2,308 matches
-
primii ani de viață, apoi se propune o creștere ,,naturală” a acestuia în detrimentul asistenței și tratamentului medical. După prima copilărie, se impune să fie alese mai degrabă exerciții fizice de gimnastică, prin care să se întărească vigoarea fizică și nu vanitatea. Rousseau recomanda susținerea și dezvoltarea liberă a aptitudinilor fizice, nu încorsetarea sau dirijarea acestora într-o anumită manieră de către pedagog. De asemenea, erau propuse cerințe legate de sănătatea mintală prin acele recomandări privind rigoarea somnului, dar și creșterea cu preponderență
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sau de după. Acest cuvânt este magic, este un cuvânt simbol. De la început, însă, o întrebare se însinuează fără voia noastră. De ce această societate literară a luat ființă tocmai la Iași și nu în altă parte? Răspunsul, fără să poarte haina vanității, vine de la sine, simplu și adevărat. Această societate literară a apărut la Iași și nu în altă parte pentru că doar acest oraș a avut norocul ca în el să se întâlnească un Titu Maiorescu cu Vasile Pogor, cu Iacob Negruzzi
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
înconjurată de un alai de admiratori, realizează că farmecele ei ar avea cu adevărat valoare doar dacă ar fi glorificate în versurile unui mare poet și caută compania lui Horațiu în acest scop : Dar aste scumpe daruri ce sunt ?... o vanitate/ Când nu sunt de a ta liră în lume celebrate./ Ce-ar fi fără luceferi cortegiul înstelat ?/ Al meu făr-un Horațiu e gol și-ntunecat... (I 6). Artistul slăvit de contemporani are parte și de detractori. Mecena socotește retragerea lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
către Ion Ghica din 9 ianuarie 1883 - constată identificarea bătrânului dramaturg cu protagonistul său, poetul latin : Coprins de-al gloriei nesațiu,/ Albit de ani, dar tot copil,/ E lesne să mă faci Zoil,/ Când singur tu te faci Horațiu . Oricâtă vanitate inerentă ar ascunde asumarea acestui alter ego vestit, ea are la bază o identitate reală de preocupări pentru problema trecerii timpului. Dacă Fântâna Blanduziei ar putea avea drept subtitlu „bătrânețea unui poet”, Ovidiu tratează despre moartea unui artist ca ispășire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
exil i se poate opune doar certitudinea imortalității poeziei. Asemenea delicatului cântăreț latin al iubirilor frivole, cel numit de Eminescu rege-al poezie veșnic tânăr și ferice, veselul Alecsandri își încheie opera printr-o reflecție asupra morții. Cu o anume vanitate întemeiată pe încrederea în valoarea propriei creații, Alecsandri s-a ipostaziat în ultimele sale scrieri în doi dintre cei mai de seamă poeți ai Romei. S-a închipuit drept geniu, însă un geniu răvășit de bătrânețe și de moarte. Câteva
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar arăta toate ideile care pot corupe spiritul uman, societatea, morala și pe care le găsim dezvoltate sau sădite sau presupuse în scrierile cele mai celebre, în autorii cei mai consacrați; ideile care răspândesc superstiția religioasă, maximele politice strâmbe, despotismul, vanitatea rangului, prejudecățile de tot soiul. S-ar vedea că mai toate cărțile sunt corupătoare, că și cele mai bune fac aproape tot atâta rău cât bine.” Chamfort (Nicolas Sebastien Roch) 656. „Lectura tuturor cărților bune e ca o conversație cu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
care le conduc sau, ceea ce este același lucru, eliminarea pe cât este posibil a comportamentului arbitrar. Cu alte cuvinte, în ceea ce privește chestiunile publice, comune, regulile sunt mai importante decât ceea ce vrea, speră sau dorește un individ. Nu avem în niciun fel pretenția, vanitatea, infatuarea sau orgoliul de a prezenta aici vreo formulă sau soluție legislativă pentru a înlocui sau revizui ceea ce Constituția actuală desemnează drept delegare legislativă sau asumare a răspunderii guvernului. Dar nici nu putem ignora faptul că delegarea legislativă a devenit
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
dedicarea rândurilor sale urmașilor întru spirit, un cadru de coagulare peste timp, a unei filiații descendente întinsă pe mai multe generații. Șirul evenimentelor relatate, nu este considerată o imortalizare a unei vieți, autorul considerând aceasta ca pe o ispită a vanității deșarte și de supraevaluare a unui traseu biografic, ce s-a desfășurat în opinia sa, ca oricare altul, ci o imortalizare a unei lupte, cu vitregia timpurilor, cu stăpâniri potrivnice libertății individuale și religioase, și cu răutatea oamenilor. Ca un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Cum venise Carp, pe câtă vreme el nu era din partidul guvernamental iar întrunirea era exclusiv a majorităților din Cameră și din Senat? Aceasta era manopera guvernului. Petre Carp, pe lângă atâtea calități sufletești și însușiri superioare, era mic șorat de o copilărească vanitate: se credea o ființă providențială, care într-o zi oarecare va fi marele conducător al țării. Ion Brătianu îi cunoștea slăbiciunea. De aceea l-a invitat special, cu adăugirea că îl poftește pe el singur din toată opoziția, fiind singurul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
că îl poftește pe el singur din toată opoziția, fiind singurul bărbat de stat cu vederi largi și luminoase, al cărui cuvânt va trebui ascultat în clipele îngrijitoare pe care le trecea țara și Europa. Iar Petre Carp, gâdilat de vanitate, s-a dus la întrunire și a vorbit. Punerea în scenă a lui Ion Brătianu n-a izbutit decât să țină departe pe Petre Carp de cealaltă opoziție și să-l puie în neînțelegere chiar cu propriul său partid. La
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pregătit trecerea către partidul liberal. După oarecari șovăieli și manevre, a intrat în partidul liberal, iar timp de aproape 8 ani a fost președintele Senatului liberal. În timpul guvernului lui Lascăr Catargiu n-a jucat alt rol afară de acela al unei vanități măgulite. Cu toate aceste slăbiciuni, a jucat, totuși, un însemnat rol politic în numeroase momente istorice ale țării. Asupra activității sale de om public, Beizadeaua a publicat, în septembrie 1856, o broșură în limba franceză, intitulată: Quelques pages de ma
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
a guvernului. Direcția partidului a împărțit-o multă vreme cu C.A. Rosetti. Pe lângă intuiția politică, care-l călăuzea sigur printre controversele și problemele politice, Ion Brătianu era un psiholog; el cunoștea natura omenească, deci cunoștea slăbiciunile omului: cupiditatea și vanitatea. În tot timpul guvernării lui de 12 ani, mai ales în epoca atotputerniciei sale, a exploatat aceste infirmități omenești și a guvernat prin ele. Cu toată popularitatea mare ce avea, cu tot sprijinul regelui Carol, deși războiul, Independența și înălțarea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
deoarece nu există niciun grup de control format din lideri nerevoluționari, este dificil de știut în ce măsură caracteristicile găsite la revoluționari li se aplică exclusiv acestora. S-a demonstrat că ei au în comun un număr de trăsături, cum ar fi vanitatea, egoismul și narcisismul, dar și naționalismul, simțul dreptății și sentimentul misiunii; ei se caracterizează și prin deprivare relativă și inconsistență a statusului (Rejai cu Phillips, 1983: 17). Acești lideri au și calități verbale și organizatorice pronunțate. După cum se știe, s-
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
puterea extraordinară a atâtor minuni? Cum se explică atâta orbire?! Era lucrătura acelui mic buton pe care satana îl apăsa diabolic. Acel Nazarinean obscur, ieșit dintr-un atelier amărât, Care nu s-a străduit niciodată să le aducă vreun omagiu vanității lor indiscutabile, ba se mai și distanța atât de mult de felul lor de a gândi și de a face, putea să facă ori câte minuni ar fi voit, să poruncească mărilor, furtunilor, să învie morții... nu putea să nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lume, dar nu sunt ai lumii. Cei care împărtășesc aceste idei, trebuie să aibă și curajul să le revendice, dar fără alură de profesor, ci cu sfânta libertate; responsabilii cu educația altora să-și aducă aminte că au renunțat la vanitățile lumii, chiar de la Sfântul Botez. Biserica a biruit destule bătălii de reformă internă și trebuie s-o depășească și pe aceasta. Lumea creștină are dreptul să pretindă ca Instituțiile noastre să dea cele mai bune rezultate. Orice exterioritate mondenă, repugnă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Consiliul de coroană, la propunerea lui Ion I.C. Brătianu, care era și președintele consiliului de miniștri, a hotărît, însă, neutralitatea. Singur Petre Carp a fost pentru intrarea în război alături de nemți. Această hotărîre a fost o lovitură nimicitoare pentru o vanitate atît de mare ca aceea a primului rege al României. Nopți întregi după consiliul de coroană, bătrînul monarh nu a putut închide ochii, gîndul care îl chinuia mai mult era ce vor zice cei doi împărați, Wilhelm II și Franz-Joseph
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ambiții de mărire și îmbogățire. Zeci de emisari și de trepăduși aleargă de colo pînă colo, din cafenea în bodegă, ca să lase cu îndemînare cuvîntul prielnic pentru marele nedreptățit. Mihail Manoilescu, mereu în căutarea aventurii menite să-i satisfacă nemăsurata vanitate, devine și el "carlist". Proaspătul conspirativ cade ușor în mîinile poliției. Se găsește asupra lui un cifru. Este trimis în judecata Consiliului de război. Averescu, care acum era în opoziție, apare în fața Consiliului ca apărător al lui Manoilescu. Ceilalți din
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și cu frumoase perspective de carieră politică, el s-a trezit cu o condamnare de 7 ani pentru vechi contacte cu tineretul legionar, astfel că aceștia au devenit principala sa țintă, întocmai pe placul autorităților comuniste. În același timp, ambiția, vanitatea, lipsa de scrupule și cruzimea patologică l-au recomandat pentru a conduce torturile. Țurcanu nu era doar inteligent, ci și un bun psiholog, fiindcă știa cum să le vorbească victimelor sale. Pe Aurel Vișovan l-a amenințat că îi pregătește
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îmi va deveni mai bună, îi voi scrie pentru a mă scuza încă o dată. Îl rog pe Payot să-i trimită cărțile mele. Mă simt mai bine, dar am primit „o lovitură a bătrâneții”. Moartea tatălui meu1 mi-a revelat vanitatea atâtor lucruri care îmi constituiau viața: studiile, cărțile... O știu bine: trebuie să continuu. Asta mă și gândesc să fac, de îndată ce voi putea să-mi reiau lucrul. Sper să pot călători peste o săptămână; vom pleca, soția mea și cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu să se și compare cu el. Într-adevăr, toate "notele sale zilnice" ne introduc și mai mult în alchimia intimă a singurului scriitor român care se poate mîndri că a cumulat toate variațiile posibile și ale orgoliului, și ale vanității. Există scriitori orgolioși. Există scriitori vanitoși. Camil Petrescu a reușit să dezică toate tratatele de morală ce despart orgoliul de vanitate deoarece la el orgoliul și vanitatea se află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a singurului scriitor român care se poate mîndri că a cumulat toate variațiile posibile și ale orgoliului, și ale vanității. Există scriitori orgolioși. Există scriitori vanitoși. Camil Petrescu a reușit să dezică toate tratatele de morală ce despart orgoliul de vanitate deoarece la el orgoliul și vanitatea se află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea spune, mai bine, complexă, deoarece e macerată de veghea constantă a inteligenței, de capriciile unei conștiințe cînd nefericită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
poate mîndri că a cumulat toate variațiile posibile și ale orgoliului, și ale vanității. Există scriitori orgolioși. Există scriitori vanitoși. Camil Petrescu a reușit să dezică toate tratatele de morală ce despart orgoliul de vanitate deoarece la el orgoliul și vanitatea se află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea spune, mai bine, complexă, deoarece e macerată de veghea constantă a inteligenței, de capriciile unei conștiințe cînd nefericită, cînd împăcată, în sfîrșit, de impulsurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
interacțiunea. A urmat o discuție despre interdicția școlii privitoare la organizarea unui meci periculos și au schimbat impresii despre seara de Halloween. Băieții aveau scântei în priviri, însă tot ce spuneau era lipsit de entuziasm, chiar și atunci când vorbeau din vanitate sau se amenințau unii pe alții. Toți aveau căști atârnând în jurul gâtului și pantaloni stil salopetă de la Banana Republic și ochelari de soare cu rame portocalii ca cei pe care îi purta Robby. Când unul dintre băieți mi-a arunct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de dezvoltare culturală a Europei și a lumii întregi nicidecum că răspund la întrebări naiv-cognitive despre frumusețile Lisabonei, despre cărțile publicate, despre curajul de a te avânta într-o asemenea aventură cu trenul etc. Pe scurt: încep să se declanșeze vanitățile confratelui scriitor, „creator de lumi și modelator de conștiințe”. Și abia e începutul... După vreo două ore, vânzoleala ziariștilor se mai liniștește, în schimb, începe migrația participanților la Trenul Literaturii: grupurile de scriitori se amestecă, dornici să se cunoască, alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lor față de Soare, nu frontierele. Ceea ce mănâncă. Ceea ce fac pentru a seduce dacă au chef. Capacitatea lor de a suporta sau de a iubi tăcerea. Felul cum își protejează casa. Dacă sunt hărțuiți de către șefi. Dacă au apă caldă iarna. Vanitatea. Eul. Curiozitatea. - Ce contacte ai avut de-a lungul timpului cu cultura română? - Puține, puține. Spre regret. Singurele mele contacte cu civilizația românească sunt țambalul lui Ion Miu, vizita unei românce invitate de un prieten de-al meu, pictor, descrierile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]