2,286 matches
-
un soi de curiozitate dureroasă față de lumea în care era posibil să-ți porți părul ciufulit și în dezordine, ca scăpat de la spitalul de nebuni. Primul impuls era senin, de evadare, nu de incitare la fapte. Sora mai mare a vecinei de la care îmi completam colecția de junk se numea Anca și era cea mai frumoasă fată din cartier. Avea rochii mătăsoase, lungi și cu imprimeu înflorat, exact cum văzusem în revista Femeia, la care se abonase soră-mea. Purta pantofi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
exact cocoșul în cap. Vietatea începe să se zbată de ceasul morții, eu mă sperii, nu mai știu ce să fac și până la urmă îl arunc peste gard. Bineînțeles că a doua zi s-a aflat, mama a plătit cocoșul vecinei, iar eu în tot acest timp am trăit un calvar; mă simțeam ca un criminal căutat de lege. Apoi am început să-mi revin; până la urmă fusese doar un accident. Tot în ciclul primar, am construit primul meu motoraș electric
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
întâmpinat-o cu lacătul pe ușă, cu împrejmuirea dărăpănată, iar curtea plină de bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a reușit să prindă o frântură de somn liniștit. Când a revenit la locuința sa din oraș, motanul i-a făcut o primire neașteptat de rece, parcă reproșându-i că l-a lăsat atât de mult timp în grija unei vecine. Odihnit spiritual, și-a consacrat cea mai mare parte a timpului lecturii și scrisului. Orele de veghe nocturnă datorate insomniei le folosea pentru însăilarea mentală a unor idei, pentru elaborarea unor scenarii, pentru readucerea în memorie, din străfundurile subconștientului, a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la seminariile televizate iscate de faptul că purceaua lui Ion a intrat în porumbul lui Costel. Apoi mă trezesc din iureșul ăsta mediatic și mă întreb: de ce trebuie sămi încarc viața cu tot ce ia zis de dulce țața Floarea vecinei sau cu aventurile purcelei lui Ion? Răspunsul e la fel de simplu can reclama la L’Oreal: pentru că merit! Sigur că merit, așa cum cu toții avem televiziunile, politicienii, oamenii publici pe carei merităm. Noi suntem cei care votează sau fac puncte de audiență
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
am răspuns eu rușinat. Numai că, în afară de directuri, mai intram și în tuneluri, așa că a fost un coșmar. Și totuși, cum naiba să mă plâng ! ? Am multe păcate, dar măcar ipocrit nu sunt : cu ce gură plină i-am explicat vecinei de TGV pe care-am asasinat-o cu telefoanele și pe care am rugat-o să schimbăm locurile, ca să fiu „la culoarș, că Nous avons la Palme, desole !... Cu ce mândrie patriotică (nu sunt moldovean, da’ orișicât !) am văzut poza
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să mătur sau să nu mă tur, dar știi că, la sfârșit de viață și de carieră, am devenit o persoană ordonată și disciplinată. Deci, ieri curățenie mare, cu zgomotul care a ajuns s-o obsedeze pe d-na C., vecina mea de palier, care tresare speriată, întrebându-se „oare se mută?“ - zgomotul de mobile trase încoace și încolo, ca să pot mătura cum trebuie. Astăzi, o duminică mohorâtă, fără tine, dedicată cu totul gospodăriei; am gătit pentru trei zile, fiindcă mâine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Gândește-te, o dată o faci... — Bună ziiiua... Tresărim amândouă în clipa în care auzim o bătaie ușoară în ușa din spate. Eu sunt! Janice se uită cu o privire strălucitoare pe geam și ne face discret cu mâna. Janice e vecina noastră și o știu dintotdeauna. Are pe ea o bluză cu flori, încheiată cu nasturi în față, într-o nuanță violentă de turcoaz, cu fard de pleoape asortat, iar la subraț are un dosar. — Janice! strigă mami. Intră să bei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
defensiv. Dacă ar veni și ar vedea Hotelul Plaza și toate planurile... — Dar a făcut deja o tonă de pregătiri! Când am fost pe la ea numai despre asta ne-a vorbit tot timpul. Și ea și... cum o cheamă pe vecina voastră? — Janice. — Așa. Ziceau că bucătăria e centrul lor de comandă. Au vreo șase panouri pe pereți, o groază de liste și peste tot e plin de mostre de materiale... Și sunt foarte încântate de treaba asta. Suze mă privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că poate semăn cu Elizabeth Hurley, pentru că au o sosie foarte reușită pentru ea. Ce să zic! Și totuși. Nu se știe niciodată. O să le trimit o poză, pentru orice eventualitate. Poate o să se dovedească că sunt bucățică ruptă din vecina lor, sau din cine știe cine. Nu-mi plac galbenul și portocaliul. Vocea lui Amy Forrester continuă, pe același ton plicticos de moarte. Și, când spun să arate elegant, nu vreau să spun să arate prea elegant. Să fie ceva formal... dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îndestulă Încredere, care să dee În scris că vor urma Întocmai regulelor statornicite”. În restul țării, numărul zarafilor era limitat pe cale administrativă la doar „câte unul sau doi” În fiecare târg <endnote id="(322, p. 203)"/>. Chiar și În Polonia vecină - țară eminamente catolică și cu concentrație mare de evrei - ponderea cămătarilor evrei a scăzut simțitor Începând cu secolul al XVII-lea. Din cauza pauperizării dramatice a comunităților evreiești din Polonia și Lituania, proces care a atins un vârf În a doua
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vehement al senatorilor și deputaților din Parlamentul României. Ce-i drept, a oferit țării noastre drept compensație și consolare aridul ținut al Dobrogei, cu tot cu portul Constanța (Küstence În turcește) precum și mica insulă a Șerpilor, prilej de mare dispută acum cu vecina Ucraina. Dar, iată cetățenii fixați pentru predarea vitelor de sacrificare: „8 vite dela Dl. Ivanciu Teodor; 10 dela C. Caloiu și Ștefan Ghenciu; 15 dela Tănase Vortolomei; 8 dela M. Miclea și Gavril Simcu”. Problema acestor rechiziții fusese trecută În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de radicală? Pe de altă parte, dacă nu i-am zis pe șleau ce cred poate îl las să continue și să fraierească oameni și, poate, de ce nu, și pe el însuși!? Aud o bătaie în ușă sunt două englezoaice, vecine de cameră, care au fost invitate să facă o ceremonie cu Eric a doua zi și care au pornit din Anglia în căutarea șamanismului sud-american. Nu au mai avut nicio experiență până acum și sunt foarte nerăbdătoare să încerce. Le
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pereții casei vechi, în spațiul îngust ce rămăsese față de noua locuință în construcție. La poarta noastră o vecină, ce avea treabă cu mama, striga de zor. Cu sprinteneala copilului, ce eram, dau fuga la poartă, curios să aflu ce vrea vecina. N-am făcut nici douăzeci de pași spre poartă, că în urmă aud un bubuit înfundat urmat de un uriaș nor de praf... Căzuse tocmai peretele în jurul căruia mă aflam și eu fusesem la un pas de a mi pierde
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acea vreme. Toți cântăm și când ajungem la refrenul acelui cântec: „Ți-am pus în deget un inel pentru logodna noastră...”, discret îi strecor Mariei inelul de logodnă pe deget și mi-l pun și pe al meu pe inelar. Vecina Mariei observă, strigă tare alarmându i pe ceilalți despre... isprava noastră! Imediat s-a știut în cele două sate. Făcusem o logodnă romantică, în plină natură, în cântec tineresc și în zgomotul undelor înspumate ale râului de munte. Curând părăsim
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
granița de nord permițând convoaielor de refugiați civili și unor unități fără uniformă militară să scape de uraganul dezlănțuit. Mai mult încă, tezaurul Poloniei și-a aflat drumul spre adăpost tot prin țara noastră. Chiar și o parte din guvernul vecinei cotropite a aflat adevărata ospitalitate românească, deși Germania ne presa și ne amenința. Exceptând Spania și Portugalia, toată Europa era cucerită, iar noi trebuia să acționăm prudent. Mersul războiului ducea la concluzia că războiul va fi câștigat de Germania. În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se îmbolnăvește din senin la aceeași oră. Ceva asemănător se întâmplase cu tatăl meu, care în momentul rănirii mele pe front a început să bată din palme spunând: „Alixandru meu e în pericol” Era august și o căldură... Ajutat de vecine și rudele locale, iau măsuri ca totul să fie așa cum se cuvine... Trei zile s-a perindat atâta lume prin casa noastră, am găsit imediat un cavou la cimitirul din deal și marți 23 august o conduceam pe ultimul drum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Vineri 18 iulie 1997 - San Antonio - Spania Plecarea din Iași a fost pe data de 6 iulie duminica. Ploua și toată lumea era precipitată, emoționată și plină de întrebări cărora numai timpul putea să le găsească răspunsul. De exemplu: doamna doctor (vecina) se întreba ce se va face dânsa timp de trei luni cât vom fi noi plecați și când, probabil, și ceilalți vecini de palier vor porni pe drumuri de vacanță. Se mai întreba cum se va descurca cu partea administrativă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
intrăm în contact și cu alte civilizații. Puțin derutat și încurajându-ne că ploaia aduce noroc, când plouă la plecarea în excursie (noi știam că ploaia aduce noroc mirilor, dacă plouă în ziua cununiei), ca să nu fie mai prejos decât vecinele, a trimis-o pe Diana, fetița lui, să ne aducă cinci garoafe, exact în momentul ieșirii din casă, să ne ureze, plină de emoții „drum bun”. Cam acesta a fost filmul desprinderii de obișnuit și momentul de debut al „Marii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la locul lor, de diverse profesii și pe atunci majoritatea proprietarilor erau "de sex slab" și nemăritate. N-am zis "sex frumos", fiindcă cele mai multe erau niște urâte, care nu meritau atenție. Sorții îmi aduseseră și mie, spre liniștea soției, două vecine din categoria "nu frumoase, dar bătrâne". Ca "diplomat", invocând sarcinile de serviciu, cred că am fost primul locatar din blocul nostru ce a dispus de telefon. Mă mai suna din când în când soția la minister, mai vorbeam cu neamurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
6 dolari). Alături de expoziții am susținut în perioada "uruguayană" un intens program de conferințe și interviuri. Prima conferință am prezentat-o, la puțin timp după sosirea mea la Montevideo, cu prilejul zilei de naștere a lui Mihai Eminescu. Cunoscusem "o vecină de cartier", doamna Alba Tejera, distinsă poetă, care într-o zi s-a prezentat la ambasadă pentru a-mi oferi ultimul ei volum, în cadrul căruia figura și o delicată poezie dedicată lui Eminescu. De aici a apărut ideea unei comemorări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nume ilustru, riscant însă în anumite situații inevitabile în cazul copiilor foarte mici. „Ce diaree a făcut Romeo, dragă”, o puteai auzi pe tânăra mamă, care desigur că nu îl citise încă pe Shakespeare, informând-o pe vreo prietenă sau vecină grijulie. Într-un alt mic apartament, cu intrarea prin curtea interioară, locuia un cizmar, cu soția și fiica. Era nu numai un mare bețiv, dar și un bețiv fudul; avea o părere extraordinar de bună despre sine; chiar și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la care ajungeai pe o scară pe care nu am urcat-o niciodată, locuia o femeie de vreo 25-30 de ani, destul de „bine”, și o alta ceva mai învârstă, infimă (șchioapă), dar curățică, de treabă și la locul ei. La vecinele noastre cele mai apropiate, domnișoarele Manițiu, stătea cu o chirie o altă fată bătrână, domnișoara Valerica, asistentă medicală pe undeva, în provincie. O ființă tăcută, cu care soarta nu s-a dovedit deloc darnică. Cam aceștia erau pasagerii „corabiei” cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care mai târziu au cumpărat-o niște macedoneni). E un om în vârstă, despre care știam că e grav bolnav, deși pare mereu bine dispus. Aștept ca lângă el să-și ocupe locurile, flancându-l, două femei (cunoștințe, rude, vecine), în vârstă și ele, pentru ca - abia tabloul astfel refăcut - personajul meu să rostească singura propoziție pe care eu pot să i-o pun în gură: „între două nu te plouă”. De câte ori folosesc această expresie simpatică îmi amintesc de el (căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noapte mi-a fost foarte rău, cum mi se întâmpla întotdeauna când întreceam măsura, și abia a doua zi, spre prânz, mi-am revenit; mai zăceam încă în pat, epuizat, în cameră, pe lângă mama, se mai afla și domnișoara Marioara, vecina noastră de la etaj, o femeie în vârstă, micuță cât un copil, venită să dea și ea un sfat, să mă ajute cumva și pe care, în lumina euforiei aceleia de animal egoist ce ne încearcă de câte ori o suferință fizică insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]