2,333 matches
-
se sparse pe loc în mii de bucățele și furia și ura ce-o avea în dânsa s-a transformat într-un adevărat uragan și mai nu exploda de durere. S-au pitit toate pe veranda casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca la
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
imagini. Și profilul olfactiv creștea lent în toate direcțiile, ca o peliculă revelatoare ce impresiona o hârtie fotografică, și dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica cu fața rotundă și plină de negi, bunica tânără, suita de vecine gălăgioase și amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se reliefa chipul străbunicului, din imensitatea albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine mi-e dor". Avusese și el o variantă a aceleiași perne, mai modestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Țiitorul: De necrezut. Imbecilul, așa cum arată, cum și-a permis și mai ales cum are tupeul să apară așa într-o curte? Dora: Nu fi ridicol. Cum ar fi putut? E ca și cum s-ar fi acuzat pe sine? Nu el. Vecina de la etajul opt... Țiitorul: Vecina? Din ce pricină? În situația ta nu poți decât să fii compătimită. Dora: N-aș putea să-ți spun de ce. N-am discutat încă cu avocatul meu. E o babă curioasă și prepuelnică. Invidioasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
arată, cum și-a permis și mai ales cum are tupeul să apară așa într-o curte? Dora: Nu fi ridicol. Cum ar fi putut? E ca și cum s-ar fi acuzat pe sine? Nu el. Vecina de la etajul opt... Țiitorul: Vecina? Din ce pricină? În situația ta nu poți decât să fii compătimită. Dora: N-aș putea să-ți spun de ce. N-am discutat încă cu avocatul meu. E o babă curioasă și prepuelnică. Invidioasă pe tot ce mișcă în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Abia ai venit. Doar n-ai să mă lași tocmai acum. Vrei să mă părăsești, nu-i așa? Să mă lași tocmai acum, când sunt atât de singură. Țiitorul: Singură? Nu ești deloc singură. Ai un triplu soț și o vecină care-ți poartă de grijă. Am să te caut peste câteva zile, după ce ne mai relaxăm amândoi. Dacă te pot ajuta cu ceva în privința procesului, îți stau la dispoziție. Pot servi ca martor, dacă dorești, deși nu sunt persoana cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să vă dăm dumneavoastră crezare, ci pentru ca să înțelegem. Judecătorul: Ce să înțelegeți? Nu-i nimic de înțeles aici. Nenorocitul ăsta s-a scindat în trei, pentru că nu mai suporta presiunea psihologică exercitată de soție. Și, cum s-a găsit o vecină binevoitoare s-o dea în judecată, i se va da șansa să expieze pentru răutatea și nesăbuința ei. Asta-i tot. Nu e nimic în plus de înțeles aici. (Din auditoriu...) Noi vrem să auzim variantele lor, nu pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ăsta e un termen nou, multă lume nici nu-l înțelege. (Dora, suspinând, ține mereu o batistă în mână.) Dora: Vă spun eu, domnilor, că n-am nicio soluție. Este o situație fără ieșire. Voi rămâne singură și neconsolată precum vecina de la opt, doamna acuzatoare. (Judecătorul se miră...) Judecătorul: Singură!? Singură spuneți? Cu un triplu soț în casă, de ce spuneți că sunteți singură? Și-apoi, adulterul este ceva cât se poate de obișnuit, după cum se și numește, este o simplă afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ele timp de întîlnire, deși tocmai timp de întîlnire ar fi avut. Genel trase mașina, de hățuri, în fața unei vilișoare cu portița deschisă. Cu ormamente și nu știu-ce-uri turcești. - Ma-mare... - strigă către curte lighioana de taximetrist - m-a rugat vecina de la un coleg s-o ajut să-și mute căruța asta cu boarfe până la strada PERONE... Ce zici, să i-o mut? - Mută-i-o, românașule, că, dacă tot te-ai îndurat până aicea... Că dacă i-oi mai muta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o fabrică, mai hâdă și mai rău mirositoare decât o subțioară de câine. Pinky se lăudase odată că are s-o țină în facultate, la zi. Tu? În ce facultate, domnule? 208 DANIEL BĂNULESCU Am dat în folosință un nou trup. Vecina mea de la trei îmi va dărui un băiat. În curând, Diavolul va sosi și se va așeza în el, așa cum un drumeț ostenit tulbură cu picioarele luciul apei. La patru ani va aluneca și se va rostogoli pe niște scări
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și îmi juri, pe capul urâtei de la trei care tocmai ți-a turnat un copil, că, pentru a te înfrîna și mai bine, în viitoarele 30 de zile, n-o să-mi mai adresezi absolut nici un cuvînt? Nici absolut nici unei vecine. Nici absolut altcuiva?! - Sigur că da. Dar de unde ai aflat?! E cea mai mare dorință a mea. Să crăp și să nu se întîmple. Uite. Jur. Cu cel mai impenetrabil aer din lume, n-am ezitat să mă așez la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și mi-a spus: "Cristina dragă, dacă cobori până-n centru, ia la tine și o pungă și treci, te rog, pe la Perju, că ieri am uitat la el niște oase... - Și-ai trecut? - Cum să trec? Nu pe mine, pe vecina noastră o chemase Cristina. Dar ea se luase, de la o vreme, cu niște treburi ciudate, cică vrăjitorești și, după o lună, murise. Dumitrescu Vasile susținea că totuși vecina nu murise pe bune și că i se mai arăta uneori. D-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște oase... - Și-ai trecut? - Cum să trec? Nu pe mine, pe vecina noastră o chemase Cristina. Dar ea se luase, de la o vreme, cu niște treburi ciudate, cică vrăjitorești și, după o lună, murise. Dumitrescu Vasile susținea că totuși vecina nu murise pe bune și că i se mai arăta uneori. D-aia, în mintea lui, întinzîndu-i o cursă, o și trimisese pe Cristina până la câinele Perju, ca să verifice el, pe viu, pe care din ei, cei doi câini, îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
comision moderat, într-un circuit select de familii, circuit căruia îi aparțineau și surorile Stamatescu. Acum însă radiatorul congelatorului doamnei Andronache se defectase. Și Patricia o consilie pe Cocondy să evite o vreme să facă târguielile dintre puii putreziți ai vecinei, până ce doamna Andronache se va hotărî să-și arunce la pubelă întregul stoc, înverzit de stârvuri. Cocondy trebuind deci să se aprovizioneze, mai curând, de la doamna Belisarie și limitîndu-se la a o sprijini pe doamna Andronache prin mici împrumuturi. Patricia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iar Susan a țopăit de mai multe ori pe loc, așteptând ca durerea să i se diminueze. Sunetul unui țâțâit din buze i-a distras atenția, așa că Susan a întors capul numai ca să dea cu nasul de doamna Tufnel, o vecină obsedată de Biblie, care stătea înțepenită la doar câțiva metri distanță și se uita încruntată în direcția ei. — Draga mea, trebuie neapărat să-ți găsești o manieră de a te exprima fără să mai recurgi la blasfemii, a dojenit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așa și era. Elfrida în leagăn. Mai sus! porunci ea. Vultur-în-Zbor împinse mai tare, iar leagănul se înălță. Pleoapele Irinei, închise precum umbreluța, cenzurau scena. O astfel de inocență ostentativă nu prea o atrăgea. Elfrida Gribb era tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise astfel, mult timp de când rolul de femeie-copil al Elfridei o iritase. Astăzi o irita. Nimeni nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității de noaptea trecută? — îmi pare rău, spuse el. Azi vecina era o pacoste și pentru Elfrida. Era iar un sentiment ciudat și iarăși, ca și în cazul Irinei, nu reușea să-și dea seama ce anume îl producea. Sau poate că evita să o facă, așa cum își izgonise și gelozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât până În dormitor, pierdut. Mama stătea În bucătărie, pe scaunu-i iubit (avea o perniță roșie, cu model floral În relief), și mi povestea precipitat despre vecina ei (doamna Milerovna Jurilovca ), o lipoveancă planturoasă și cochetă, care contractase o boală ce nu se poate spune și se temea să o vadă un doctor. Firește că nu o ascultam. Îi priveam din când În când trupul robust (de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acest administrator, un individ rigid ca și pereții blocului, pentru Întreținerea cărora se certa cu oricine, de parcă asta ar fi fost misiunea lui pe pământ. Pereții pe care-i protejează cu prețul vieții sale după cum i-a strigat odată o vecină limbută, ieșită să și apere copilul vinovat, care mâzgălise cu cărbune zidul de la intrare Într-o manieră pur suprarealistă. Mă preocupă de ceva vreme istoria veche a Chinei. Sunt fascinat de orânduirea socială a chinezilor din timpurile străvechi, din vremea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de-ați da de veste Mult mai atent cu ea să fii, Să nu se facă de poveste! Femeia șofer E în toate o Minervă Și adoră să se plimbe; Are roată de rezervă Și...rezerve când s-o schimbe. Vecina Aproape că plesnea de ciudă, Că s-a zvonit, nitam-nisam, Că ar dormi la ea o rudă Și , culmea, că nu doarme neam! Explicând femeile M-am străduit și eu să fac Tot ce-am putut să fie bine, Știind
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
compasiune, Îmi răsfoiesc agenda cu numere de telefon din cap căutând pe cineva care ar putea avea grijă de copii numai azi. (Richard e plecat să prezinte niște planuri pentru o iurtă a meșteșugarilor din Sunderland.) Primul gând: Angela Brunt, vecina mea și șefa Lojei Șorțurilor din cartier. Încep să-i formez numărul, dar brusc Îmi apare imaginea cu fața de Ford Anglia a Angelei, cu farurile aprinse la maximum, când Își dă seama că „zburătoarea la mare altitudine“ de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
supraveghinduși vocabularul din cel puțin două motive: respecta cuvântul lui Victor și Începea să-i placă să vorbească „orășănește”, făcea impresie, pe ici, pe colo. Fata a Început să cânte frumos și duios, vocea sa semăna cu cea a unei vecine foarte frumoase, venită, tot din Bogdana, să locuiască pentru o vreme la sora sa căsătorită În Poiană. „Juna Rodica”, „Zise mama către mine...” și alte cântece vesele și În mare parte cunoscute de către băiat, au fost cântate de fata care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să te regîndești la toate nivelurile, ca omul primitiv care se confrunta cu un univers ostil În fiecare copac și-n fiecare piatră. Ești conștient de timp, de noroc, de resursele propriei tale imaginații. Pe urmă cineva o tîlhărește pe vecina ta, așa că te aliezi cu soțul ultragiat. Peste tot unde te uiți, numai tîlhării și vandalism. Trebuie să te ridici mai presus de bandiții ăștia și de mojicia lumii lor. Nesiguranța te forțează să prețuiești orice tărie morală de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stătea ghemuită lângă ușa iatacului unde ei se iubeau. Ghazal nu credea că mai fusese posibil să i se stafidească pe dinăuntru strugurele durerii, cu viață cu tot, așa cum atunci i se întâmplase. La cincizeci de ani, mătușile ei ori vecinele arătau eșuate ca niște meduze la mal. Nu puteai decât să le-ngădui, cu o milă abia simțită - cum ar fi putut să mai bucure un bărbat? Bunică-sa își ținea respirația lângă ușă, așa i se povestise, iar cealaltă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de Loyola n-a fost o figură oarecare... ― Presupun ce s-a întîmplat... ― Cărțile acelea au fost cu adevărat "blestemate". Nu m-am grăbit să le iau de la Julia, să le pun înapoi de unde le luasem. Și, zărindu-le, o vecină, iscoditoare, s-a dus repede la Inchiziție s-o denunțe. În aceeași zi, i s-a făcut o percheziție și au arestat-o. ― Julia n-a bănuit nimic? ― În legătură cu ce? ― Cu ce lucrai. ― Nu făceam o treabă murdară. Nu ridicam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
las? Ce marfă! Ți-e mai mare dragul să ai așa ceva pe tine. Uite haine, poți să dormi îmbrăcat și să te duci pe urmă cu ele la nuntă! Aglaia tot mai stăruise. Se răsteau unul la altul, se rugau, vecina se prefăcea că voiește să plece, îl trăgea de mână pe Stere până la ușă, negustorul alerga după ei, târând hainele și arătîndu-i-le, le răsuci pe toate părțile, lăudîndu-le croiala și calitatea. Vorbea tot mai tare, se înduplecă în cele din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]