15,959 matches
-
altă formare și cartea va surprinde abordările fiecăreia). „...aș prefera să trăiesc clipă” - Ce planuri de viitor ai? - Mai întâi, aș prefera să trăiesc clipă. Așa cum spun într-un articol, societatea occidentală a uitat să Trăiască, fiind caracterizată doar de verbul a face și a avea. Doresc să mă bucur de tot ce îmi oferă viață și să fac cu plăcere tot ce fac și acum. Profesional, doresc să încep și alte formari în domeniul psihoterapiei (considerând că diversitatea este mai
O SOLUTIE LA STRESUL OMULUI MODERN. DIALOG CU CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350807_a_352136]
-
Artei. „Vei vedea cititorule...”, cum Brâncuși va identifica Arta Plastică cu „limbajul” natural al divinității, pietrificat de timp din păcate, cioplind-o și șlefuind-o cu blândețea și pasiunea creatorului de artă sigur pe el, pentru a-i descoperi esența − verbul ei specific! − și a o putea înțelege, iar în final a o putea cuceri, ermetizând-o fără a o sufoca, ci doar spre a o naște cu adevărat din „O-ul ei cosmic”. Începând cu anul 1904, Brâncuși pleacă să
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
de seamă autor de bame culte din literatura română, Toader Ungureanu mânuiește cu abilitate dulcele grai moldovenesc pentru a și elabora poveștile. Plăcerea de a cuvânta , priceperea în alegerea termenilor cu conotații poetice (de exemplu, preferă forma a căta, pentru verbul a căuta) conferă paginilor sale un farmec unic. Creează un miraj în care, fără voie, cititorul se lasă atras irezistibil. Fiecare dintre personajele din această carte de povești are un vis ce frizează poate utopia: ciobănașul vrea să scape de
INCURSIUNE ÎN LUMEA COPILĂRIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351712_a_353041]
-
este ceea ce vedem Că viața noastră E întreținută de cuvânt Ce e Adevărul? Adunătura plebee din Agora Înțelegea capcanele socratice “ știu că nu știu nimic” dar zilnic aud de ape de apele de sus, de apele de jos tăișul sabiei verbului lucește scurt, ca un zâmbet. cuvintele înmuguresc pe buzele noastre ivite din apele tăcerii. Ele...din dragoste se încheagă! Referință Bibliografică: Primordiale / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 716, Anul II, 16 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
PRIMORDIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351719_a_353048]
-
a murit de tânăr. Astfel se termină tragedia unei familii în care a bântuit o boală necruțătoare. Din tragismul ei, Dumnezeu a vrut să ne lase pe cel mai mare poet al românilor, Mihai Eminescu, care ne-a mângâiat cu verbul lui viața. Referință Bibliografică: VIAȚA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ȘI ADEVĂR / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 714, Anul II, 14 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
cu cerutul; a se milogi; a cere cu umilință. A RUGA înseamnă tot a cere, dar în mod stăruitor, îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etc. Înseamnă a cere foarte insistent un lucru de la cineva; a pofti, a invita. Verbul reflexiv - a face o rugăciune, a invoca divinitatea; a cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. A REVENDICA înseamnă tot a cere, a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]
-
și al marelui public" (Ion Cristofor). Fiind participant la numeroase șezători literare organizate de Societatea Scriitorilor Români, de Sindicatul Presei Române din Ardeal și Banat sau de Astra, Aron Cotruș atrăgea marele public prin felul cum își recitau poemele, încât "verbele poetului rămân suspendate în aer" și luau "trup în formă de statuie" și acest artist "făcea sculptură din cuvinte". Iată doar câteva epitete despre felul magnetizant cu care-și recitau Aron Cotru � poemele în fața publicului, evidențiat cu atâta acuratețe de
ION CRISTOFOR-ARON COTRUŞ, EXILATUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350960_a_352289]
-
FĂRĂ ARMĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt soldatul iubirii fără armă Mi-am cazat sufletul singuratic în cuvinte Și mă simt ca mielul în burta oii Sau ca verbul ce se dorește a fi părinte Versului din cântec slăvind eroii. Cu capul mă odihnesc pe un adjectiv, Picioarele le-m așezat pe-un complement Ce coase cu vise la pantaloni un tiv Pentru soldatul iubirii fără armament... Poemul ce
SUNT SOLDATUL IUBIRII FĂRĂ ARMĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350985_a_352314]
-
înțelepciune atinsă la o vârstă seniorială, evident despre acumulări culturale firești la care face adesea apel. Nu are nimic din amatorismul, din facilul altor volume de gen publicate de unii confrați în ale medicinei, ce par doar ireductibil chemați de verbul înaripat sau gânditor. Lectura lui atentă te conduce spre alte lumi și dimensiuni lirice ce amintesc, ici-colo, de antici sau de Petrarca, de Eminescu sau Lermontov, dar numai amintesc, pentru că discursul său poetic poartă neîndoielnic propria marcă stilistică care tinde
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
nu mai au izvoare/ Geografia nu mai are Polul Nord”.), subliniind o anumită stare poetică, în care speranțele nu se întrevăd iar toate bucuriile rămân în timpul din urmă coborând încet în mit, timp spre care eul poetic își întoarce privirea nevindecată (,,Verbele și-au pierdut/ Timpul prezent și timpul viitor/ se conjugă numai la trecut“). Regăsirea drumului spre dumnezeire ca spațiu aducător al împăcării cu sine și cu cei din jur este un drum inițiatic greu de înfăptuit (,,Sandaua-mi este ruptă
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
pe o altă naștere, după moarte, / scârbită de turmă” (Capitulare). Contraste și contrarii, contururi abia trasate, granițe abia vizibile ori latitudini incendiare, asocieri ale extremelor, alunecări și reveniri în spațiul incert dintre teluric și celest alcătuiesc partitura generoasă pe care verbul autoarei se mișcă sigur și grațios, în efortul de a „re-poetiza” lumea, de a-i reclădi reperele. Ca tematică, grupajul de poeme se concentrează asupra erosului, aflat sub semnul fragilității, al echilibrului precar și al incertitudinii: „Iubirea - /țâșnit din amurguri
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
carte Anul Nou Se deschide Noul An ca o carte nouă, Miroase a speranță și cerneală albastră, Cuvintele ca picăturile de rouă Înfloresc precum mușcata din glastră. Stau cu tine alături și visăm cuvinte, Mă înlănțuie speranța orelor târzii Când verbele urcă-n rugăciuni și sfinte momente așează-n pagini poezii. E o carte de poeme Noul AN Coperțile-i sunt cu desene nevăzute, Doar cei ce visează la floarea de castan Le pot vedea cu simțuri înăscute. Miroase Cartea a
SE DESCHIDE CA O CARTE ANUL NOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351084_a_352413]
-
28 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Far călăuzitor Se dă de-a dura luna pe faleză, Eu te dezbrac de cuvinte, Mă îmbrățișez ca o meduză Lipindu-ți corpul de veșminte. Cu tine-n mijlocul verbelor sfinte Mă simt ca într-un taler de balanță Când marea acoperă morminte Și nemiloasă șterge ultima speranță. Lacrimi din ochi îți cad Când valul mă duce-n neștire Și rochiile de pe tine toate-ți ard Far călăuzitor pe marea
FAR CĂLĂUZITOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351142_a_352471]
-
așezat fotoliu pentru mine din aburi de vise și culori astrale, m-așteaptă să-mi urc gândul ce vine pe aripa de timp,îndrăzneț și agale... Mașinile scoteau pe nări smog, Eu mă simțeam în vis pe fotoliu din nori , Verbele de bine îmi erau drog Când adjectivele se-așternuseră covor în zori. Cineva Sus m-a trimis în cuvinte, în înalturi ca un zmeu din poveste. De atunci rătăcesc și caut un Părinte, așezat pe-un fotoliu dincolo de creste. Încă
CINEVA SUS MĂ IUBEŞTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351174_a_352503]
-
terminarea poemului, apoi continuăm cu o adâncă respirație și rămân mai sărac de cât tine și mai lipit de pagina albă! Ah! Și cât am mai dorit să mai vi, Dar primăvara nu mai vine Și astfel am rezistat presiunii verbului din ultimul vers. Am dorit să-l șterg dar nu m-ai lăsat Doreai să locuim în acesta, univers pentru un fel de a ușura uitarea, Și nu mai știu dacă ești lângă mine și împreună să serbăm plecarea. Timpul
POETUL ŞI MUZA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351213_a_352542]
-
vreunui grup de poeți ai generației sale. A “conviețuit” cu propriu-i talent într-o ambianța restrânsă, și-a văzut de ale vieții, cum se spune, reușind totuși să depășească presantele inerții cotidiene și să preschimbe elanurile interioare în concretețea verbului poetic, într-o bogată suita de poeme. Ceea ce a caracterizat-o de la început a fost o anumită exuberanța vitală, un mod de a trai cu bucurie și simplitate propria-i confruntare cu viața de fiecare zi, o trăire dublată, bineînțeles
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
zdrobește, e una cunoscută de el, grație divinității, din plin. O dezlegare spirituală, am putea spune, de toți și de toate nu în cer, ci aici, pe pământ, de ghionturile durerii mute strânse laolaltă în greaua de sensuri matrice a verbului ontologic a fi... De câte ori încerci să te apropii de esență, aproape întotdeauna ești dominat de sentimentul neputinței. Acela de a nu fi în stare să atingi cu propriile tale mâini parcă sâmburul viu al indefinibilului substrat abscons al clipei inițiale
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
punctelor de suspensie din finalul unor enunțuri. Extrem de supărătoare sunt situațiile în care se folosește virgulă între subiect (subiectivă) și predicat, ori greșelile fragrante de gramatică, de exemplu scrierea incorectă la persoana a II-a singular indicativ sau imperativ a verbelor de conjugarea a IV (a ști, a fi ș.a.), care apar cu consecvență scrise cu un singur i în loc de doi (tu ști, tu fi, în loc de știi, fii) sau cazul auxiliarului a avea la condițional-optativ, ce apare sub forma ași, în loc de
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
golului ce-i cerul înghiți mereu cetate cu cetate totul la tine cade în târziu și vântul care spulberă speranțe zburând nisipul între mort și viu nedecise hotare de tăceri în gri o umbră funerară ce umblă fără chip și verbul ce-nspăimântă a muri timpul se face ploaie anotimp zăpezi ce răscolesc stihii de stele năuce ape care urcă-n cer izvoare tainice din lumi rebele replăsmuind fantasticii flamingi zei ce visează la bătrâna vatră pitiți în viu de stâncă și
ETERNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345604_a_346933]
-
Acasa > Poeme > Antologie > GÂND DE DIMINEAȚĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINȚE) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1006 din 02 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului îmbracă-te strigi ca un naufragiat între verb și mângâiere strigă mai departe sunt surdă și mută orbi suntem amândoi când ne rostogolim printre anunțuri depășite de termene false au venit au venit îți răspund mă îmbrac mă îmbrac spun încet și fără a mă auzi pleci înainte
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINŢE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345657_a_346986]
-
cu totul și cu totul singular, zisa. Cu o demnitate sălășluind în tăcere într-o lume, care își construiește cu sârg idoli morbizi și asubstanțiali pe cenușa intenționat spulberată a Valorilor autentice, dar inclusă peremptoriu în textura densă a complexului verb „a fi”, profesorul Gheorghe Păduroiu nu a lăsat niciodată să i se scurgă secundele datului său pământesc oricum. Spirit vădit poziționat împotriva formalismului pur dominat din plin numai de inferioritate și plictis, Eu-l acestui erudit intelectual (cunoscut numai într-
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
creștetul meu îmi devorează creerul îmi ies prin ochi și gură îmbrăcate în sângele meu nu mai pot nu mai rezist baricada mea cedează puțin câte puțin sunt înconjurat de nebunia cuvintelor nebune am rămas singur nu mai este niciun verb care să mă apere trupul meu se umflă de venin veninul unor cuvinte otrăvitoare prin porii pieli se revarsă puroiul mușcăturilor am rămas singur dar nu cedez mă apăr cu necuvintele Referință Bibliografică: cuvintele lup / Cezar C. Viziniuck : Confluențe Literare
CUVINTELE LUP de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352039_a_353368]
-
creștetul meu îmi devorează creerul îmi ies prin ochi și gură îmbrăcate în sângele meu nu mai pot nu mai rezist baricada mea cedează puțin câte puțin sunt înconjurat de nebunia cuvintelor nebune am rămas singur nu mai este niciun verb care să mă apere trupul meu se umflă de venin veninul unor cuvinte otrăvitoare prin porii pieli se revarsă puroiul mușcăturilor am rămas singur dar nu cedez mă apăr cu necuvintele ... Citește mai mult cuvintele sunt aidoma lupilormușcă din minemă
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
ploaie). Eleonora Stamate își asumă durerile lumii, dar nu se lamentează, nu face din durere un spectacol. Metaforele țâșnesc din toate zonele ființei sale, fantezia poetei este debordantă, sondând și prelucrând continuu toate datele lumii într-o coerență revelatoare a verbului a fi care ne supune pe toți. „Ca să-mi cunosc adâncurile/ trebuie să-mi aflu malurile/ doar așa voi reuși/să număr stelele/ ce se ascund în mine” (Trebuie) reprezintă arta poetică a Eleonorei Stamate. Mustind de semnificații existențiale, intrinseci
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
pus numele asemănător cu al astrului văzut de om zilnic și care e rotund. I-a zis deci *reth „roată“ pe indo-europeană cf. egipt. re „soare“ + t sufix feminin (deși mari învățați ca Ernout, Meillet îl derivă altfel din niște verbe cu sensul „a circula“). Înaintea acestor descoperiri, o adevărată revoluție a constituit-o apariția focului ce i-a îmbunătățit hrana, l-a ferit de animale sălbatice, de dușmani, i-a permis să topească minereuri, făurindu-și unelte și arme pentru
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]