8,223 matches
-
alături de soțul tău, să conduceți acest neam cu vitejie, în cinste și virtute, astfel încât numele acestuia să rămână scris pentru veșnicie în Cartea Lumii.” În partea dreaptă a mortului se înșiră, în funcție de gradul de rudenie membrii familiei: fiii, fiicele, nepoții, unchii și mătușile, iar în continuare restul membrilor tribului. Din vasul așezat pe un piedestal între Tabita și Corio ies deja aburi. Prin aceștia, iarba sacră ne indică faptul că cei duși dintre noi au pornit deja pe calea spre veșnicie
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
drăguță cum am și eu ... Eu o să plec la război, iar Mioara o să rămână aici! Ea este iubita mea, Ne iubim! Vrem să ne căsătorim! M-oi mai întoarce? Se aud ciocănituri, „cioc, cioc” . - Intră. Ușa se deschide și intră unchiul Liviu. Este fratele mamei, stau la ei în gazdă, la el și la tușa Ana. - Paule, ai auzit? - Am auzit! De ce trebuie să ne batem? De ce se omoară oamenii între ei? Asta nu pricep! Și de ce trebuie să mergem la
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
luptă alături de Antantă. Vreți să luptați împotriva românilor, a neamului nostru? - Nu! răspundem toți trei într-un glas. - Atunci, uitați la ce ne-am gândit. Treceți la români! Noi, cei trei, ne uităm prostiți când la părintele Tudose, când la unchiul Liviu, când unul la altul. - Păi este pericol mare, dacă ne prind, ne ucid! - Este! Dar în război nu este risc? Chiar mai mare? Acolo nu te apără decât Dumnezeu cel Mare și Sfânt de gloanțe și ghiulele! Noi avem
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
va ajuta. Românii vă primesc cu brațele deschise! Nu avem timp de gândire. Mâine îmi dați răspunsul. Vă aștept la aceeași oră. Acum, hai să terminăm bărdaca asta, că se trezește licoarea și este păcat! Acasă discut în continuare cu unchiul Liviu și cu tușa Ana. - Și ai mei ce or să zică? - Maică-ta și cu taică-tău știu, sunt de acord să pleci. Nici ei nu vor să lupți împotriva românilor. Am pleca și noi, dar suntem bătrâni de
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
un post de învățător, conform pregătirii mele. Mama îmi pregătise și un pachet cu de-ale gurii, care mi-au ținut de foame patru zile cât a durat drumul. Am plecat întâi la Sibiu, la un frate al tatălui meu, unchiul Vasile. Plecaseră și Titu și Nicu, fiecare pe alt drum. Nu era indicat să mergem în grup. - Bine ai venit, nepoate! Mă bucur că te-ai hotărât, că nu ne faci neamul de râs! Mâine dimineață plecăm cu carul la
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
rană, i-a adus mâncare și în scurt timp l-a pus pe picioare. A devenit iar vioi și prietenos și toată ziua se învârtea în jurul vulpii. Împreună se duceau pe la ospețe și chiolhanuri, unde primadona Dalila cântă frumos, iar unchiul Pândele juca până își făcea bășici în tălpi: Joacă tuțu' cu mutu', de tremura pământu', joacă și moșu' Martin c-a băut țuică și vin! Anii au trecut repede. Dalila s-a măritat cu Lache, un vulpoi de pește deal
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
că ne ducem dreacu’ și pă voi vă doare-n cur dă binele poporului?! După moacele afișate de consilieri, șeful își dădu seama că erau complet în afara problemelor. De nervi, îi arse o linie peste degete consilierului Gligore Crabstone un unchi din partea nevesti-sii, un nemernic idiot care și acum, în mijlocul unui dramatic brainstorming, halea alunele de protocol și își trăgea mucii, total indiferent la suferințele enunțate de șef. După corecția suportată, bătrânul consilier se replie în carapacea sa și nu mai
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Vizual > BERLIN, SCHNELL, SCHNELL! Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 115 din 25 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului - Ce să faci la Berlin ?! mă întreabă un prieten umblat prin lume. - Pentru că trebuie bifat. Un unchi de-al meu a ajuns la Stalingrad și oasele i-au rămas prin Siberia. Vreo 30 de ani l-au tot așteptat bunica cu tanti nașa, sora bunicii. Mi-am zis să-l răzbun. Așa că, pașol na Berlin ! Nu ajung
BERLIN, SCHNELL, SCHNELL! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342552_a_343881]
-
împinsă parcă de o forță necunoscută. Văzu în îndepărtare o luminiță spre care părea că se îndreaptă. Când ajunse la ea, fu surprinsă să se regăsească într-o încăpere ce îi părea întrucâtva familiară. Printre oamenii din încăpere se aflau unchiul Harry, bunica și alții, pe care nu-i cunoștea, stând toți în cerc și vorbind în șoaptă. Apoi i-a văzut pe mama și pe tatăl ei și a înțeles imediat unde se afla; la înmormântarea mătușii Lucy. Când părinții
VIAŢA DUPĂ CORTINA MORŢII (PARTEA A ŞASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342660_a_343989]
-
trei frați ai lui o moșteniseră de la tatăl lor, moșu’ Chircuț; ea, săraca, îl avea aproape alb, dar, altfel, era zdravănă și aprigă la mânie. Stătea în aceeași curte cu Gheorghe, fiu-său, fratele mai mic al maică-mii și unchiul meu, într-o căsuță separată, întocmai ca Chircuț, bunicu-meu. De pe peretele din față, cum intrai, veghea cu ochi de vultur, dintr-un tablou vechi, mama ei și străbunica mea, Floarea Teșcuț, poreclită Teșcuțoaia, care în 1901 era să moară înecată
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
stau ciorchine, cu „importanță”, pe funcții, declamând amicilor, vecinilor și rudelor că lucrează „la cultură”. În general, pentru o funcție la stat, în România, este suficientă o diplomă universitară de la fabrica de diplome, o pilă pusă de tati ori de unchiul din structuri și o recomandare de la partid. Fără aceste imense risipe, muzicienii ar putea fi recompensați altfel, în Filarmonici, teatrele susținute cu adevărat, cinematografia încurajată. Librăria ar putea fi subvenționată pentru scăderea comisionului de difuzare, cartea nu ar mai ajunge
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
una din televiziunile americane. Demn de notat este și îndurerarea nepoata Jennifer, de 15 ani, fiica Emiliei Pop (sora Alinei) care a dat un interviu impresionant la câteva canale ale televiziunii locale din Arizona despre ceea ce înseamnă pentru familie pierderea unchiului ei, Cristian Silaghi, interviu care a rupt inimile multor americani. Priveghiul va avea loc vineri, 26 august, orele 19:00 la biserică „Happy Valley” Christian Church, la adresa 25435 N 15th Ave, Phoenix, AZ 85085. Serviciul de înmormântare va avea loc
TRAGEDIE LA PHOENIX. IN MEMORIAM CRISTIAN SILAGHI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342720_a_344049]
-
creație și scris a avut-o dintotdeauna. Toate nuvelele sale sunt scrise cu o deosebită pasiune și revarsă din plin, adrenalina cititorului! Alte nuvele. „Proteza dentară”, „În arșița primăverii timpurii”, „Fuga lui Hitler”, „Ziky, cățelul președintelui”, „Coșmarul visului american”, „Cetățenia unchiului Sam”. (George Roca, Rexlibris Media Group) Referință Bibliografică: Ioan CÂRJA - AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) / Ioan Cârja : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan Cârja : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
unui râu. Prima încăpere, sufragerie și bucătărie și dormitor al părinților și cameră de zi...păstra mereu un aer proaspăt, cald, ca o îmbrățișare. Următoarea cameră, spre stânga, era “ de băieți”, iar ultima “de fete”. În curtea casei era atelierul unchiului meu și camera în care păstra plantele medicinale. Cel mai mult îmi plăcea să umblu încălțată cu saboții lui de lemn, pictați (cum au olandezii, pentru care avea sute de comenzi). Tot satul rămăsese mut când ieșiseră, în prima duminică
SFÂNTA ZI DE DUMINICĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341575_a_342904]
-
Oradea, după copil!” Și a venit Costică, la d-nul învățător. I-a povestit și i-a arătat poze cu Dina, cu fetele, cu casa lor și l-a implorat să lase băiatul să-și vadă mama. Acum aflase și unchiul meu că, la împlinirea vârstei de 10 ani, bunicul a hotărât să-i spună lui N. adevărul despre părinții lui. Tatăl său natural, nu era, așa cum știa el, bunicul lui. N. a voit să-i scrie mamei sale și bunicul
SFÂNTA ZI DE DUMINICĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341575_a_342904]
-
și culoare și meșteșugul mânuirii dălții în căutarea formelor ascunse în fibra lemnului. Meșterul cu brațe vânjoase Meșterul cu brațe vânjoase, care a plecat din Cajvana și s-a împământenit în orașul Solca, povestește că, în copilărie, mergea la un unchi de-al său care picta prapuri bisericești și-și spunea, privind la chipurile de sfinți care răsăreau treptat pe pânză, c-ar putea să facă și el asemenea lucruri. Și a făcut, pentru că uncheșul i-a cerut într-o zi
TALENT, PASIUNE ŞI MEŞTEŞUG de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341685_a_343014]
-
oprit pentru câteva minute și am privit peste gardul de ulucă plecat spre interiorul curții. Știi... eram în trecere (mă adusese un localnic cu Pobeda și mă lăsae la monument), iar cum n-avem prea multă cale de bătut până la unchiul Bocănici, fratele mamei, la care am crescut când eram mic atâția ani, (îmi scrisese că nu poate să-și dea sufletul până nu mă vede), mi-am aruncat privirea și am căutat sub nucul cel bătrân dacă se mai păstrează
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
nașterea lui și 60 de ani de la moartea sa. Născut la 8 ianuarie 1873, în localitatea Bădăcin, comuna Pericei, pe atunci în comitatul Sălaj, fiu al lui Ioan și Clară Maniu. Tatăl său, Ioan Maniu (1833-1895), a crescut în casa unchiului, Simion Bărnuțiu, urmând studiile juridice la Pesta și Viena. Și-a început cariera politică în cadrul PNL din Transilvania. În iunie 1915 este încorporat în armată austro-ungară și trimis pe frontul italian, de unde a dezertat în 1918, întorcându-se la Arad
APEL PENTRU CINSTIREA MEMORIEI UNOR FOŞTI DEŢINUŢI POLITICI ROMÂNI de VICTOR RONCEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340569_a_341898]
-
Și-a pierdut mama doar la șase luni de la naștere, peste 3 ani și-a pierdut tatăl pe frontul de reîntregire, iar la 10 ani a pierdut-o și pe cea care l-a crescut religios, bunica. Intrat sub aripa unchiului Alecu Iacob, urmează gimnaziul M. Kogălniceanu și liceul Dimitrie Cantemir din Cozmeni-Cernăuți. La 20 de ani, în 1933 a intrat în monahism la Mânăstirea Neamț, iar trei ani mai târziu este tuns sub numele de Ioan. Pleacă să mulțumească Domnului
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
în înălțime. El, însă, abia trecea cu câțiva centimetri de acei 3 metri. La început a fost atât de complexat de acest aspect, încat a recurs la tot felul de licori făcute de druide, atrăgând mila tatălui, Enki, și disprețul unchiului său, Enlil. Enki era o fire blajină, interesată doar de știință și progres, în timp ce fratele lui, Enlil, era zeu însetat de sânge. Cum nu reușise să aibă niciun copil cu femeile anunnaki, îi picase drag Marduk, deși era greu de
CAPITOLUL II de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341191_a_342520]
-
Antal îi făcu un semn discret să plece. - Bietul sclav, zise el, fără să își dea seama că nu e singur. - Bietul sclav igigi, dar să vezi ce ne vom plânge nouă de milă dacă nu îi facem pe plac unchiului meu, adăugă MARDUK. - Ăsta se crede mare zeu, dar dacă i-aș aduce o amazoană, l-aș putea manipula până l-aș face praf. Habar n-are ce fel de femei sunt ele. - Ții foarte mult la Diossippe, Antal, mult
CAPITOLUL II de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341191_a_342520]
-
câine turbat, mușcam mâna întinsă spre mângâiere. Sursă foto: arhiva personală Marcu Jura Dar orice portiță de evadare din rutina tejghelei, mai ales cu acceptul părinților, era în sine de nerefuzat. Așa că, dimineața la cinci și jumătate, strigam la poarta Unchiului. Poarta era încuiată, Ciontu dezlegat. A ieșit, de la casa vecină, o femeie cu un măgar de ață. - Neața bună, ficior. Matușa să dusă de-asară, șî Nea Niculaie îi la coasă-n Arsuri. Io-te-acii magariu nost șî mahaleaua matușii. Dacă ei
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
văzusem a făcut ca o groază profundă să pună stăpânire pe mine. Nu am știu cum să reacționez, am luat-o la fugă până la Piața Romană și am fugit mâncând pământul. Din ziua aia nu am mai fost la Universitate. Unchiul meu mi-a povestit întâmplarea asta recent. Eram mult prea mică atunci ca să mai țin minte ceva din ceea ce s-a întâmplat în iunie `90, dar, privind acum tabloul întâmplărilor de atunci și a ceea ce a urmat, îmi dau seama
Singurătatea protestatarului. Și o amintire umilitoare cu soția patronului care urla la noi () [Corola-blog/BlogPost/337965_a_339294]
-
sânge cald care se răspândește, ca vinul, până la ultima celulă în corp. Victoria asta e a mea și a sorții deopotrivă, ea mi l-a scos în cale pe micul om care mi-a mulțumit, chiar înainte de Crăciun! Eu sunt unchiul Drosselmeyer. O senzație nedefinită de aproape bine. Încep și să râd, amintindu-mi de copilă și de crema de cacao, un râs zguduitor, epuizant, Doamne, ce bine e să râzi! Așa adorm, ghemuit, așa îi pun punct zilei ăsteia nebune
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
și co-scenarist, mută acțiunea romanului „Fingersmith” de Sarah Waters - filmul e o adaptare - din Anglia victoriană în Coreea sub ocupație japoneză. Hideko (Min-hee Kim) e japoneza moștenitoare a unei mari averi, japoneză crescută și sechestrată într-o vilă somptuoasă de către unchiul ei (Jin-woong Jo), coreean aspirant să devină japonez, care intenționează să se și însoare cu ea pentru a pune mâna pe bani. Până atunci, o folosește în alte scopuri, puțin spus necurate. În această ecuație intervine falsul conte Fujiwara (Jung-woo
„Slujnica”, filmul care „le-a luat ochii” criticilor de la Cannes. Arta seducției din Coreea până în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/337880_a_339209]