2,433 matches
-
afară din celulă, dar se izbi de Vincennes. Un Jack Tomberon șocat - sacoul lui din cașmir se murdărise de sînge. Îl doborî pe golan cu un dublu croșeu executat ca la carte. Exley ieși În fugă din blocul de detenție. Urlete, strigăte, țipete - mai rău decît o mie de sirene de cod 3. Stens scoase la iveală o sticloanță de gin. Bud Îi și vedea pe toți cei aflați acolo trimiși la munca de jos, În cartierul negrilor. Ridicat pe vîrfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
scria „Păgînii mov“. De tavanul verandei atîrna o combinație de sac de box cu minge de antrenament. Jack spuse: — Ăsta e luptătorul tău de semimijlocie. Denton zîmbi. Jack urcă scările și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră lătrături - de fapt urletele unui adevărat monstru. Denton rămase Într-o parte, supraveghind cu un ochi aleea și cu altul ușa. Le deschise un negru musculos, cu Înfățișare de dur, care ținea energic de zgardă un dog mastiff. CÎinele mîrÎia. Omul spuse: — Asta pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
voi avea pentru tine ceva muncă extracurriculară, care ar putea să te readucă la obiceiurile tale Înfricoșătoare de altădată. Bud clipi din ochi. Dudley zîmbi și porni spre camera 6. Prostituată, adică Lynn. Gluma asta despre Janeway cu ce echivalează...? Urletele lui Joe Sifakis răzbătură prin cei patru pereți, ajungînd pînă la marginea curții. CAPITOLUL 50 Gallaudet Îi dădu vestea: Biroul Procurorului General era hotărît să impună redeschiderea cazului. O anchetă condusă și finanțată de stat. Ellis Loew era pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Oxford era pe direcția nord-sud, nu est-vest. Pe Dot au sunat-o de la Abe’s Noshery la numărul DU-32758 - tîmpita de lesbiană a schimbat doar prefixul la numărul ei adevărat. Și și-a cumpărat niște vopsea mov. Bud scoase un urlet de triumf, izbi cu pumnii În aer și apoi trînti un șut În cutii. Două cazuri rezolvate Într-o singură zi - asta dacă o să-l creadă cineva. Toate rezolvate, dar nu are pe cine să tragă În țeapă. Cu Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iarăși nu avea glas să țipe din cauza durerilor prea mari, care îi puneau un nod în gât, semăna cu cel ce o împiedica în timpul zilei să înghită, chiar și supele; a simțit că se sufocă, a reușit să scoată un urlet, un șir de urlete de durere, pe care nu le auzea, era convinsă că nu se produceau decât în capul ei și deodată a fost convinsă, în timp ce urla, că acela îi e sfârșitul, de asta crede că urletul din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să țipe din cauza durerilor prea mari, care îi puneau un nod în gât, semăna cu cel ce o împiedica în timpul zilei să înghită, chiar și supele; a simțit că se sufocă, a reușit să scoată un urlet, un șir de urlete de durere, pe care nu le auzea, era convinsă că nu se produceau decât în capul ei și deodată a fost convinsă, în timp ce urla, că acela îi e sfârșitul, de asta crede că urletul din capul ei era pricinuit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scoată un urlet, un șir de urlete de durere, pe care nu le auzea, era convinsă că nu se produceau decât în capul ei și deodată a fost convinsă, în timp ce urla, că acela îi e sfârșitul, de asta crede că urletul din capul ei era pricinuit mai mult de spaimă, nu de dureri, parcă îi ieșeau globii ochilor din orbite de durere. Dar, în întunericul subțiat de sclipirile lunii noi, a reușit să se întoarcă pe o parte, să apuce batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mine ceva ce nu credeam mai înainte și nu știu cât mă va ține și sinceră să fiu nici nu vreau să țină mult pentru că mă îngrozește. I-am văzut și i-am auzit chinurile și în capul meu încă mai răsună urletele lui de durere care mă făceau să-mi frâng mâinile neputincioase și să-mi acopăr urechile îngrozită. L-am văzut cum se liniștește și piere. Și atunci am suferit, dar știam că pentru el totul se sfârșise mai înainte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ale unei încăierări. Doi bărbați se băteau din toate puterile, înșfăcând orice armă nimereau. Gemeau de atâta efort, răcneau și se înjurau. Rebecca abia apucă să-și pună capotul pe ea și să aprindă lumina în dormitor, când auzi un urlet cumplit, mult mai puternic decât celelalte. Luminile se aprindeau acum în toată casa și auzea oameni alergând în direcția sursei scandalului. Dar Rebecca rămase pe loc, paralizată de frică. Recunoscuse acel strigăt, chiar dacă nu mai auzise așa ceva până atunci. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cumplit, mult mai puternic decât celelalte. Luminile se aprindeau acum în toată casa și auzea oameni alergând în direcția sursei scandalului. Dar Rebecca rămase pe loc, paralizată de frică. Recunoscuse acel strigăt, chiar dacă nu mai auzise așa ceva până atunci. Era urletul unui om care trăgea să moară. Peste două zile, a apărut în ziarul local următoarea relatare: Tentativă de jaf la Winshaw Towers Lawrence Winshaw s-a luptat pe viață și pe moarte cu intrusul La Winshaw Towers au avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
departe de cel mai apropiat sat. Negăsind nici un taxi, au acceptat să fie duși cu un dric, care i-a abandonat în mlaștină, în mijlocul unei cețe dese. Când au ajuns în cele din urmă la conac, au auzit în depărtare urlete de câini. Sidney spuse: „Nu e prea vesel aici, nu?“. Kenneth spuse: „Locul ăsta are ceva straniu“. Celorlalți spectatori li se părea amuzant, dar mie mi se făcuse deja frică. Nu mai fusesem dus niciodată să văd așa ceva; deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
minunat, pentru că în clipa asta cred că n-aș putea suporta să fiu despărțită de ea nici o clipă! Hilary se uita dușmănoasă la fiica ei, văzând cum i se boțește fața în timp ce trăgea aer în piept ca să mai scoată un urlet. — Acum ce mai are? spuse ea. — Gaze, cred, spuse bona. Hilary își făcu vânt cu meniul. Nu poți s-o duci puțin afară? Ne face de râs în fața tuturor. După ce au plecat, Hilary s-a întors spre însoțitorul ei. — Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
despre condițiile inimaginabile din Departamentul de Securitate Publică al Bagdadului, unde deținuții erau ținuți în celule izolate luni de zile sau lăsați să zacă pe pardoseala unei celule alături de cincizeci, șaizeci alții, ascultând răcnetele înregistrate ale victimelor torturii noaptea și urletele reale ziua. Știa și despre aceste torturi: știa cum bărbați și femei erau biciuiți, arși, bătuți și sodmizați cu bastoane de cauciuc și sticle; arși cu fierul, cum li se scoteau ochii, li se tăiau nasurile și sânii, li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lampă care străluceau la ferestrele reședinței Winshaw Towers puteau părea aproape prietenoase. Dar această impresie nu putea dăinui nici măcar unei priviri fugare asupra masivului și înfricoșătorului castel. Pe Michael îl trecură fiori când se apropie de portalul principal și auzi urletul oribil al câinilor, protestând față de închiderea lor în vreo anexă a gospodăriei. Spre surprinderea lui, se pomeni mormăind cuvintele: „Nu e chiar o tabără de vacanță...“ Replica ar fi trebuit să-i aparțină lui Sid, desigur: dar acum Sid nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îi lipseau câteva becuri. Mâncară câteva minute aproape în tăcere. Michael simțea că nu se putea lansa în aceste condiții într-o conversație personală cu Phoebe, iar membrii familiei Winshaw nu păreau avea să-și spună mare lucru. Între timp, urletul permanent al vântului și ropotul ploii pe geamuri nu erau de natură să încurajeze pe nimeni. În cele din urmă, monotonia a fost spulberată de niște bătăi puternice în ușa din față. Curând după aceea au auzit ușa deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scaunul din față, am aprins o nouă țigară și mi-am frecat picioarele goale, congelate, pentru ca degetele să poată Începe din nou să apese pedalele. Ambreiaj, accelerație, viteza, ia piciorul de pe ambreaj, am recitat eu În timp ce mă străduiam să ignor urletele jalnice ale cățelușei care se auzeau de câte ori acceleram. Când plângea, când scheuna, când fornăia. Când am ajuns la apartamentul Mirandei, bietul animal era aproape isteric. Am Încercat să-l liniștesc, dar Înțelegea probabil că nu sunt Întru totul sinceră, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mi-au trebuit nu mai mult de trei secunde să mă năpustesc prin coridoare și să depășesc departamentul de modă, apucasem deja să aud țipete Împanicate: „Emily a zis că e pe drum“ și „Miranda vine!“ și, mai ales, un urlet neomenesc: „S-a Întooooooooors!“ Asistenții aranjau de zor hainele din mini-expoziția vestimentară de pe coridor, iar redactorii dădeau fuga În birourile lor, unde am văzut o fată care Își schimba pantofii cu toculeț gingaș cu alții cu toc cui, În timp ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei, iar ochii au prins să‑i iasă din orbite de furie. — Chiar așa? m‑a imitat ea cu un urlet ca de hienă. Oamenii au Început să ne țintuiască cu privirile. Chiar așa? Asta e tot ce ai de spus? Chiar așa? Nu, ăă, firește, Miranda. Nu asta am vrut să spun. Pot să fac ceva să te ajut? Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-și putuse opri propria mînă și, după aceea, propria spermă ieși: simți toată această mișcare și explozia ei ca pe un lucru fierbinte care-l frigea. Crezu că În acea clipă a ejaculării scosese un sunet; putea fi, foarte bine, urletul propriului sînge În urechi... dar atunci cînd urletul se topi, rămase doar tăcerea: nemișcarea groaznică, rușinoasă a nopții din Închisoare. Ca și cum ai fi ieșit dintr-o criză, un atac de nebunie; se gîndi la ceea ce făcuse și se imagină cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
propria spermă ieși: simți toată această mișcare și explozia ei ca pe un lucru fierbinte care-l frigea. Crezu că În acea clipă a ejaculării scosese un sunet; putea fi, foarte bine, urletul propriului sînge În urechi... dar atunci cînd urletul se topi, rămase doar tăcerea: nemișcarea groaznică, rușinoasă a nopții din Închisoare. Ca și cum ai fi ieșit dintr-o criză, un atac de nebunie; se gîndi la ceea ce făcuse și se imagină cum izbise, cum gîfÎise agățîndu-se de priciul lui Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să adoarmă singur, voi...“ Voi ce? Voi fi o mamă mai bună. Nu mă voi mai plânge niciodată, voi savura fiecare strop de somn pe care-l voi primi de acum și până-n ziua morții. Nu, nu o să adoarmă singur. Urletele experimentale ale lui Benjamin, de tipul „unde ești?“, au fost Înlocuite de o arie din toți plămânii à la Pavarotti. (Nessun dorma Înseamnă „Nimeni nu va dormi“, nu-i așa?) În carte scrie să lași bebelușul să plângă, dar Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ochii brusc. Buza de jos Îi tremură câteva secunde ca lui Rick privind-o pe Ilsa, iubita lui pierdută, În Casablanca, iar apoi Întreaga gură formează un O tremurător și plămânii se umplu cu aer pentru o nouă repriză de urlete. (Bebelușii nu dau pe credit niciodată. Disprețuiesc corectitudinea ca niște mici tirani. Nu-ți dau la schimb nici un pic de timp liber pentru mângâierile primite, nu te eliberează pe cuvânt În ciuda nenumăratelor ore petrecute la căpătâiul lor În Întuneric. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spre toaletă. Există o lege universală a plânsului sugarilor puțin cunoscută: cu cât disperarea și jena mamei sunt mai mari, cu atât mai tare e volumul. Și fără să mă uit În jur, pot să evaluez precis efectul pe care urletul mecanic Îl are asupra tovarășilor mei de călătorie. Cabina trosnește Încărcată static cu ostilitate: bărbați care vor să lucreze, bărbați care vor să se odihnească, femei care vor poate să-și savureze ultimele ore de libertate și nu vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care să mă arăt umilă În fața dădacei Jo. O văd deja fixând bebelușul isteric și Întrebându-se În ce naiba s-a băgat. Sfârșesc prin a fi nevoită să-l dau jos de pe mine și să fug din cameră, urmată de urlete. Pe bancheta din spate a lui Pegas, Încerc să citesc Financial Times ca să mă pun la punct pentru ședință, dar nu mă pot concentra. Scutur din cap cu putere ca să scap de amintirea plânsetelor lui Ben. Îl văd pe Winston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sat care era construit chiar lângă o cascadă mare. Zgomotul cascadei era așa de puternic că trebuia să strigi ca să te faci auzit. „Cum trăiți cu zgomotul ăsta tot timpul?“ l-a Întrebat Scipio pe șeful satului, Încercând să acopere urletul cascadei. „Care zgomot?“ l-a Întrebat bătrânul. Pegas se mai cabrează Înaintând câțiva centimentri și când Winston pune frână, se aude un muget ca al unei vaci muribunde. Morala poveștii fiind...? În oglindă, Îl văd zâmbind larg, viclean și savurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]