2,132 matches
-
expresiilor este realizată cu multă finețe, cu variații în funcție de contexte. Cand se prezintă prima dată o rădăcină verbală, îi sunt indicate și echivalenții asirian, arab, aramaic și uneori chiar fenician. • Walter Bauer, Griechisch-Deutsches Wörterbuch zu den Schriften des Neuen Testaments und der übrigen urchristlichen Literatur, Berlin - New York, 1971. Cuprinde vocabularul Noului Testament și folosirea lui la Sfinții Părinți. În plus, are marele avantaj filologic că urmărește cuvântul grecesc de la primele atestări și cu primele sensuri și dă multe exemple; astfel ne
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
by Henry S. King & Co, London), Lebanon Bookshop, Bliss Street, Beirut. 2. Pentru Biblie A Patristic Greek Lexicon, 1961, edited by G.W.H. Lampe, D.D., Oxford University Press. Bauer, Walter, 1971, Griechisch-Deutsches Wörterbuch zu den Schriften des Neuen Testaments und der übrigen urchristlichen Literatur, Berlin-New York. Brown, F., S.R. Driver, C.A. Briggs, 1987, A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament based on the Thesaurus and Lexicon of William Gesenius aș translated by Edward Robinson, Oxford University Press
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu melancolia, cu transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea infinitului derizoriu al lumii. Prin umor, josnicul poate face impresia de sublim și ideile sublime se dizolvă în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valoarea sa: (Erwin, ed. nouă, pp. 350-354) Înaintea lui Solger, trebuie menționat Jean Paul (Vorschule der Asthetik, 1804), iar mai tîrziu, în special Zeising (Asthetische Forschungen, 1855), Lazarus ((Leben der Seele, 1855), George Eliot (Essays, 1883) și Th. Lipps (Komik und Humor, 1898). În literatura daneză, noțiunea de humor a fost bine dezvoltată, pe latura estetică, de către Sibbern și Wilkens, în lucrările lor de estetică. În cercetarea de față, vreau să stărui însă îndeosebi asupra tratării acestui obiect de către Kierkegaard, formă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ce nu se poate rezuma. 39 Konstens Ursprung, pp. 173-294. x H. Goebel a tradus versiunea daneză a citatelor din Solger; aceastapăstrează sensul originalului german, fără ca noua frazare să respecte ad-litteram pe cea din Erwin. Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, publ. de Rudolf Kurtz, Berlin, Wiegandtu. Grieben, 1907. (n. t. ). 40 Scrierile în legătură cu aceasta sînt: Stadier paa Livets Vej și Uvi denskabelig Efterskrift. Despre punctul de vedere al lui Kierkegaard în ce privește humorul, cf. Danske Filosofer, pp. 160-162. 41
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mă privește, cf. Den menneskelige Tanke (1910) și articolul meu Aandelig Kultur (Cultura spirituală), în "Mindre Arbeider" III. Traducere din germană în "Nord und Sud", publicată de L. Stein. x Post scriptum neștiințific (1846) 94 Heinrich Maler, Sokrates. Sein Werk und Seine geschichtliche Stellung (Tübiengen, 1913), pp. și urm., 137 și urm. 95 Komik und Humor, pp. 328. 96 Diogene Laertiu, II, 20 (πώγος πεЃ βονЃ Ѕιελέλυη). 97 Această idee apare cu siguranță filosofică în Memorabilia, IV, 6 (Dialogul cu Euthydemos
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
retur journey): │ │ Gultigkeitsdauer 31.01 Anyahl der Fahrten (Hin- und Ruckfahrt): │ │ Valable jusqu'au Numbre de voyages autorises (aller-retour): Motor Vehicle Trailer/Semitrailer: │ │ Amtl. kennyzeichen: Kraftfahrzeug: Anhanger/Auflieger: Place, date, signature and stamp of the issuing authority │ │ │Ort. Ausstellungsdatum, Unterschrift und Ștempel der Ausstellungsbehorde │ │ │Date, signature et cachet de l'organisme qui a delivre l'autorisation Condiții generale Cu ocazia efectuării transportului, aceasta autorizație trebuie să se găsească la bordul │ │vehiculului, iar șoferul este obligat să o prezinte la solicitarea organelor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/183011_a_184340]
-
4, apr., 1951 De-ar fi să-ți număr anii, niciodată N-ași termina, când cei trecuți, mereu În cumpenile timpului trag greu Iar cei ce vin, în zbor prin lumea toată. Știu doar atât, că timpul nesfârșit Prin tine unda lui și-o înnoiește Cum soarele tăria și-o sporește Cu fiecare zi întinerit. Dar inima? Cum nu mi-ai ține-o trează Când și pe tine însuți te întreci Văd peste anii tăi de azi, treizeci, Mai limpezi, alții
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
termen care acoperă o realitate foarte diferită, în special noțiunea de limbaj al corpului, iar Barrault, după el, de "teatru total", în eseul său intitulat Teatru total. 2 Wagner se explică asupra acestui lucru și în Opera și drama (Oper und Drama) din 1851. 3 Din 1882, Bayreuth a devenit centrul internațional al operei wagneriene (festival anual). (n.tr.) 4 Arhitectura acestui teatru va exercita o mare influență asupra lui Adolf Appia și asupra lui Gordon Craig. 5 Articol inserat în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este mai amplă, unda c este mai scurtă, iar depresiunea y diminuă pâna la dispariție. In pericardita constrictivă unda a este mai amplă iar depresiunea y este mai profundă și mai rapidă. In insuficiența cardiacă dreaptă și în cea globală unda a crește foarte mult, iar depresiunea y diminuă. 15.4. Factori ce determină și influențează circulația venoasă Energia necesară pentru returul venos este furnizată de activitatea inimii, mișcările respiratorii, contracția mușchilor membrelor. Activitatea de pompă a inimii este factorul determinant
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Grottanelli, V.L. (1965), „Il pensiero religioso e magico”, În Grottanelli V.L. (coord.), Ethno-logica. L’uomo e la civiltà, vol. III, Milano, pp. 299-385. Gruet, M. (1954), „Le gisement d’El Guettar”, Khartago, nr. 5, pp. 1-79. Haas, G. (1992), Symbolik und Magie in der Urgeschichte, Bern-Stuttgart. Hayden, B. (1993), „The cultural capacities of Neandertals: a review and re-evaluation”, Journal of Human Evolution, nr. 24, pp. 113-146. James, E.O. (1957), Prehistoric religion, New York. Jankuhn, H. (coord.) (1970), Vorgeschichtliche Heiligtümer und Opferplätze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Symbolik und Magie in der Urgeschichte, Bern-Stuttgart. Hayden, B. (1993), „The cultural capacities of Neandertals: a review and re-evaluation”, Journal of Human Evolution, nr. 24, pp. 113-146. James, E.O. (1957), Prehistoric religion, New York. Jankuhn, H. (coord.) (1970), Vorgeschichtliche Heiligtümer und Opferplätze in Mittelund Nordeuropa, Göttingen. Kenoyer, J.M.; Clark, J.D.; Pal, J.N. și Sharma, G.R. (1983), „An upper palaeolithic shrine in India?”, Antiquity, nr. 57, pp. 88-94. La Barre, W. (1970), The ghost dance. Origins of religion, New York. Laming-Emperaire, A. (1962
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
of Society and Nature, Chicago. Gutbub, A. (1973), Textes fondamentaux de la théologie de Kom Ombo, Cairo. Habachi, L. (1969), Features of the Deification of Ramesses II, Berlin. Hopfner, Th. (1922-1925), Fontes historiae religionis aegyptiacae, Bonn. Hornung, E. (1971), Der Eine und die Vielen. Ägyptische Gottesvorstellungen, Darmstadt ștrad. it., Gli dei dell’antico Egitto, Roma, 1992ț. Hornung, E. (1979), Das Totenbuch der Ägypter, Zürich-München. Hornung, E. (1984), Ägyptische Unterweltsbücher, Zürich-München. Hornung, E. (1989), Geist der Pharaonenzeit, Zürich-München. Hornung, E. (1991), Die Nachtfahrt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hethiter”, În G. Walser (coord.), „Neuere Hethiterforschung”, Historia, nr. 7, pp. 54-73. Güterbock, H.G. (1982), Les Hiéroglyphes de Yazilikaya. A propos d’un travail récent, Paris. Haas, V. (1970), Der Kult von Nerik, Roma. Haas, V. (1984), „Die Serien itkahi und itkalzi des AZUPriesters, Rituale für Tasmisarri und Tatuhepa sowie weitere Texte mit Bezug auf Tasmisarri”, În ChS, 1/I, Roma. Haas, V. (1988a), „Magie und Zauberei. B. Bei den Hethitern”, În RIA, nr. 7, pp. 234-255. Haas, V. (1988b), „Betrachtungen
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
B. Bei den Hethitern”, În RIA, nr. 7, pp. 234-255. Haas, V. (1988b), „Betrachtungen zur Rekonstruktion des hethitischen Frühjahrsfestes (EZEN purulli-yas), În ZA, nr. 78, pp. 284-298. Haas, V. și Jakob-Rost, L. (1984), „Das Festritual des Gottes Telipinu in Hanhana und in Kasha”, În AoF nr. 11, pp. 10-91, 204-236. Heinhold-Krahmer, S. (1977), „Arzawa. Untersuchungen zu seiner Geschichte nach den hethitischen Quellen”, În TdH, nr. 8, Heidelberg. Hoffner, H.A. (1987), „Hittite Religion”, În Eliade M. (coord.), The Encyclopedia of Religion, New York
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mass.). Burkert, W. (1987), Ancient Mystery Cults, Cambridge (Mass.), Londra ștrad. it., Antichi culti misterici, Roma, Bari, 1989ț. Détienne, M. (1977), Dionysos mis à mort, Paris ștrad. it., Dioniso e la pantera profumata, Roma, Bari, 1981ț. Graf, F. (1974), Eleusis und die orphische Dichtung Athens in vorhellenistischer Zeit, Berlin, New York. Guthrie, W.C. (19522), Orpheus and Greek Religion, Londra. Mylonas, G.E. (1961), Eleusis and the Eleusinian Mysteries, Princeton (N.J.). Sabbatucci, D. (1965), Saggio sul misticismo greco, Roma (19792). Sabbatucci, D. (1979), „Religione
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Gladigow — Karl-Heinz Kohl, Stuttgart 1988 sgg. NSc Notizie degli Scavi. RD M. Terentius Varro, Antiquitates Rerum Divinarum, ed. Cardauns. RuK G. Wissowa, Religion und Kultus der Römer. RVV Religionsgeschichtliche Versuche und Vorarbeiten. BibliografieTC "Bibliografie" Alföldi, A. (1965), Das frühe Rom und die Latiner, ed. germ. Darmstadt 1977. Altheim, F. (1930), „Griechische Götter im alten Rom”,În RVV, nr. 22/1, Giessen. Altheim, F. (1931), „Terra Mater”, În RVV, nr. 22/2, Giessen. Altheim, F. (1938), A History of Roman Religion, Londra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Jahrhundertwende in Deutschland und Osterreich”, În Der Altsprachliche Unterricht, nr. 30/3, pp. 90-104. Cancik-Lindemaier, H. (1988), „Allegorese/Allegorie”, În HrwG, vol. I, pp. 424-432. Cancik-Lindemaier, H. (1990a), „Eucharistie”, În HrwG, vol. II, pp. 347-356. Cancik-Lindemaier, H. (1990b), „Kultische Privilegierung und gesellschaftliche Realität. Ein Beitrag zur Sozialgeschichte der Virgines Vestae”, În Saeculum, nr. 41/1, pp. 1-16. Cancik, H. și Cancik-Lindemaier, H. (1986), „Zensur und Gedächtnis. Zu Tacitus, Annalen 4,32-36”, În A. Assmann și J. Assmann (coord.), Kanon und Zensur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Die Fragmente; II: Kommentar, Wiesbaden. Cichorius, C. (19229, Römische Studien, Leipzi, Berlin. Colonna, G. (1988), „I Latini egli altripopoli del Lazio”, În Italia omnium terrarum alumna, Milano, pp. 409-528. Crawford, M.H. (1974), Roman Republican Coinage, Cambridge. Creuzer, G.F. (1806), „Idee und Probe alter Symbolik”, În G. Daub și G. F. Creuzer, Studien, vol. II, Frankfurt, Heidelberg 1806. Dölger, F. (1929, 1930, 1940), „Zu den Zeremonien der Messliturgie”, În Antike und Christentum. Doergens, H. (1949), „Der Dämon im Götterbild nach der Vorstellung
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supplication d’action de grâces chez les Romains, Paris. Hanson, J. A. (1959), Roman Theatre Temples, Princeton. Hartmann, P. (1956), Zur Typologie des Indogermanischen, Heidelberg. Henzen, G. (1874), Acta fratrum Arvalium quae supersunt, Berlin. Hepding, H. (1903), „Attis. Seine Mythen und sein Kult”, În RVV, nr. 1, Giessen. Jaeger, W. (1964), Die Theologie der frühen griechischen Denker, Darmstadt ștrad. it., La teologia dei primi pensatori greci, Florența 1984ț. Kehrer, G. (1982), Organisierte Religion, Stuttgart, Berlin, Köln, Mainz. Kerényi, K. (1955), „Varro
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Leipzig. Lommel, H. (1930), Die Religion Zarathustras nach dem Awesta dargestellt, Tübingen. Lommel, H. (1939), Der arische Kriegsgott, Frankfurt am Main. Lommel, H. (1954), „Anăhită-Sarasvatî”, În Asiatica: Festschrift für F. Weller, Leipzig, pp. 404-413. Lommel, H. (1968), „Awestisch «drigu, văstra» und Verwandtes”, În Pratidănam - Studies presented to F.B.J. Kuiper, Haga, Paris, pp. 127-133. Lommel, H. (1971), Die Gathas des Zarathustra, Basel, Stuttgart. MacKenzie, D.N. (1988), „Khwarezmian and Avestan”, În East and West, nr. 38, pp. 81-92. Massé, H. (1951), Le livre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
des XIII. internationalen Orientalisten-Kongresses, Hamburg, September 1902, Leiden, pp. 99-106. Asín Palacios, M. (19432), La escatologia musulmana en la Divina Comedia, Madrid, Granada ștrad. it., L’escatologia islamica nella Divina Commedia, Parma, 1994ț. Asmussen, J.P. (1961), „Das Christentum in Iran und sein Verhältnis zum Zoroastrismus”, În Studia Theologica, nr. 16, pp. 1-22. Asmussen, J.P. (1965), X”ăstvănîft. Studies in Manichaeism, Copenhaga. Back, M. (1978), „Die sassanidischen Staatsinschriften”, În Acta Iranica, nr. 18, Teheran, Liège. Bailey, H.W. (1989), „Baga”, În Encyclopaedia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le droit sassanide, Paris. Menasce, J. de (1967), „Problèmes des mazdéens dans l’Iran musulman”, În Festschrift für W. Eilers, Wiesbaden, pp. 220-230. Menasce, J. de (1973), Le troisième livre du Denkart, Paris. Messina, G. (1930), Der Ursprung der Magier und die zarathustrische Religion, Roma. Messina, G. (1933), I Magi a Betlemme e una predizione di Zoroastro, Roma. Messina, G. (1947), Cristianesimo, Buddhismo, Manicheismo nell’Asia antica, Roma. Mills, L. (1913), Our Own Religion in Ancient Persia, Edinburgh. Mistree, Kh. (1983
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Parsenhandschrift der Kais. Oeffentlichten Bibliothek zu St. Petersburg”, În Travaux de la troisième session du Congrès international des Orientalistes 1876, vol. II, St. Petersburg, Leiden, pp. 508-519. Schaeder, H.H. (1930), Iranische Beiträge, vol. I, Halle. Schaeder, H.H. (1941), „Der iranische Zeitgott und sein Mythos”, În Zeitschrift der Deutschen Morgenländischen Gesellschaft, nr. 95, pp. 268-299. Schippmann, K. (1971), Die iranischen Feuerheiligtümer, Berlin. Schmidt, H.-P. (1985), Form and Meaning of Yasna 33 (American Oriental Society), New Haven (Conn.). Shaked, S. (1971), „The Notions
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Religionsgeschichte des Orients in der Zeit der Weltreligionen (Handbuch der Orientalistik I, 8, 2), Leiden, Köln, pp. 120-169. Sundermann, W. (1977a), „Partisch ‘bwswdg’n «Die Täufer»”, În Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, nr. 25, pp. 237-242. Sundermann, W. (1977b), „Mazdak und die mazdakitischen Volksauf stände”, În Das Altertum, nr. 23, pp. 245-249. Sundermann, W. (1986-1987), „Studien zur kirchengeschichtlichen Literatur der iranischen Manichäer”, II, În Altorientalische Forschungen, nr. 13, pp. 239-317; III, ibidem, nr. 14, pp. 41-107. Tavadia, J.C. (1931), „Pahlavi Passages
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]