2,162 matches
-
cu latura de 1 cm, lungi de 3 cm, ascuțite la vârf cu o gaură la mijloc, din metal galben. Sigur au fost ale geților și sciților din vremurile descrise de Herodot sau din vremea popoarelor migratoare. Sigur că aceste vestigii ale trecutului au dispărut. Date concrete despre popularea Bărăganului apar mai târziu. În 1863 în urma secularizării averilor mânăstirești și moșia Bucu-Mătăsești trece din proprietatea mânăstirii Cotroceni în proprietatea statului. Moșia se numea așa de la comuna Bucu, existentă încă din secolul
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
consilului local Araba reflectă produsele pentru care locul a câștigat renume: ceapa, pepenele verde și pepenele galben. Locuitorii au un club de fotbal „Ahva Arraba” (Frăția) care joacă în Liga națională, a doua ligă a fotbalului israelian. In Araba există vestigii din vremea romanilor și a bizantinilor, inclusiv coloane și morminte. În micul cartier creștin se află o biserică creștină care a fost clădită pe ruinele unei biserici din secolul al V-lea. În 1968 a fost descoperit dușumeaua acoperită de
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
mod oficial. O societate pe acțiuni cu sediul la Sebeș a început să facă prospecțiuni în primetrul ruinelor orlățene. La sfârșitul secolului al XIX-lea Alexandru Gregorevici, un preot greco-catolic, și-a pierdut întreaga avere în încercarea de a descoperi vestigii arheologice în această zonă. Ioan Părean a cules o legendă locală prin care se povestește că Decebal și-ar fi ascuns comoara pe Dealul Uriașilor, în speță - Cetatea "La Zidu". Ca fiecare comoară aceasta era protejată de un blestem. Povestea
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
la Academia de Arhitectură "Bauakademie" din Berlin. În 1877, la recomandarea arheologului Friedrich Adler, devine asistentul lui Richard Bohn care, alături de Ernst Curtius și Friedrich Adler, efectua săpături în situl Olympia, lucrare inițiată în 1874 și prin care se recuperau vestigiile Jocurilor Olimpice antice. Dörpfeld revine în Berlin și își continua studiile iar în 1878, la numai 25 de ani, devine director tehnic în cadrul Institutului German de Arheologie de la Atena ("Deutsches Archäologisches Institut"). După încheierea lucrărilor de excavații de la Olympia, în 1882
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
de excavații de la Olympia, în 1882, este cooptat de Heinrich Schliemann pentru continuarea săpăturilor la ruinele vechiului oraș Troia. Dörpfeld duce la bun sfârșit aceste lucrări, chiar și după moartea lui Schliemann, și reușește să găsească semnificația clară a tuturor vestigiilor numeroase găsite acolo. Este îngropat în Grecia, pe insula Lefkada, la câțiva kilometri de orașul Nidri, în Geni.Pe cavoul de piatră expus în aer liber, stau inscripționate:"Wilhelm Dörpfeld, * 26.XII.1853, + 25.IV.1940".Acesta se gaseste la
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
care cuibăresc, migrează sau se hranesc în teritoriu în următoarele puncte: Lacul Brateș, Lacul Vlăscuța, Lacul Vlădești, Lacul Pochina, Zona Șivița, Baltă Mata - Rădeanu. Există aviziere și panouri de informare. Localitățile limitrofe parcului posedă unele resurse arheologice și istorice. Există vestigii ce datează din paleoliticul final și urme ale diverselor culturi (Monteoru, Gumelnița, Folțesti- Usatovo) precum și vestigii sau biserici din perioada medievală, modernă și contemporană. Majoritatea bisericilor construite în localitățile din proximitatea Parcului au fost ridicate după unirea Moldovei cu Țara
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Vlădești, Lacul Pochina, Zona Șivița, Baltă Mata - Rădeanu. Există aviziere și panouri de informare. Localitățile limitrofe parcului posedă unele resurse arheologice și istorice. Există vestigii ce datează din paleoliticul final și urme ale diverselor culturi (Monteoru, Gumelnița, Folțesti- Usatovo) precum și vestigii sau biserici din perioada medievală, modernă și contemporană. Majoritatea bisericilor construite în localitățile din proximitatea Parcului au fost ridicate după unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859 și până la 1918. Cea mai veche biserică este cea din Comănești - comună Cavadinești
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
reprezintă un complex de vestigii ale unor construcții rupestre cu funcții dominante cultice și de refugiu, a căror origine coboară uneori până în preistorie, situate în zona arcului sud-estic al Carpaților în principal în zona "Culmii Ivănețu", dar și pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu", precum și
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
sunt accesibile pe jos sau cu calul. Există câteva persoane care pot face serviciul de călăuză. În cea mai mare parte lipsesc traseele turistice marcate și omologate, însemnările, indicatoarele și promovarea profesională a acestor locuri. Bisericile sunt un complex de vestigii rupestre - cu origine preponderentă medievală, localizate în zona Munților Buzăului împreună cu zona subcarpatică respectivă pe o lungime de peste 80 km, mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, și Brăești (Satul Ruginoasa). Alte amenajări similare mai sunt atestate și pe raza
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
însă a luat atitudine, precum și la indicația Arhipiescopiei Buzăului, acestea au fost înlocuite cu ferestre din lemn). Între satele Nucu din comuna Bozioru și Aluniș din comuna Colți pe culmile "Spătarului" și "Martirei", se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
aval Gârla Nucului, se întâlnesc izvorașe minerale ("ciuciure" în limbajul localnicilor), de o mare varietate coloristica, olfactiva și gustativa. În Poiana Cozanei, poteca ce urmărește peretele sud-estic al stâncii, întâlnește câteva izvoare sulfuroase. Brăești: Sulfuroase și feruginoase Este format din vestigii rupestre medievale, aflate mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, în zona Aluniș - Nucu - Fișici - Rugionasa. Amenajările au servit atât că spații de locuit cât și ca locuri de cult, cel mai probabil începând cu sec. III
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
declarat următoarele: "„de câteva decenii, drepturile românilor asupra Transilvaniei au fost puse la îndoială de către cercurile iredentiste. Să nu distrugem cu mâna noastră cele mai obiective dovezi asupra acestor drepturi sfinte”", cercul de specialiști a respins, în unanimitate, proiectul distrugerii vestigiilor romane din dealul Cetate (unde de află și "Situl arheologic Alburnus Maior -Roșia Montană", declarat în prezent Monument istoric, înscris în Lista monumentelor istorice din județul Alba cu cod LMI: AB-I-s-A-00065, constituit din Așezarea romană de la Alburnus Maior, Zona Orlea
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
Situl arheologic Alburnus Maior -Roșia Montană", declarat în prezent Monument istoric, înscris în Lista monumentelor istorice din județul Alba cu cod LMI: AB-I-s-A-00065, constituit din Așezarea romană de la Alburnus Maior, Zona Orlea; Exploatarea minieră romană de la Alburnus Maior, Masivul Orlea; Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni; Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni; Galeria "Cătălina Monulești" din zona protejată a centrului istoric al localității). După pensionare, Justin Andrei și-a canalizat eforturile luptei împotriva companiei Roșia Montană Gold Corporation care
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
în prezent Monument istoric, înscris în Lista monumentelor istorice din județul Alba cu cod LMI: AB-I-s-A-00065, constituit din Așezarea romană de la Alburnus Maior, Zona Orlea; Exploatarea minieră romană de la Alburnus Maior, Masivul Orlea; Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni; Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni; Galeria "Cătălina Monulești" din zona protejată a centrului istoric al localității). După pensionare, Justin Andrei și-a canalizat eforturile luptei împotriva companiei Roșia Montană Gold Corporation care avea intenția de a exploata aurul folosind
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
următoarele: "„de câteva decenii, drepturile românilor asupra Transilvaniei au fost puse la îndoială de către cercurile iredentiste. Să nu distrugem cu mâna noastră cele mai obiective dovezi asupra acestor drepturi sfinte”". Evident, în unanimitate, cercul de specialiști a respins proiectul distrugerii vestigiilor romane din dealul Cetate. Toma Petre Ghițulescu a îndeplinit în perioada 4 aprilie 1941 - 26 mai 1941 funcția de subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naționale pentru Aprovizionare. În 1949 au fost condamnate pentru crimă contra păcii, prevăzută de art.
Toma Petre Ghițulescu () [Corola-website/Science/326171_a_327500]
-
data de 9 în luna Av, orașul de sus a căzut la 8 Elul, iar „turnul lui David” a căzut în mâinile romanilor la 28 Elul. Pe ruinele turnurilor lui Irod romanii au întemeiat tabăra legiunii a X-a Fretensis. Vestigii din această tabără - țigle și cărămizi cu amprenta semnului legiunii - au fost găsite în săpături arheologice efectuate la fața locului. Cuceritorii arabi au construit în acest loc un mare fort având o curte interioară. Mai apoi, cruciații, pentru necesitățile garnizoanei
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
328 m. Zona cea mai veche a vetrei locuite, Strada Principală, se desfășoară pe malul stâng, constituind axa principală a satului. La Câlnic săpăturile arheologice demonstrează o continuitate de viețuire, începând cu așezarea neolitică și cea din epoca bronzului, la vestigiile dacice si romane, ori din epoca migrațiilor până în evul mediu. Numele localității, amintit mai întâi la 1269 (villa Kelnuk) este de sorginte slavo-română, după cum susține Nicolae Drăganu. Toponimul a fost preluat de sași (Kelling) și de unguri (Kelnek). Numele de
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri mai vechi, al cărei rost nu este clar. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-un portal gotic, singurul element de piatră profilată al construcției. Câteva ferestre de forme diferite se află pe fațadele de vest
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
cu motive florale. Câteva locașuri de grinzi, vizibile pe peretele nordic, indică faptul ca tribuna continua pe această latură. Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9x13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
1733 să fie numită "Poyána", iar în 1854 "Aranyos-Polyán". La 3 km sud-vest de Poiana, lângă fântâna și pârâul ""Lișca"" (""Liskakut""), pe un loc arabil mai ridicat (unde a existat satul dispărut Élecsfalva) s-a descoperit o așezare rurală romană (vestigiile așezării se compun din: substrucții de ziduri, pietre, cărămizi, țigle, olane, ceramică, unelte etc). Așezarea romană "Lișca" este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
cursul helderizării vecinilor, Jaggar ordonă, la sugestia lui Bors Remler, ca toți mutanții să nu mai fie exilați. ci eutanasiați. Câteva luni mai târziu, savanții îi raportează că sunt aproape de a redescoperi secretele bombei atomice, dar și că Zindul caută vestigii ale Anticilor, ceea ce poate duce la un nou război nuclear. Feric ordonă încetarea cercetărilor și decide să șteargă Zindul și Dominatorii de pe globului, înaintea dezlănțuirii unui nou Pârjol. Invazia Zindului e dificilă: forța principală, condusă de Lar Waffing, preia controlul
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
(n. 4 decembrie 1910 - d. 26 februarie 2003) a fost un istoric român. a fost de asemenea autor de cărți istorice, antologator, literat, publicist, scotocitor de documente, descoperitor de vestigii istorice, conferențiar, animator cultural. În toamna anului 1934 scoate la București revista de artă „Plastica românească” având ca și colaboratori artiști români cu nume prestigioase, precum N.N. Tonitza, Iosif Iser, Francisc Șirato și alții. Efectuând cercetări în arhivele din țară
George Togan () [Corola-website/Science/329643_a_330972]
-
lânii de aur, când erau urmăriți de flota regelui Aetes ( Uliul), tatăl Medeei. Cercetările au început în 1926, sub conducerea istoricului Paul Nicorescu, și au fost continuate ulterior de către alți istorici și arheologi. Săpăturile arheologice au avut drept rezultat descoperirea vestigiilor aparținând diferitelor perioade istorice. Au mai fost descoperite și alte vestigii unicate, fără a se identifica perioada din care provin: monede, vârfuri de săgeți confecționate din bronz, delfinași olbieni, lingouri de bronz sub forma mamiferelor marine... Delfinașii olbieni erau din
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
tatăl Medeei. Cercetările au început în 1926, sub conducerea istoricului Paul Nicorescu, și au fost continuate ulterior de către alți istorici și arheologi. Săpăturile arheologice au avut drept rezultat descoperirea vestigiilor aparținând diferitelor perioade istorice. Au mai fost descoperite și alte vestigii unicate, fără a se identifica perioada din care provin: monede, vârfuri de săgeți confecționate din bronz, delfinași olbieni, lingouri de bronz sub forma mamiferelor marine... Delfinașii olbieni erau din bronz, folosiți ca monedă de schimb și au apărut pentru prima
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
astronomic (Harlan J. Smith) era foarte amabil cu ambii soți. Datorită acestui fapt, soții DeWitt au au fost colideri ai unei expediții finanțate de NSF, în Mauritania, în vederea observării unei eclipsă de soare în anul 1973. În anul 1983 ultimele vestigii ale antinepotismului au dispărut din Universitate și Cécile DeWitt-Morette a trecut la facultatea de fizică. În anul 1987 poziția ei universitară fost completată până la cea de normă deplină. În anii de lucru la Universitatea din Texas a publicat 47 de
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]