3,072 matches
-
au pășit în Germania”. Concluzia pe care o avansează articolul este că „Tito ajuta acum pe stăpânii lui imperialiști la refacerea acelei armate care a pustiit și jefuit țările Europei, printre care și Iugoslavia”. Nici la Belgrad nu era liniște, vehiculându-se din ce in ce mai mult zvonul că Stalin are intenții agresive față de poporul iugoslav. La 4 decembrie 1950, Tito prezida o ședință a Biroului Politic prin care se decideau măsuri urgente vizând protejarea conducătorilor civili și militari în cazul unui eventual atac
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
produc în țara vecină și în ceea ce privește organizarea administrativă, renunțându-se treptat la formele puterii locale, de inspirație sovietică, introduse după război. Astfel, întrun discurs rostit recent „călâul Tito a anunțat desființarea comitetelor populare și înlocuirea lor prin primarii”. S-a vehiculat, totodată, intenția dizolvării comitetelor populare regionale. Oricât ar părea de necrezut pentru acele timpuri complexe, au existat și comuniști români care au avut curajul să ia atitudine deschisă împotriva zelului propagandistic antiiugoslav al autorităților de la București. Este cazul lui Ivan
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
cultură și civilizație în mediul penitenciar sînt însă mult mai complexe dacă analizăm raporturile dintre elementele care le compun. O asemenea analiză reprezintă tocmai obiectivul acestei lucrări. Prezentarea elementelor culturii penitenciare necesită o abordare etnografică. Simbolurile, ritualurile, ceremoniile și ideile vehiculate prin pușcării nu au nici un înțeles dacă le privim din exterior, ele fiind încărcate cu multe semnificații. Acestea nu pot fi lămurite prin metode cantitative (sondaje, teste psihologice etc.), ci printr-o analiză etnografică. Ea implică însă participare, împărtășire, identificare
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fiindcă ele sînt singurele realități posibile pe care le cunosc. Fiecare instituție are o mitologie proprie, care-i explică originea, îi definește identitatea, îi justifică activitățile și îi afirmă superioritatea. Miturile îi fac pe oameni să reacționeze pozitiv la simbolurile vehiculate de liderii lor. Miturile promovează statu quo-ul în vremuri de stabilitate și cartografiază schimbările în vremuri de restriște. Atunci cînd discursul unui individ e vitregit de limbajul mitologic și de laitmotivele mitologice, ceea ce rămîne nu are multă substanță. În practică
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de multiplicarea metodelor de evaluare alternative și, nu în ultimul rând, de experimentarea lucrului în echipă. Delimitări terminologice. Orice abordare științifică trebuie să pornească de la clarificarea conceptelor cu care se lucrează. Ne propunem pentru început o analiză comparativă a accepțiilor vehiculate pentru acest termen. DEX „ AFIȘ, afișe s. n. înștiințare de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală.” DEX „ POSTER, posteruri, s. n. 1. Mod de prezentare a unei comunicări sub
Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
-
Brătianu a manifestat interes pentru problemele filosofiei istoriei, ca și pentru aspectele filosofico-doctrinare specifice liberalismului încă înainte de anul 1930, când și-a creat propria formațiune politică. A asimilat, astfel, elemente ale tendințelor liberalismului, manifestate pe plan european, dar și idei vehiculate în mediile politice românești, îmbinându-le într-o manieră proprie. Astfel, el s-a apropiat și s-a delimitat succesiv de liberalii tradiționali (vintiliști, duciști sau diniști), ca și de exponenții declarați ai neoliberalismului românesc. În studiul intitulat Criza ideii
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
tind să le preschimbe în sindicate de ambițiuni și de interese personale". De aceea, lupta pentru triumful adevăratei concepții de partid, exprimată cu precizie era, în concepția lui, soluția necesară, opusă ideii de suprimare a partidelor, care începea să fie vehiculată în mediul politic românesc. Ideea este reluată de Gheorghe Brătianu cu ocazia unui interviu acordat ziarului național-țărănist "Lupta", având ca temă dezbaterile pe marginea Mesajului tronului, desfășurate în iunie 1931325. Șeful georgiștilor se dovedea a fi susținător al ideii de
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
rezultate determină următoarea imagine comparativă: Fiind vorba despre un partid aflat, încă, în plină organizare, desprins din vechiul PNL, care făcea parte din cartelul electoral, rezultatele obținute de georgiști în aceste județe demonstrează că electoratul a fost receptiv la critica vehiculată în programul lor politic. Electoratul georgiștilor era, prin urmare, alcătuit din liberali nemulțumiți de situația din partidul condus de I.G. Duca, un număr de alegători care anterior votaseră cu alte partide, precum și din cetățeni fără apartenență politcă. Cu alte cuvinte
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
susținea succesiunea lui Gheorghe Tătărescu la președinția Partidului Național Liberal. Considerând că problema reîntregirii partidului se va pune, indiferent dacă acesta va rămâne sau nu la guvernare, Gheorghe Brătianu cerea cu consecvență îndepărtarea lui Gheorghe Tătărescu. În mediile politice se vehiculau scenarii referitoare la consecințele susținerii acordate de rege lui Gheorghe Tătărescu. Se vorbea despre posibilitatea ca vechiul partid să se scindeze, iar ramura dinistă să fuzioneze cu liberalii georgiști. După fuziune, Dinu Brătianu s-ar fi retras de la conducere, cedând
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Putna), Sandu Kiriac (Neamț), Radu Lascu (Brăila), Aurel Neguș (Brașov), Al. Procopovici (Câmpulung) și Constantin Zamfirescu (R. Sărat)605. După alegeri, se intensifică zvonurile referitoare la perspectiva unei fuziuni între partidele cartelate în "Frontul Constituțional". Încă din luna ianuarie, se vehicula ideea că șefia partidelor fuzionate urma să revină lui Gheorghe Brătianu. Se spunea, de asemenea, că numai organizațiile averescane din județele Prahova și Brașov refuzau să accepte șefia georgiștilor. În cele din urmă, zvonurile referitoare la fuziunea dintre PNL-Gheorghe Brătianu
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ea va fi luată în discuție numai după căderea guvernului. Potrivit informatorului regal Ion Sân-Giorgiu, în februarie 1936, înțelegerea dintre Dinu și Gheorghe Brătianu era deja perfectată, șeful partidului de guvernământ având libertatea să aleagă momentul proclamării reîntregirii 613. Se vehiculau zvonuri despre poziția de vicepreșdinte pe care Gheorghe Brătianu ar fi urmat să o ocupe în partidul reîntregit, ca o situație intermediară, până la preluarea șefiei partidului. Ideea era susținută de liberali apropiați familiei Brătianu, precum Tancred Constantinescu, Bebe Brătianu, C.
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Concluzionând, el sublinia că lipsea, în continuare, legea care să reglementeze colonizarea românilor de peste hotare 698. Deși admitea principiul superiorității numerice a elementelor de origine română în unele domenii de activitate, PNL-Gheorghe Brătianu respingea conceptele "numerus clausus" și "numerus valahicus", vehiculate în mediile politice românești, de politicieni precum A.C. Cuza și Al. Vaida-Voevod. Georgiștii considerau că formula statului național unitar trebuia să asigure națiunii majoritare un loc dominant în societatea românească, înlocuind cu succes atât conceptele amintite, cât și politica guvernamentală
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ipocrizia și demagogia celor care o susțineau. Ei se delimitau și de "acțiunile clandestine și conspirative" ale acestora, ca unii care desfășurau acțiuni "fățișe, sincere și categorice". Cu atât mai clară a fost respingerea de către georgiști a formulei "numerus nullus", vehiculată de membrii baroului de Ilfov, în frunte cu decanul acestei instituții, Iorgu Petrovici, pentru a bara accesul tinerilor, proaspeți absolvenți ai Facultății de Drept. Într-unul din numerele din februarie 1935, ale ziarului "Mișcarea", publicistul Ovidiu Constant condamna formula "numerus
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
707. Deși, aparent, se pot stabili asemănări între lozincile naționaliste susținute de georgiști în această perioadă și doctrina partidelor naționalist extremiste, delimitarea este realizată uneori, chiar de membrii partidelor respective. Spre exemplu, formula unui "naționalism constructiv", promovată de georgiști, era vehiculată în epocă și de alte grupări politice, între care se numără și Partidul Național Creștin, condus de A.C.Cuza și Octavian Goga. Opunând comunismului o Românie monarhică, purificată prin ortodoxie și prin valorile tradiționale ale românilor, cuziștii urmăreau ca prin
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
România și statele amintite nu erau identice. Neavând nici un contact teritorial cu ea, Germania nu formulase revendicări teritoriale împotriva României, în schimb, Ungaria, aflată la granița Românei, "proclamă zilnic voința de a trage asupra noastră"711. Alte acuzații la adresa României, vehiculate de presa maghiară, vizau politica "de persecuții a minorităților din Ardeal", îndrăzneala guvernului român de a se gândi la o politică de colonizare la granița de vest, precum și la o politică de românizare a secuilor 712. Răspunzând, Gheorghe Brătianu reamintea
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
că antagonismele cresc sau scad după cum ele se depărtează sau se apropie în chestiunile esențiale de conducere ale statului [...] de sentimentele și aspirațiile majorității"850. În aprilie 1937, fruntașul georgist Mihai Antonescu sintetiza o parte din soluțiile de politică externă vehiculate până atunci, obținând o imagine ideală a unei posibile situații internaționale. După ce trecea în revistă modificările produse până în acel moment în situația internațională, el arăta că era necesar ca noile evenimente internaționale să fie trecute prin filtrul intereselor și aspirațiilor
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
fiindcă forma lor promitea ștergerea distincțiilor dintre clase, unificarea atitudinilor și a modurilor de viață. Virtuțile civilizatoare ale locuinței standard Ideologia modernistă a marilor ansambluri prelungește și actualizează doctrinele concepute în secolul al XIX-lea în privința locuinței muncitorești. Această ideologie vehicula aceleași preocupări pentru igienă, ordine și disciplină, cu intenția de a institui modalități de socializare favorabile unei raționalizări a vieții sociale. "Legile igienei, universal recunoscute" (Carta de la Atena, art. 24) stau la baza funcționalismului urban. Împărțirea orașului în zone adecvate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aspecte demografice; dacă în urmă cu câteva decenii pericolul demografic principal era considerat suprapopularea sau, eventual, ritmul prea rapid de creștere, astăzi factorul principal de risc devine unul legat de structura populației, și anume procesul de îmbătrânire demografică. Perspectivei pesimist-catastrofice vehiculată de numeroase luări de poziție, în materiale de natură științifică sau prin programe de acțiune socială, autorul îi opune o poziție realistă, bazată pe analiza sociodemografică a fenomenelor. Pe scurt, va fi prezentat, în mod foarte simplu, felul în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mai multor țări în curs de dezvoltare în faza avansată a tranziției fertilității, constatându-se deci reduceri semnificative ale indicatorilor respectivi, a făcut ca, din anii 1980, proiectările populației mondiale să ducă spre cifre mult mai rezonabile comparativ cu cele vehiculate cu două-trei decenii în urmă: se pare că, în viitorul previzibil, populația mondială nu va trece de 10 miliarde de locuitori, câtă vreme în anii 1960 se vehiculau cifre de la 30 de miliarde în sus. Această schimbare de dinamică n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
populației mondiale să ducă spre cifre mult mai rezonabile comparativ cu cele vehiculate cu două-trei decenii în urmă: se pare că, în viitorul previzibil, populația mondială nu va trece de 10 miliarde de locuitori, câtă vreme în anii 1960 se vehiculau cifre de la 30 de miliarde în sus. Această schimbare de dinamică n-a adus pentru mult timp un sentiment de liniște. Noul risc demografic nu mai este acum legat de volumul populației, ci de structura acesteia: populația îmbătrânește! Dacă pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în care se găsesc actualmente țările mai dezvoltate, în care îmbătrânirea se face (și) prin vârful piramidei vârstelor, respectiv se constată o prelungire a duratei medii de viață a persoanelor după atingerea vârstei de 60 sau 65 de ani. Se vehiculează ideea că cheltuielile cu sănătatea și îngrijirea acestor persoane vor crește în continuare rapid dat fiind faptul că handicapul permanent și bolile cronice specifice perioadei de bătrânețe se extind pe o perioadă de viață tot mai mare. Prelungirea vieții este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
transmitere a unui conținut informațional, ci trebuie să asigure și înțelegerea corectă a acestuia de către cei implicați în actul comunicării. b) Comunicare ascendentă, inițiată de membrii organizației. Aceasta vine în întâmpinarea necesității indivizilor de a se implica în actul decizional, vehiculând informații necesare managerului pentru planificarea și desfășurarea activităților. Și acest tip de comunicare prezintă un dezavantaj major, cel al interpretării posibil eronate a informațiilor de către managerul organizației respective; c) Comunicare orizontală, realizată pe același nivel ierarhic, fiind puternic orientată către
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
educației pentru schimbare ar trebui să vizeze, în opinia noastră, cel puțin trei componente: a) personală, ce își propune ca obiectiv major depășirea prejudecăților, a stereotipurilor de gândire, a mentalităților depășite; b) informațională, care își propune: * achiziționarea conceptelor de bază vehiculate de educația pentru schimbare; * cunoașterea problemelor contemporane ale societății și educației ca premise pentru actul schimbării; * înțelegerea principiilor ce guvernează actul schimbării, al inovației; c) strategică, care urmărește: * exersarea modalităților practice de realizare a schimbării; * formarea competențelor proactive, prospective; * încurajarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
uneori, să-i facă drumul mai accesibil, dar fără pretenția de a se substitui creatorului, care, singur, are puteri depline asupra operei. În tinerețe, Eliot a căzut și el în păcatul de a născoci teorii critice, care sunt azi extrem de vehiculate de cei care nu-l cunosc pe Eliot îndeajuns. Etichetele larg circulate (cum ar fi corelativul obiectiv, disocierea sensibilității, tradiție și talent individual) nu sunt chei cu care se deschid ușile operei. Eliot însuși a explicat crearea acestor noțiuni ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mele îmi par uneori ca niște clădiri, poezia mea întreagă e de fapt un astfel de proiect (poate un bloc de închiriat) undeva în marginea șuvoiului din prim plan în poezia engleză. Nu intru în niciuna dintre căsuțele ce se vehiculează, dar nu-i nimic, nu mă agit și nimeni nu observă că sunt altfel. Nu vorbesc în numele unui anume grup ori trib, deci nu sunt NECESAR, cum mi-a spus odată un prieten de la BBC. Sunt o clădire pe jumătate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]