3,550 matches
-
ca un păun, ferește-te de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-un fel cu tata. Vroia să mă vâre din nou în cușca mediocrității mele, să mătur de-acolo toate cojile viselor mele, să renunț la tot, să-mi vâr nasul ca într-o murdărie în adevărul meu jalnic, să nu-mi pierd timpul în sălile cu oglinzi, și de ce? Cum de ce? Ca să respectăm adevărul, domnule Daniel. E neplăcut, dar îți ajunge și o singură oglindă ca să vezi cine ești
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând ajutor. "Taci, putoare, a scrâșnit Mopsul. Destul te-ai... cu alții. Acum mai... și cu noi". Filip a smuls o mână de iarbă, i-a vârât iarba în gură și i-a strigat lui Leon: "Așează-i, mă, palma pe gură". Dominic și Mopsul o țineau de picioare, trăgând de ele ca să i le despartă, Nelson o ținea de mâini, iar Filip și-a dat jos
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Așează-i, mă, palma pe gură". Dominic și Mopsul o țineau de picioare, trăgând de ele ca să i le despartă, Nelson o ținea de mâini, iar Filip și-a dat jos ismenele, rămânând cu halatul pe el, și s-a vârât între picioarele Laurei. Parcă era un vierme, domnule sculptor, zău așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat la o parte, zicîndu-i: "Hai, ține
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am disprețuit fericirea "oarecare". Asta încă de pe vremea când am refuzat să mă joc cu pisicile și mi-am umplut camera cu poze de lei și pantere, cu "gunoaiele" pe care tata vroia să le măture de pe pereți ca să mă vâre cu nasul în realitățile din care mă refugiam. Și mai târziu când n-am pierdut nici un prilej pentru a repeta întruna: eu, mie, eu simt, eu, pentru mine, eu... Am fugit de drumurile normale, pe care, cu puțin noroc, îți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Moașa să arunce o floare pe mormântul meu. Dar n-am chef, află, să mă sacrific ca să le întrețin moralul. Să se descurce și fără mine. Și, într-o zi, pe toți care se iau acum după Mopsul o să-i vâr cu nasul în propriile lor excremente. Nici pe Victor nu-l mai puteam suferi. Nu-mi făcuse nimic, dar îmi amintea un lucru iritant, de câte ori îl zăream de la fereastră sau în rarele prilejuri când, vrând nevrând, ieșeam din cameră. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă evitau, pe drept sau pe nedrept; dar nu mă puteam lipsi de ei la nesfârșit. Gândul acesta mă făcea să-i urăsc, iar această ură mă lega, de fapt, ca un fel de dragoste de ei. Mopsul și Dominic vârau uneori capul pe ușă, îmi aruncau priviri iscoditoare și închideau repede. Eram convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcîndu-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de fapt, ca un fel de dragoste de ei. Mopsul și Dominic vârau uneori capul pe ușă, îmi aruncau priviri iscoditoare și închideau repede. Eram convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcîndu-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic "dragul nostru idiot"? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
puternic în stânci. Într-o zi o să mă acopere apa, m-am gândit. Mirosea violent a putreziciune. Probabil, peștii morți, scoși de valuri pe plajă se descompuneau. Sau algele. M-am ridicat și am închis fereastra, după care m-am vârât din nou sub pătură, dar valurile se auzeau, inexplicabil, și mai tare, de aceea am renunțat să mai stau în pat. Am ieșit afară unde mă aștepta o nouă* mirare, fiindcă acum cerul era strălucitor. Nu mă interesa ziua aurie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că o să revină. Toți așteptau. Copilul, cu ochii mereu închiși, părea că s-a liniștit puțin. Mâinile, devenite gheare, râcâiau încet marginile patului. Au urcat apoi, au zgâriat pătura aproape de genunchi și, deodată, copilul și-a îndoit picioarele, și-a vârât genunchii în burtă și a rămas nemișcat. Și-a deschis atunci ochii pentru întâia oară si s-a uitat la Rieux care stătea în fața lui. În scobiturile feței fui, împietrită acum ca într-un pământ ars, gura i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fără nici un orizont salvator, „Țăranii n au nici pâine neagră, nici mălai/ Ceapeul le-a ajuns sub casă:/ Mult lăudatul vremurilor rai/ în coșmar s-a schimbat, îi tot apasă” și când „Cei ce fură din porumb doi-trei știuleți/ Sânt vârâți grabnic la pușcărie/ Pe când șefii fură ziua mare/ Nu-i bagă nime la închisoare” Adevăr consemnat de autor la 2 mai 1985). La toate acestea se adăugau biruri numeroase, dar sufletele cinstite și iubitoare de mame nu uitau să-și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Se îndreptă spre ușă, dar se impiedică de o denivelare de lângă birou. Privi în jos și văzu un bloc de piatră cubică ieșit. Ghinionul lui: toate celelalte erau la locul lor, perfect plate. Fără să stea pe gânduri, Salam își vârî degetele în spațiul dintre pietre și o trase afară pe cea desprinsă. Fiind prea întuneric ca să poată vedea, pipăi pământul de dedesubt - însă mâna i se afundă într-o gaură îngustă, dar adâncă. Acum simți ceva dur; rece la atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îi șopti ceva lui Shapira. Sigur, o să-l sun eu. Se întoarse din nou spre Uri. —Fă-ți o favoare, Uri. Jelește-ți mama. Ține shiva. Și renunță la lucrurile astea. N-are cum să iasă ceva bun dacă-ți vâri nasul. Tatăl tău și-a făcut datoria. Poate nu așa cum și-a dorit el. Dar și-a făcut-o. Oamenii Israelului au fost treziți. Uri se străduia din răsputeri, observă Maggie, să nu dea ochii peste cap în semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de soare. Mie o să-mi-o frece puțin ca să mă speriu, cu toate că ei știu c-alunele alea nu-s la mine. Pro’abil o să-ncerce s-arate că le am. Pro’abil o să cumpere o pungă ș-o să mi-o vâre p’ascuns în buzunar. Ăia de la Woolsworth o să-ncerce pro’abil să mă-nfunde pe viață. Negrul părea destul de resemnat și mai suflă un nor de fum albastru care îl învălui și pe el și pe bătrân cu cartonașele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a vândut cineva un pont despre un local unde au fete care trag de clienți să bea. — Un pont? întrebă sergentul. Cine ți-a vândut pontu’? Agentul Mancuso se gândi că, din mai multe motive, nu e bine să-l vâre pe Ignatius în chestia aceea. Se opri asupra doamnei Reilly. — O doamnă pe care-o știu, răspunse el. — Și cum se face că o doamnă știe despre un asemenea loc? întrebă sergentul. Cine a dus-o acolo? Mancuso nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe domnul Levy cu ordinea de pe masa lui de scris. Alături de locul său era biroul cu capac-rulou al domnișoarei Trixie. Sertarele pe jumătate deschise erau ticsite cu ziare vechi. Sub el, printre grămăjoarele mici de scame, o bucată de carton vârâtă sub un picior îl făcea să stea drept. Pe birou se vedea o pungă cafenie de hârtie, umplută cu resturi vechi de stofă, iar scaunul era ocupat de un ghem de sfoară. Scrumiera era înconjurată cu mucuri de țigară. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Varsenig, care era destul de nedumerită, Întrebând-o În șoaptă pe mătușa Surpun de Îndată ce le-a Întors spatele. Încă obiectând, Însă nedorind să se ciondănească cu ele, Armanoush s-a Îndreptat spre baie unde a dat peste unchiul Dikran, cu capul vârât În dulapul de sub chiuvetă și trupul voluminos sprijinit În mâini și genunchi. — Unchiule? a zis Armanoush, gata-gata să scoată un țipăt. — Bunăăă! a strigat Dikran Stamboulian din dulap. — Casa asta e plină de personaje cehoviene, a murmurat Armanoush ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și să beau și, uneori, să desenez, să mă deprim și să beau... Asta-i tot... Profund uimită, Asya a pus mâna pe clanță și a rămas o clipă nemișcată În prag. Neștiind ce să facă cu mâinile, le-a vârât În buzunarele fustei și a dat peste ceva care la atingere semăna cu niște firmituri. A scos mâinile din buzunare, doar ca să vadă că vârfurile degetelor Îi erau acoperite cu boabele maronii, sfințite de Petite-Ma și strecurate acolo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întotdeauna puternică de dragul copiilor și a celui care era pe drum. Armanoush era gravidă În patru luni. Doar când a fost Împins pe ușă În strada Întunecoasă și-a amintit Hovhannes Stamboulian să-i dea soției sale cadoul. Și-a vârât mâinile În buzunare și s-a simțit ușurat că vârfurile degetelor sale nu au dat peste rodia de aur. O lăsase acasă, Într-un sertar al biroului. A zâmbit ușor gândindu-se cât de Încântată va fi Armanoush când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Poate că undeva În universul ei luminos era loc și pentru Întuneric, mizerie și deviație. Mărturisirea, departe de a o supăra pe Asya, nu făcuse decât să-i sporească stima pentru Armanoush. A Închis tabla de tavla și și-a vârât-o sub braț, semn că-și recunoștea Înfrângerea, deși Armanoush n-avea de unde să cunoască acest gest cultural. — Nu cred că s-a Întâmplat ceva rău... dar totuși, de ce nu-l suni pe tatăl tău? a Întrebat Asya. Ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de făcut. Mătușa Banu a deschis un sertar, a scos un cuțit imens și strălucitor, a luat o ceapă de pe blatul de bucătărie și a tăiat-o În două. Apoi a pus jumătate de ceapă Într-o ceașcă și a vârât-o sub nasul mătușii Zeliha. — Ce faci? a Întrebat mătușa Zeliha aproape sărind de pe scaun. — Te ajut să plângi, draga mea, a spus mătușa Banu clătinând din cap. N-ai vrea ca oaspeții dinăuntru să te vadă În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
memorie, Îi va Îmbogăți mintea și Îi va permite sa ia o notă bună. Nu se descotorosise niciodată cu totul de superstiția aceea. PÎnă și astăzi se simțea incapabil să adoarmă fără cîteva cărți În preajma patului, chiar dacă nu le mai vîra sub pernă. CÎnd Își pregătea bagajul, alegea cu mai multă grijă cărțile decît hainele. Își aduse aminte că visase noaptea cum niște sîni de femeie se iveau pe picioarele lui, cîte unul pe fiecare pulpă, niște sîni frumoși și voluminoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am executat. Probabil că făcusem o greșeală, dar nu-mi dădeam seama cînd. Că Îmi cumpărasem Greața În locul almanahului? Nimeni nu era la curent. Că transcrisesem niște fraze din Sartre? Dar nu transcrisesem nimic, nici măcar n-aș fi Îndrăznit să vîr cartea În ghiozdan. De altfel, nu aveam decît o Încredere relativă În Sartre: nu scrisese el că ura și dragostea coboară peste oameni ca limbile de foc din Vinerea Mare? Confunda Vinerea Mare cu Rusaliile! Prin compunerea mea, mă Înscrisesem Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
schimbat itinerariul și m-am pomenit la Modena cînd eram așteptat, de fapt, la Bologna. Mă bucur În fiecare zi că nu mai sînt automobilist. Datorez o bună parte din puțina seninătate de care dispun faptului că nu mă mai vîr Într-o mașină de Îndată ce scot nasul afară și că nu mai sînt nevoit să-mi chinui meningele pentru a-mi aminti locul unde mi-am parcat-o, ceea ce a fost constanta obsesie a tatălui meu cînd și-a cumpărat mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sută de săli de cinema, un oraș care era capitala unei țări. Alături de colegiul din Bruxelles, școala mea de la Avignon părea coliba unui cioban. Am fost puși să suflăm În niște baloane, am fost duși la măsurat Înălțimea, mi-au vîrÎt un fel de microscop În fiecare ureche, am fost felicitat pentru capacitatea mea toracică, mi s-a spus că ar fi bine să stau mai drept. Doctorul m-a pus să-mi dau jos chiloții. Mi-a apucat penisul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că nu mai era pură și castă și că nu va fi fecioară la măritiș? Nu Îi mai da ascultare tatei? Sora mea mai mare care mă ducea la școală cînd eram puști? Le dădea voie unor băieți să-și vîre limba În gura ei larg deschisă? Băieți care pe deasupra mai beau și bere! Doar nu era să mă iau la bătaie cu tipul ăla. Îmi putea sparge ochelarii. M-am Întors spre Jean-Claude, care rămăsese tăcut În spatele meu, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]