3,120 matches
-
nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, În fața capelei castelului și la altarul familiei, dar, În ziua aceea, le neglijă pe amândouă. Echipându-se atât cu sabia lungă, cât și cu cea scurtă, porni grăbit, spre intrare. Dar Mitsuhide și vasalul său plecaseră deja, iar acolo nu mai erau decât vasalii care-i conduseseră, privind spre norii albi de peste Shimeigatake. Se pare că anotimpul ploios ia sfârșit și aici. În crângul de brazi din spatele castelului, ceața de dimineață Încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și la altarul familiei, dar, În ziua aceea, le neglijă pe amândouă. Echipându-se atât cu sabia lungă, cât și cu cea scurtă, porni grăbit, spre intrare. Dar Mitsuhide și vasalul său plecaseră deja, iar acolo nu mai erau decât vasalii care-i conduseseră, privind spre norii albi de peste Shimeigatake. Se pare că anotimpul ploios ia sfârșit și aici. În crângul de brazi din spatele castelului, ceața de dimineață Încă nu se risipise, făcând regiunea Înconjurătoare să arate aproape ca o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
desigur, Îndatorat pentru grija dumneavoastră, doctore, iar În timpul campaniei voi fi și mai atent cu medicamentele și mâncarea. Profitând de acest prilej, Mitsuhide le făcu semn lui Genemon și Mitsuharu că era timpul să plece. În ziua aceea, Shinshi Sakuzaemon, vasal al clanului Akechi, porni din Azuchi cu Întârziere spre Castelul Sakamoto, Însoțit de un grup de oameni puțin numeros. Seniorul său, Mitsuhide, plecase Într-o asemenea grabă, Încât Shinshi rămăsese pe loc pentru a se ocupa de treburile neterminate. De cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din dinți, Shinshi răspunse: N-au trecut decât opt zile de când a plecat Domnia Sa din Azuchi, dar pentru oamenii care-și primesc stipendiile de la clanul Akechi a fost ca și cum ar fi stat trei ani pe un pat de cuie. Toți vasalii și oamenii de rând din Azuchi au trecut pe lângă sala de banchet goală și au strigat insulte: „ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii vasali care au Înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea Domniei Sale, s-a ținut banchetul pentru Seniorul Ieyasu, așa că la castel nu s-a Întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că Înaltul funcționar Însărcinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Seniorul Nobunaga de ce dispăruse Seniorul Mitsuhide. Seniorul Nobunaga n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că-l trimisese Înapoi În provincia lui de origine. Toți cei care auziră această relatare Își mușcară buzele. Shinshi le spuse, În continuare, că majoritatea vasalilor superiori ai clanului Oda păreau să vadă În necazul lui Mitsuhide propriul lor noroc. Mai mult, era posibil ca Nobunaga să se gândească să mute clanul Akechi În cine știe ce loc uitat de lume. Nu era mai mult decât un zvon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
posibil ca Nobunaga să se gândească să mute clanul Akechi În cine știe ce loc uitat de lume. Nu era mai mult decât un zvon, dar rareori iese fum fără foc. Ranmaru, pajul favorit al lui Nobunaga, era fiul lui Mori Yoshinari, vasalul clanului Oda care murise În luptă cu ani În urmă, la Sakamoto. Din acest motiv, Ranmaru râvnea, În taină, la Castelul Sakamoto. Se auzea chiar și zvonul că primise deja o promisiune tacită de la Nobunaga. Și nu era numai atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dăruit atunci lui Mori Ranmaru. Ca dovadă, Shinshi cită comanda militară dată de Nobunaga lui Mitsuhide În ziua a nouăsprezecea din lună, după care Întoarse capul, furios. Nu era nevoie să explice. Ordinul Îi Înfuriase pe Mitsuhide și pe toți vasalii săi. Conținea următoarele: În scopul de a acționa ca ariergardă În Bitchu, trebuie să pornești din provincia ta natală În următoarele câteva zile, luându-mi-o astfel Înainte pe câmpul de luptă. Acolo, urmează să aștepți instrucțiunile lui Hideyoshi. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acționa ca ariergardă În Bitchu, trebuie să pornești din provincia ta natală În următoarele câteva zile, luându-mi-o astfel Înainte pe câmpul de luptă. Acolo, urmează să aștepți instrucțiunile lui Hideyoshi. Această scrisoare, care circulase pe la toți generalii și vasalii clanului Oda, fusese redactată, În mod clar, sub Îndrumările lui Nobunaga, astfel că, atunci când ajunse la războinicii din clanul Akechi, furia acestora se preschimbă din lacrimi, În turbare. În mod normal, clanul Akechi era considerat superior clanurilor Ikeda și Hori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care tocmai se Întorsese de pe Muntele Hiei, nu-l chemă pe Shinshi decât după ce făcu o baie și mâncă. La ora aceea, nu era cu el decât Mitsuharu, dar Shinshi Îi raportă un lucru pe care nu-l spusese celorlalți vasali, și anume că Nobunaga luase hotărârea și că se pregătea să plece din Azuchi În ziua a douăzeci și noua din lună. Urma să petreacă o noapte În Kyoto, pentru ca apoi să-și continue, imediat, drumul spre apus. Mitsuhide ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Kyoto, pentru ca apoi să-și continue, imediat, drumul spre apus. Mitsuhide ascultă atent. În ochi i se oglinda intelectul limpede și perspicace. Dădea din cap la fiecare cuvânt al lui Shinshi. — Câți oameni Îl vor Însoți? Întrebă el. — Doar câțiva vasali și treizeci sau patruzeci de paji. — Cum! Merge la Kyoto cu un anturaj atât de mic? Mitsuharu rămăsese tăcut, În spate, iar acum, când Mitsuhide se cufundă și el În tăcere, Îi dădu liber lui Shinshi. După plecarea lui Shinshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acord cu propriile sale sentimente lăuntrice, Mitsuhide nu putea să se supere pe el sau să Încerce să-l preseze. După câteva momente de tăcere totală, Mitsuhide spuse pe neașteptate: — Hai să trimitem la noapte un grup Înaintea noastră spre vasalii mei din Kameyama, cerându-le să se pregătească pentru campanie cât de repede posibil. Aranjezi tu asta, Mitsuharu? Mitsuharu se ridică În picioare, Încântat. În noaptea aceea, un mic grup de oameni porniră, grăbiți, spre Castelul Kameyama. Cam prin schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
el, spre odăile pajilor. Undeva, departe, se deschise o ușă glisantă. Pajul de gardă intră tăcut și se prosternă la podea. — Spune-i lui Matabei să vină imediat aici, ordonă Mitsuhide. Toți cei din apartamentele samurailor dormeau, dar, de vreme ce câțiva vasali ai lui Mitsuhide plecaseră În seara trecută spre Kameyama, cei rămași pe loc erau Încordați, neștiind când putea să plece și stăpânul lor, Mitsuhide. În seara aceea, toți se culcaseră cu hainele de drum pregătite lângă pernă. — M-ați chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mintea limpede și să nu șovăi. După ce Matabei se retrase, mai rămăsese câtva timp până la ziuă, iar Mitsuhide reuși abia acum să adoarmă adânc. Contrar obiceiului său, nu ieși din cameră până nu se luminase bine de ziuă. Mulți dintre vasali bănuiseră că plecarea din Kameyama urma să aibă loc În acea zi și se așteptau la un anunț În acest sens, de la primele ore ale dimineții. Fură foarte surprinși când descoperiră că stăpânul lor dormea atât de mult, lucru nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
am dormit mai adânc ca oricând. Poate că de-asta mă simt azi atât de bine. Se pare că m-am vindecat complet de răceală. O expresie de bucurie, care reflecta și propria lor stare de bine, apăru pe chipul vasalilor. Nu peste mult, Mitsuhide le dădu vasalilor săi o comandă: — Diseară, În jumătatea a doua a Orei Cocoșului, vom pleca din Sakamoto, vom traversa râul Shirakawa, vom trece pe la miazănoapte de Kyoto și ne vom Înapoia la Kameyama. Luați măsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că de-asta mă simt azi atât de bine. Se pare că m-am vindecat complet de răceală. O expresie de bucurie, care reflecta și propria lor stare de bine, apăru pe chipul vasalilor. Nu peste mult, Mitsuhide le dădu vasalilor săi o comandă: — Diseară, În jumătatea a doua a Orei Cocoșului, vom pleca din Sakamoto, vom traversa râul Shirakawa, vom trece pe la miazănoapte de Kyoto și ne vom Înapoia la Kameyama. Luați măsuri ca toate pregătirile să fie gata. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mâini părăsiră castelul de pe malul lacului, Într-o coloană șerpuitoare, pentru a dispărea spre poalele colinelor din Shimeigatake. Era seara zilei de douăzeci și șase. De pe terasa castelului, Mitsuharu Îi privea plecând. Avea să formeze un regiment compus numai din vasalii de la Sakamoto, pentru a se alătura armatei principale mai târziu, la Kameyama. Armata comandată de Mitsuhide mergea fără oprire. Era exact miezul nopții, când oamenii, ajunși imediat la miazăzi de Shimeigatake, văzură orașul Kyoto adormit. Pentru a traversa râul Shirakawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu câteva zile În urmă, venind În capitală. „Probabil că Seniorul Ieyasu a și plecat din Kyoto,“ reflectă Mitsuhide. În sfârșit, se ridică repede În picioare, făcându-i pe toți generalii să sară În picioare. — Să mergem. Calul meu. Deznădejdea vasalilor săi părea un val care se unduia sub acțiunile capricioase ale minții sale rătăcite. În ultimele câteva zile, se Însingurase, cu regularitate, față de vasali și se comporta tot mai mult ca un orfan, nu ca liderul unui clan de samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În picioare, făcându-i pe toți generalii să sară În picioare. — Să mergem. Calul meu. Deznădejdea vasalilor săi părea un val care se unduia sub acțiunile capricioase ale minții sale rătăcite. În ultimele câteva zile, se Însingurase, cu regularitate, față de vasali și se comporta tot mai mult ca un orfan, nu ca liderul unui clan de samurai. Deși soldaților care-l urmau pe Mitsuhide le era greu să se orienteze pe Întuneric - Înconjurându-l și strigând avertismente Încoace și-ncolo - coborâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
avea propriul lui zid și poartă. Pădurea de brazi părea să fi fost curățată complet, arătând ca o grădină Zen. Cântecele păsărilor și lumina soarelui, care se strecura printre copaci, sporeau pacea tabloului. După ce-și priponiră caii, Mitsuhide și vasalii săi mâncară gustările pe care și le Împachetaseră pentru micul dejun și prânz. Deși plănuiseră să ia micul dejun lângă râul Kamo, așteptaseră să mănânce până ajunseseră la Kitano. Soldații purtau asupra lor alimente pentru o zi: o porție simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fu prins, un moment, de propria lui fantezie. „Am să vă mut din castelul ăsta provincial, Într-un palat și mai nobil decât Azuchi. Cu cât mai fericiți veți fi atunci!“ În aceeași zi, Mitsuhide părăsi castelul, Însoțit de câțiva vasali. Era Îmbrăcat subțire și nu-i luase pe vasalii lui obișnuiți. Deși nu se făcuse nici un anunț oficial, până și soldații de la castel știau că stăpânul lor avea să-și petreacă noaptea la Capela Atago. Înainte de a pleca spre apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să vă mut din castelul ăsta provincial, Într-un palat și mai nobil decât Azuchi. Cu cât mai fericiți veți fi atunci!“ În aceeași zi, Mitsuhide părăsi castelul, Însoțit de câțiva vasali. Era Îmbrăcat subțire și nu-i luase pe vasalii lui obișnuiți. Deși nu se făcuse nici un anunț oficial, până și soldații de la castel știau că stăpânul lor avea să-și petreacă noaptea la Capela Atago. Înainte de a pleca spre apus, Mitsuhide se ducea la capelă pentru a se ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spunea că mergea la capelă ca să se roage pentru victoria În bătălie și că invitase câțiva prieteni din capitală la o petrecere, nimeni nu bănuia ce se petrecea, cu adevărat, În mintea lui Mitsuhide. Cei douăzeci de slujitori și șase vasali călări erau Îmbrăcați mai ușor decât dacă s-ar fi dus la vânătoare cu șoimi. În ajun, călugării de la Templul Itokuin și preoții Capelei Atago fuseseră informați despre vizită, așa că, Își așteptau cu bucurie seniorul. Imediat ce descălecă, Mitsuhide Întrebă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de mult timp soția și copiii. Poate trec să-i salut. Mitsuhide Își privi vărul Îndepărtându-se. Peste un moment, avu pieptul atât de congestionat, Încât nu putea nici să scuipe, nici să Înghită. La două camere distanță, Saito Toshimitsu, vasalul lui Mitsuhide, se sfătuia cu alți generali, studiind hărți militare și discutând problemele tactice. Ieși din Încăpere, pentru a vorbi cu Mitsuhide. — Trimiteți convoiul cu provizii Înaintea noastră În Sanin? Convoiul cu provizii? Hm... mă rog, nu e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În cea de-a doua și se culcă. A doua zi, Mitsuharu așteptă tot timpul, cu nerăbdare, dar nu sosea nici un ordin. Nici chiar la căderea serii, În fortăreața principală nu se zărea nici o mișcare. Când trimise pe unul din vasalii săi să se intereseze care era situația, primi răspunsul că Mitsuhide se culcase deja și dormea. Mitsuharu Începea să aibă bănuieli, dar nu avu ce face decât să se culce și el. Cam pe la miezul nopții, pe Mitsuharu Îl treziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]