru, este emoționată. Devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tu ești?“, „rătăcisem calea“, „vino pe aici“; intrarea e chiar În spatele ei, o ușă de lemn ascunsă În zid, o deschide direct din stradă; intră, o urmez, când trec pragul, aud același fâșâit În frunziș, nu mă preocup, lângă ușă, umbrela colorată, dar parcă nu este aceeași: are un vârf ascuțit ca o lance, văd o haină bărbătească de vânătoare, niște bocanci de o măsură foarte neobișnuită, „sunt ai soțului, nu te speria, este În deplasare“, mă apasă lipsa de vizibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pipăi realul cu degetul, nu pot da un nume materiei, căci numirea se realizează ca diferență vizuală. Aprind brusc lumina, și atunci obiectele mă invadează; ochiul le caută, le descoperă, le omologhează: sunt toate la locul lor, ceasul cu cuc, umbrela, tabloul, masa, caloriferul, papucul. Până nu le ating cu privirea, ele nu există, sunt În Întuneric, În subconștient. Numai ochiul meu le-a scos din absență. Sting lumina; instantaneu, totul intră În neant, nu rămâne aproape nimic În memoria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lase să treacă în față. — Mi se pare în regulă. Și Leigh, încearcă să nu te alarmezi, bine? O să ne înțelegem de minune. Când ieșiră afară, văzu că începuse să plouă și, în timp ce ea se scotocea prin geanta imensă după umbrelă, Jesse o luă la fugă spre Sixth Avenue. — Ne auzim mai târziu, strigă el fără să se întoarcă. Leigh clocotea de furie. Chiar era un încrezut și un îngâmfat. Nici măcar nu se sinchisise s-o întrebe dacă are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna portocalele și parcă semăna puțin cu calul, și parcă era chiar calul... Încercarea de a limita zborul, cu umbrela mătușii, de pe marchiza de lemn, Înălțime un metru și patruzeci de centimetri, umbrela ruptă și Îndoită, genunchiul stâng Înfipt În ciobul unui sifon spart. L-au pasionat mereu robinetele de cositor ale sifoanelor, considerându-le niște mecanisme complicate, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna portocalele și parcă semăna puțin cu calul, și parcă era chiar calul... Încercarea de a limita zborul, cu umbrela mătușii, de pe marchiza de lemn, Înălțime un metru și patruzeci de centimetri, umbrela ruptă și Îndoită, genunchiul stâng Înfipt În ciobul unui sifon spart. L-au pasionat mereu robinetele de cositor ale sifoanelor, considerându-le niște mecanisme complicate, ca și când ar fi avut un motor Înăuntru. Tinctura de iod pusă direct pe rană, durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe rană, durerea cruntă! Pedeapsa, În genunchi la colț, pe coji de nucă. „Să mai strici umbrele! Să mai zbori de pe marchiză, nenorocitule, mai bine te omoram cu mâna mea când erai de țâță!... Lasă, tanti, că-ți repar eu umbrela! Nu l-am văzut eu pe tâlhar când a luat-o, că nu se Întâmpla una ca asta!” Cu pelerina roșie pe spate, acrobatul a trecut din visul mării plumburii direct În arena circului de la Obor. Banii puși, banii ascunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tunelul și lumina albastră, albă ca un fulger, ca fulgerele ce luminează un București aflat sub bătaia unei ploi diluviene, necruțătoare. Dâmbovița este umflată, apa se ridică până sub Podul Izvor, e ora două noaptea și tu scaperi sub o umbrelă niște chibrituri, ca să poți citi lista cu studenții admiși la Facultatea de cinematografie și te vezi acolo pe listă, unedva spre coada celor șase intrați În această școală a utopiei. Te-au salvat Caii de pe plaja de la Epsom, te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ai fi intrat pe la podul George Washington, ne-ar fi luat de două ori mai mult. —De trei ori. Eu mereu spun că podul George Washington la oră de vârf e... — Nu coborâți Încă, Îi instrui Sam. Plouă. Am o umbrelă În portbagaj. Ruby Își luă la revedere de la Buddy și Irene și le ură drum bun spre casă. Perechea coborî, dar ea rămase În mașină - nu ca să nu se ude, ci ca să Îi dea lui Sam un moment de intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pare rău, am fost egoistă. Te simți bine? Da, sunt bine. E o zonă cu toalete puțin mai În față. Nu stau mai mult de două minute. Când opriră, Începuse să plouă mărunt. Ruby insistă să-i ia lui Ronnie umbrela din portbagaj. I-o ținu până să iasa din mașină deasupra portierei. În vreme ce Ronnie se Îndrepta spre closet, Ruby se duse spre locul pasagerului din față. Era cât pe-aci să intre Înapoi În mașină, când văzu prețioasa ei listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de brânza aceea, de acreala ei. Era ora șase, eram în avans față de obligațiile mele profesionale. M-am oprit să beau o cafea în obișnuitul bar. Ar fi fost ca și cum te-ai întoarce într-un bordel dimineața devreme pentru o umbrelă uitată și ai descoperi în prostituata care te-a mulțumit noaptea o femeie în papuci de casă, adormită și fără nici un șarm. Fu suprinsă să mă vadă. Stătea încremenită și zâmbitoare în deschizătura ușii și nici nu mă invită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un scriitor berlinez care poartă bascuri, fesuri, pălării de panama, șepci, lui îi stau bine, este excentric, bisexual, foarte inteligent. Scriitorul berlinez cu siguranță ar fi făcut-o mai fericită. Se întâlnesc poate în vreo cafenea literară, el își așază umbrela sau căciula pe scaun, îi citește din operele lui, iar ea se emoționează. Da, este matură exact atât cât trebuie, burgheză atât cât trebuie pentru un amant bisexual. Am fost întotdeauna mândru să am o femeie atât de elegantă alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să se decoloreze, udat de ploaia care continua să cadă, ușoară și continuă. Conduceam în lumina aceea șovăielnică și din când în când farurile vreunui automobil îmi băteau în ochi. Două călugărițe filipine așteptau în stația de autobuz, sub două umbrele mici, un bar deschidea, un teanc de ziare ude leoarcă zăceau lângă un chioșc închis încă. Am ajuns obosit, epuizat de noaptea aceea densă și nedormită. Acum voi dormi în brațele ei. Și doar mai târziu ne vom primi viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
hărmălaia magazinului aceluia cu două etaje și cu vitrine imense prin care se vede în interior. Mama ta mi-a cerut să merg cu ea să cumpere lucrurile pentru tine. La șase după-masa era întuneric deja și ploua. Elsa scutură umbrela, o puse în coșul de lângă intrare, își atinse părul să vadă dacă este ud și mă căută cu privirea în spatele ei. Deasupra noastră atârnau o grămadă de animăluțe din pluș prinse cu ventuze din gumă de tavan. În raionul dedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Iar ea, mereu cât se poate de atentă, pentru prima dată se lăsase transportată de entuziasm, ea care intrase spunând: — Doar lucruri indispensabile. La casă, fata cu pălărioara roșie zâmbi și ne dărui un balon. Încărcați cu pachete, am recuperat umbrela Elsei din coșul de la intrare și am ieșit. Afară se auzea zgomotul traficului și al ploii care cădea pe trotuare și pe mașinile oprite la semafor. Îi cerusem vânzătoarei să ne cheme un taxi și acum îl așteptam în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
magazinului, o perdea pe care apa stagna o clipă înainte de a cădea jos. Mai era lume în jurul nostru, care se înghesuise acolo pentru a se feri de rafalele ploii devenită dintr-o dată violentă. Prea aproape de piciorul meu picura apa de pe umbrela unei doamne neatente. Priveam sforțându-mă dincolo de părul Elsei, în stânga ei, printre farurile roșii și galbene care ajungeau până la mine confuze și se spărgeau la capătul străzii în atmosfera încărcată de apă. Căutam firma luminoasă a taxiului care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și picioarele descoperite. Ridic mâna și o scutur de apa care cade de pe copertină și-mi intră în mâneca impermeabilului. Îi spun să mă aștepte, îi spun: nu te mișca. Taxiul s-a oprit lângă noi, Elsa se sui cu umbrela strânsă pe jumătate deasupra capului. Îi văd umerii, paltonul care se strecoară pe ușă. Mă întorc cu privirea spre Italia, care se îndepărtează. O urmăresc cum traversează strada prin mașinile care se mișcă încet. Mă aplec prin portiera deschisă. Elsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Elsa mă privește de jos în sus, nu înțelege ce mai aștept. — Ne vedem acasă. — De ce? Nu vii? — Am uitat cartea de credit. — Te aștept. Mașinile claxonează în spatele taxiului. — Nu, du-te. Vreau să fac câțiva pași. — Ia cel puțin umbrela. Văd prin geamul din spate chipul Elsei întors spre mine, în timp ce taxiul se îndepărtează. Traversez strada, am rămas cu o pungă plină de lucruri pentru nou-născuți în mână, în cealaltă am balonul de la casieră și umbrela Elsei pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pași. — Ia cel puțin umbrela. Văd prin geamul din spate chipul Elsei întors spre mine, în timp ce taxiul se îndepărtează. Traversez strada, am rămas cu o pungă plină de lucruri pentru nou-născuți în mână, în cealaltă am balonul de la casieră și umbrela Elsei pe care nu am deschis-o, pentru că nu intenționez să mă feresc de ploaie. Mă uit pe trotuarul de vizavi, mă uit într-o parte și în alta, Italia a dispărut. Mă opresc în pragul unui bar plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe hainele șifonate, pe părul lipit de cap, și să ne întoarcem cu dezordinea aceea încă înăuntru, cu trupurile zguduite, la lumea din fundul străzii care lucește de la luminile reflectate pe asfalt, de la mașinile în mișcare, de la picioarele grăbite sub umbrele. Suntem încă noi, niște nenorociți, niște amanți mizerabili în mijlocul străzii. Un balon roșu zace pe asfaltul negru, ca o inimă uitată. Italia îl privește. — De ce ți-ai tăiat părul? Nu răspunde, zâmbește în întuneric, dinții ei neregulați apar sub lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cafea. Nu-mi era foame, dar am încercat totuși să înghit o brioșă care avea gustul pungii în care fusese împachetată. Am mușcat de două ori și am aruncat restul într-un coș înalt de aramă care era probabil pentru umbrele. La revedere, zise bătrânul, în timp ce ieșeam. Trecea un autobuz care tăia strada liniștită, ca o navă marea. Nu ne-am fi revăzut eu și bătrânul, cafea lui era o porcărie. Și n-aș mai fi revăzut câmpia aceea lutoasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lua în stăpânire lumea exterioară, ci că observa dacă plouă. Și când primi pe partea dorsală a mâinii răcoarea burniței lente, încruntă din sprâncene. Dar nu pentru că l-ar fi deranjat ploaia aceea măruntă, ci pentru că era nevoit să deschidă umbrela. Era atât de elegantă, atât de zveltă, pliată și în husa ei! O umbrelă închisă e la fel de elegantă pe cât de urâtă e una deschisă. „E o nenorocire că trebuie să te servești de lucruri - gândi Augusto -, că trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
partea dorsală a mâinii răcoarea burniței lente, încruntă din sprâncene. Dar nu pentru că l-ar fi deranjat ploaia aceea măruntă, ci pentru că era nevoit să deschidă umbrela. Era atât de elegantă, atât de zveltă, pliată și în husa ei! O umbrelă închisă e la fel de elegantă pe cât de urâtă e una deschisă. „E o nenorocire că trebuie să te servești de lucruri - gândi Augusto -, că trebuie să le folosești, uzul le deteriorează și ajunge să distrugă orice frumusețe. Funcția cea mai nobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]