2,974 matches
-
trebuit. Câte nopți? Italia a mâncat doar câteva linguri de supă. Îi priveam întunecimea părului tuns scurt, cu care nu mă obișnuisem încă, chipul slăbit, făcut din scobituri și mici umbre, și rochia bleumarin, pe gât; părea o călugăriță fără văl. Îi turnasem un pahar plin cu vin și o obligasem să ciocnească, la care ea răspunsese apropiind paharul de al meu fără să-l ridice, un clinchet jos pe fața de masă. Prea jos, ca luna de pe cer. Puteam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la care participase sau despre aventurile sale amoroase din Orientul Îndepărtat, aruncând conform obiceiului său unele generalități despre capriciile simțurilor, descriind În cuvinte delicate inevitabila umbră de ridicol ce Însoțește orice acțiune și maschează Întotdeauna adevăratele motive, apoi aruncând un văl ușor de ironie conciliantă peste Întreaga poveste, peste iubiri și minciuni, peste generalizările de care se folosise cu doar o clipă Înainte. Lui Fima Îi era dor de atingerea mâinii sale mari, noduroase, pe spatele său. Îi lipseau parodiile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
străveche „strălucire divină“, numai atunci se Întoarce pe pământ și se arată ochilor tăi care știu să vadă, bucuria primei atingeri. Totul revine la starea sa de puritate. Totul e ca În ziua creației. Într-o clipă dispare de pretutindeni vălul permanent murdar de plictiseală și minciună. Astfel ajunseră gândurile lui Fima la conceptul uzat de „Ierusalim ceresc“, căruia Îi dădu propria interpretare, valabilă numai pentru ceea ce simțea el În clipa aceea. Cugetă la faptul că somnul Îi părea uneori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
american, pe aceea despre rabinul celebru și tâlharul la drumul mare care Își schimbaseră pelerinele Între ei. Încă nu avea nici cea mai vagă idee ce le putea spune prietenilor săi. Însă ignoranța sa se subția din ce În ce mai mult. Ca un văl care acoperă fața numai pe jumătate. Se ridică și se duse la baie, unde redescoperi că vasul de toaletă se curăța cu ajutorul unui robinet cu rotiță, care putea fi Închis sau deschis după dorință, fără Întrecere, fără frustrări, fără umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sarcofag, care păreau puse aici ca niște „hieroglife“ pentru sentimentele mele, care deveniseră de la o vreme chiar și pentru mine un fel de talmeș-balmeș asemănător cu obiectele astea înșirate pe podeaua muzeului. Dorul după țări străine, unde femei înfășurate în văluri implorau ajutor, unde pe unul îl scuturau frigurile malariei, unde erai îngrijit de mâini blânde, un explorator în fața palmierilor și piramidelor în cercul de abur al zeilor preamăriți, morminte și învățați, plin de admirație pentru domnul Champollion, care probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu Steven Berkoff și să sperie copiii mici și l-a menținut la aceeași lungime până acum. Mariei îi plac bărbații cu păr mult. Se ascunde mult în spatele propriului păr și crede că toată lumea are nevoie de un fel de văl. Dacă nu te poți juca cu părul unui bărbat, atunci nu-ți mai rămâne altceva de făcut decât să-l privești în ochi, susținea ea. Întotdeauna mi-a plăcut să cred că, într-o zi, Maria va întâlni un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu ciuperci. Soarele apunea, aprinzând pe coama unui munte solitar, o grămadă imensă de jeratic, când ne-am oprit o clipă pe țărmul lacului negru, în care se reflecta integral, un munte semeț de zăpadă. În noaptea aceea Hilda, în văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
viața... Urna fu coborâtă și mormântul acoperit. Fiicele lui Du Maurier plângeau Încet, strângându-se În brațe, dar Emma, mai tare, rămase dreaptă, cu câte un nepot de fiecare parte, cu mânuțele Încleștate În mâinile ei, cu chipul impenetrabil dincolo de văl. Ainger invitase familia și pe prieteni la el acasă după aceea, la o gustare. — Veniți, nu-i așa, domnule James? Îi spuse Emma În cimitir, În timp ce Îi lua mâna În ambele ale lui, strângând-o. Își păstra modul politicos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
creier de laborator, palpabil, sondabil, ponderabil.“ Pentru el, religia practicată nu oferă baza de la care să poată porni În contestarea acestei perspective; după cum nu se lasă impresionat nici de pretențiile spiritualismului de a putea stabili legături cu viața de dincolo de văl. Morții se definesc prin absență și tăcere. Și atunci, ce Îi dă dreptul să creadă În posiblitatea propriei nemuriri? Simpla „acumulare a tezaurului Însuși al conștiinței“, acumulare amplificată și cizelată de faptul de a fi artist: „Într-un cuvânt, conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ani puteam să deosebesc la prima vedere un Hans Baldung, care era numit Grien, de Matthias Grünewald, pe Frans Hals de Rembrandt și pe Filippo Lippi de Cimabue. Cine a pictat-o pe Madona cu trandafiri? Dar pe aceea cu văl albastru, măr și copil? Întrebat, la solicitarea lui, de mamă, care acoperise cu două degete titlurile tablourilor și numele artiștilor, răspunsurile fiului veneau cu maximă precizie. La acest joc casnic de-a ghicitul, dar și la școală, eram de nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aflat o patacă pe fundul mării, o pădure izvodită din văzduh, un potir În fundul pământului, un hanger condamnat la chinurile Iadului. Tu nu vei căuta patru obiecte magice, ci pe cei patru maeștri care compun tetragonul Divinității, ascuns În dosul vălurilor. Acum, devotându-se unor pioase Însărcinări, ei stau roată În jurul taurului de fier; se roagă alături de frații lor, akilii, ascunși, la fel ca ei, sub văluri; nimic nu-i deosebește, dar inima ta Îi va afla. Eu Îți voi porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
obiecte magice, ci pe cei patru maeștri care compun tetragonul Divinității, ascuns În dosul vălurilor. Acum, devotându-se unor pioase Însărcinări, ei stau roată În jurul taurului de fier; se roagă alături de frații lor, akilii, ascunși, la fel ca ei, sub văluri; nimic nu-i deosebește, dar inima ta Îi va afla. Eu Îți voi porunci să-l alegi pe Yusuf; tu vei coborî În salon, Închipuindu-ți semnele zodiacului În ordinea lor negreșită; când vei ajunge la ultimul, semnul Peștilor, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a Împlementatără Abenhaldun cu Halil; și, cât te-ai șterge la ochi, a năvălit cu ăia patru druzi Învălurați; mi-a făcut semnu crucii, pentru că milorzii ie puhoi dă bigoți; apoi le-a poruncit fără fasoane să-și deie vălurile la o parte; matale o să spuneți că io bat câmpii, da acolo ierau Izedin, cu moaca lui dă străinar, și Halil, care ie subșef la Parolista, și Yusuf, cumnatu lu fonfănitu, și Ibrahim, alb găleată cu var ca mortu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
baltă. A zis că o să mă pună la altă Încercare, puhoi dă grea, da că În proba aia o să pună În joc viața tutulor și poate chiar sorții la lume. Și i-a dat nainte: — Te legăm la ochi cu vălul acesta, Îți punem În dreapta bățul acesta lung, și fiecare se va ascunde În câte un loc din casă sau din grădini. Vei adăsta aici până când orologiul va bate miezul nopții; apoi ne vei găsi rând pe rând, luându-te după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
totul, așa cum Îți vine, fără nici un soi de artă? Mie-mi place să mi se vorbească pe șleau. — De acord. Bașca, pot să vă fac o plăcere. Limpezimea e privilegiul latinilor. Dar Îmi veți Îngădui să las să cadă un văl asupra unei anumite Întâmplări, care compromite o damă ce aparține protipendadei din La Quiaca - acolo, după cum știți, a mai rămas lume bună. Laissez faire, laissez passer. Nevoia urgentă de a nu pângări numele damei, care pentru lume e o zână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu lucrul acesta. În carnețelul În care a scris cu mâna lui propune: „Manșetă denotă, În versul meu, emoția melodiei pe care noi am ascultat-o o singură dată, am uitat-o și o recuperăm odată cu trecerea anilor.“ Ridică și vălul de pe nocomoco. Afirmă cu vorbe speciale: „Îndrăgostiții repetă că, fără să știe, au trăit căutându-se, că se cunoșteau chiar dinainte de a se vedea și că propria lor fericire dovedește că au fost Întotdeauna Împreună. Pentru a evita sau scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
autenticul domiciliu. Câteva zile mai Înainte, un martor depusese mărturie că Îl văzuse intrând În boiangeria Quiroz cu un portmoneu În mâna dreaptă, și ieșind apoi cu același portmoneu și un pachet mare, cilindric. Nimeni n-ar fi dat probabil vălul la o parte, fără perspicacitatea și Îndârjirea comisarului pensionar Silveira, bărbat călit În Zárate și care, Împins de instinctul său de copoi, a intrat la bănuieli. În ultimele sezoane, l-a urmărit cu toată grija, chiar dacă celălalt părea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a visului. La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă putere de dragoste în grabnica privire a umbrei nu pot să retrăiesc acele văluri de secetă, când naivitatea lumii îmi intrară în norii ruinați de cuvinte. Materia sufletului era încălzită în trecerea pașilor prin vântul substanțelor albe unde se putea studia despre acel univers al renașterii. Glasul timpului mi-a vorbit despre sinceritatea omenescului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de vecie ce vin și mă-mbată-n arderea vie? Pașii mai dorm în cuvinte de ani și-n înserări de niciunde. În chipul lui Eminescu încerc a rămâne și-n tăcerea caldă de-o lume am viețuirea așezată-n văluri de mări și-n razele de dragoste flămânde... 9 oct. 2008 LUPTĂTORUL IUBIRII Ai să mă întrebi ce-am făcut ieri? îți voi răspunde: deși inima-mi mie înfășurată în zdrențele unor cuvinte interminabile... Mă apasă adevărul precum această zi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
greu Povara de zile cum mă apasă, Ce lung mi se pare drumul spre-acasă. Aș vrea să-l scurtez, s-aprind o lumină, Pe suflet s-o pun urcând pe colină, Pe căi nevăzute să port aripi vii, S-arunc vălul negru, să-mbrac bucurii. Aș vrea să ating a Lui nemurire Țesută pe-un deal în fir de iubire Mereu să rămân ancorată de cer Cu ochii scăldați in divinul mister
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
cartușe. Vai, nu! Mi-am luat o fustă scurtă, neagră și sexy, o jachetă neagră, ciorapi de mătase și tocuri foarte, foarte înalte. Dacă aș fi avut așa ceva prin casă, atunci mi-aș fi pus și o tocă neagră cu văl pe față. Dar, din fericire, toca îmi lipsea. Voiam să arăt ca o criminală apărută din Iad. Însă, privind retrospectiv, presupun că toca ar fi fost o exagerare. Aș fi fost ca una dintre văduvele alea superbe, care vin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și mângâi iarba mare, Vorbesc cu stelele și vântul. În noaptea teiului în floare, Tristețea-n taină mă surprinde, Iar băncile îmbietoare, Cu mângâiere m-ar cuprinde. În noaptea teiului în floare Îngenunchez înfiorată, Mă las purtată de splendoare, Prin văl de stele-nveșmântată.
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
POLIȚIST INCULPAT PENTRU OMOR!“ „CAMERA DE GAZARE PENTRU MARELE V! IUBITA LUI BOGATĂ ÎȘI IA RĂMAS-BUN DE LA EL ÎN CELULA CONDAMNAȚILOR LA MOARTE.“ CAPITOLUL 26 Intrară braț la braț, Inez În cea mai bună rochie a ei și cu un văl care să-i ascundă vînătăile. Ed Își ținu insigna la vedere - reușiseră să evite presa cu ajutorul ei. Însoțitorii au Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi umfla vălul. Ed se uită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ei și cu un văl care să-i ascundă vînătăile. Ed Își ținu insigna la vedere - reușiseră să evite presa cu ajutorul ei. Însoțitorii au Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi umfla vălul. Ed se uită În sus, În jos, la stînga și la dreapta - fiecare detaliu Îl ducea cu gîndul la tatăl lui. O promenadă măreață - Main Drag, SUA, 1920 -, cu fîntîni arteziene cu băuturi răcoritoare, tonomate, figuranți care dansau: polițistul aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să ne Întoarcem? Ceea ce vreau este o țigară, deși de fapt eu nici nu fumez. Atunci nu te apuca. Inez... — Da, am să mă mut În cabana ta. Ed zîmbi. Ce te-a făcut să te hotărăști? Inez Își aranjă vălul sub pălărie. — Am văzut În baie un ziar În care Ellis Loew se lăuda cu mine. Părea foarte mulțumit, așa că m-am gîndit să mă duc undeva mai departe de el. Știi, nu ți-am mulțumit niciodată pentru pălărie. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]